303 matches
-
printre valuri. Ieși din apă până la brâu. Își strânse părul răsucindu-și-l cu mâinile, apoi își scutură capul. Veni până la mal și în apa tot mai puțin înaltă corpul ei apăru încetul cu încetul. Avea un costum de baie turcoaz din două piese. Nu era bronzată. Abdomenul alb era ușor proeminent, ca acela al unui copil care de-abia a terminat de mâncat. Înainta spre mine, legănându-și șoldurile osoase. Mi s-a părut că-i aud zgomotul respirației, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
crede, îmi apar în fața ochilor în puținătatea lor. Mizerabilele lucruri pământești pe care cerul nu le va ajunge niciodată. Sărmana statuie care se plimbă între fân și cutia de lemn ascunsă în sacristie. Acolo își petrece iarna nou-născutul cu ochii turcoaz, acolo dau peste el primăvara și vara, în întunericul unei cutii de lemn din doage, în care intră praful și umezeala. Alături stă împachetată, tot cu fața ascunsă de paie, mama. Figuranți de ghips scoși afară o dată pe an, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ce legătură aveați cu fata decedată? Era o curiozitate omenească, avantajată de uniforma pe care o purta. — Era logodnica mea. Polițistul avea ochii de un albastru viu. Făcu o strâmbătură care aducea a zâmbet și strânse între riduri privirea aceea turcoaz: — Condoleanțe, murmură. Câte clipe mai târziu aveam în mână o foaie de hârtie acoperită de tot felul de ștampile și hainele Italiei. Le alesesem din portbagaj stând în soare, pe platforma din fața spitalului. Deschisesem geamantanul ei și căutasem. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
avea să știe lumea Întreagă, din ziua următoare, prin magia telegrafului. Monarhul se dusese, la amiază, la sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim pentru rugăciunea de vineri. Era Îmbrăcat În veșmântul de gală confecționat pentru jubileul său, cu fire de aur, podoabe de turcoaz și smarald, tocă Împodobită cu pene. În marea sală a sanctuarului, Își alege locul de rugăciune, i se Întinde la picioare un covor. Înainte de Îngenunchea, Își caută din priviri soțiile, le face semn să se așeze În ordine În spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
hainele se umflă, Întreaga piață se acoperă cu un văl ireal. Împrejurul Reghistanului se ridică trei monumente, trei ansambluri gigantice, turnuri, cupole, portaluri, ziduri Înalte Împodobite În Întregime cu mozaicuri migăloase, cu arabescuri cu luciri de aur, de ametist, de turcoaz. Și cu Înscrisuri laborioase. Totul e Încă maiestuos, numai că turnurile sunt Înclinate, cupolele sunt sparte, fațadele scorjite, roase de timp, de vânt, de secole de nepăsare; nici o privire nu se ridică spre acele monumente, coloși semeți, superbi, ignorați, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tot tacâmul. Ceea ce nu e deloc de mirare, pentru că ramele ei sunt atât de cool. Ultimele pe care le‑a lansat sunt de tweed grena și sunt livrate în cutiile alea gri strălucitoare și superbe, împachetate în foiță de hârtie turcoaz aprins. (Apropo, eu am ajutat‑o să aleagă culoarea exactă.) Are atâta succes cu ele, că acum nici nu mai e nevoie să le facă ea; își trimite designul la un mic atelier din Kent și le primește gata împachetate. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trage un tricou de pe cap și se holbează la ele, cu gura căscată. De unde naiba le‑ai... Scotocește printre hainele de pe jos, ridică una dintre cutii, o deschide și rămâne uitându‑se la ea în tăcere. Acolo, învelită în hârtia turcoaz, este o ramă foto din piele maro închis. O, Doamne. O, Doamne, de ce a trebuit să cadă? Fără să zică nimic, Suze se apleacă și culege o sacoșă de la Gifts and Goodies. O deschide și din ea cade o chitanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
privirile cu care-o fericesc fetele alea, îmi dau seama că, întotdeauna, ceea ce poartă ea e exact ce și-ar fi dorit și ele, chiar dacă, din perspectiva unui bărbat, e doar un simplu bikini, asortat cu trei șiraguri de mărgele turcoaz, înfășurate neglijent în jurul gâtului. Celălalt grup e format din fetele de cu totul alt gen. Cu părul blond, proaspăt vopsit, destul de plinuțe, nici nu mai au pretenția că sunt frumoase; tot ce mai încearcă este să treacă drept tipe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eram sigură! Rik nu știa dacă i s-a părut că vede o lacrimă delicată alunecând pe obrazul ei, sau chiar așa era. Fata continuă: Servește-te cu un Martini și după zece minute te rog să vii În dormitorul turcoaz, bine? Așa voi face! Trecuseră cele zece minute când Rică Olaru Își făcu apariția În dormitorul slab luminat și rămase interzis În fața spectacolului absolut nou pentru el și total de neînțeles, o mie de Întrebări Îi acaparară mintea și se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o dimineață, o amiază, o seară și o noapte. Aurora este de preferat crepusculului? Dar oare lăsarea serii nu-și are și ea frumusețea ei ca și dimineața? Oare aceste nuanțe de roșu arămiu și de aurverzui, tonurile de albastru turcoaz ce se topesc Într-un albastru ca safirul, toate acele culori ce ard și se descompun Îm marile incendiu final, norii cu forme ciudate și monstruoase prin care pătrund jerbe de lumină și care seamănă cu prăbușirea gigantică a unui
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gâze efemere să merit nașterea mea de sfântul valentin aș fi mușcat puțin din mărul otrăvit al vrăjitoarei acestui ținut nemilos sperând să dorm fără vise până apari tu. nouă în primul loc: de dimineață, o veveriță călugăr cu ochi turcoaz te trezește și te avertizează că ziua care se așterne în fața ta nu este una obișnuită, plictisitoare, doar de mers cu desaga de gât pe drumul tău lung și întortocheat, ziua care începe este pregătită atent de conducătorii oștirilor dușmane
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cădere te sperie, te face să mă iubești, exact atât cât trebuie să mă iubești. la semnul tău, la zâmbetul tău, la arătarea alurii tale civilizate se deschid nuferii, cântă canarul, peștii înoată, cap peste cap chiar și delfinii noștri turcoaz se descurcă și dimineața oftează că vine atât de devreme și devreme se definește în funcție de tine, de contracția mușchilor gambelor tale durată de ridurile mâinilor tale, așteptând numai o mângâiere, o strângere, o aliniere cu acest univers mic, dar tandru
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din măreția unui transatlantic și, spre deosebire de bărcuță, stabilitatea unui ponton plutitor, deși singura apă pe care îi era dat să plutească încăpea într-un lighean, și acela cu emailul sărit și pete de rugină străvăzându-se tremurat sub limpezimea de un turcoaz pal a apei. Și singurul vânt care îi bătea din pupa era suflarea grijulie a creatorului. Deși mult mai sofisticat, n-avea soarta plină de romantism a bărcuțelor, pe care le vedeam prin filme plutind pe pârâiașe în jos, săltând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a cărui cutie, înăuntru, avea și joc de table, posterele mele, unul câte unul, calendarul de buzunar cu actrițe, pe care-l țineam ascuns sub fundul sertarului de jos, cariocile în treizeșase de culori, din care mai scria doar cea turcoaz, stăteam acolo, uitându-mă, pe rând, la fiecare obiect și încercând să-mi imaginez cum ar fi dacă nu le-aș mai avea, le-aș căuta sau aș mai vrea să mă joc cu ele, colecția de cutii de chibrituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mi spatele. Fugi. Pe Vron am găsit-o în salonaș uitându-se la televizor. Era întinsă pe sofa, cu trupul într-o postură bine studiată, cu capul ținut sus, ca o tavă. Am văzut tocuri cui, ciorapi negri, un chimono turcoaz, cu o grămadă de tăieturi și franjuri. Genele negre erau groase ca niște epoleți, ochii se profilau aidoma unor păienjeni pe crusta de fard mortuar întinsă pe obraji și pe frunte. Vron și camera în care se afla păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din bursa lui și din banii pe care îi trimiteau părinții, lunar. George îi luase o dată măsura inelarului când era la liceu și îi dăruise cu ocazia majoratului un inel frumos cu o piatră de malachit. Nu găsise cu piatra turcoaz așa cum își dorea el pentru că Frusina avea ochii albaștri, nu verzi, dar i-a plăcut acest inel și nu a stat pe gânduri prea mult când i l-a cumpărat. Ei i-a plăcut foarte mult inelul și de atunci
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Și e plăcut. Mai are doar vreo câteva inele mari, așa că nu doare chiar atât de tare pe cât s-ar putea crede. Călușeii vâjâie în jurul nostru, cu lumini albe ca diamantul, verzi ca smaraldul, roșii ca rubinul, lumini albastre ca turcoazul ori safirul - galbenul topazului, portocaliul chihlimbarului... Muzica rock urlă din toate părțile de la difuzoarele urcate pe stâlpi. Acești obsedați de rock, alergici la liniște... O întreb pe Helen când s-a dat ultima oară în tiribombă. Unde te uiți, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Beatricei care umbla pe străzile Florenței se suprapusese peste mișcarea mlădioasă a șoldurilor dansatoarei. Acum avea, În sfârșit, ocazia de a privi de aproape trupul acela statuar care Îl stârnise Într-o asemenea măsură. Picioarele goale se iveau de sub tivul turcoaz al mantiei, Împodobite cu lucitoare inele de aur. Pe chipul ei, pe lângă ochii cum nu se poate mai negri, se distingeau pielea arămie și dinții mari și albi. Culoarea roșiatică a carnației amintea de eleganța unei statui antice. Clătină Încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
grup de femei. Dante, care Îl urmărea cu privirea din adăpostul său, aruncă În treacăt o privire asupra lor. Atunci o văzu, pe jumătate ascunsă Înapoia unei coloane dintr-o capelă laterală. Era Învăluită Într-un lung veșmânt din bumbac turcoaz și purta pe chip una din acele măști din bumbac pe care multe nobile doamne o purtau pe afară, pentru a se feri de praf. Dar Îi fusese suficientă o mișcare ușoară, În timp ce se ridica pe vârfuri ca să vadă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a intrat și ea în cameră, curioasă să le cunoască pe moașele de pe dealuri. Regina, pe care o chema Re-nefer, era îmbrăcată cu o rochie strâmtă și dreaptă de in subțire, aproape transparent și pe deasupra purta o tunică din mărgele turcoaz - cea mai elegantă îmbrăcăminte pe care o văzusem vreodată. Dar chiar și așa, mătușa mea nu era umbrită de acea doamnă. Fără să mai fie tânără, asprită de soare și de muncă, ghemuită pe jos, cu mâinile între picioarele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bătrâneții în casa lui, dar promisiunea de noroc i-a atins o coardă sensibilă. A venit cu mama și cu nevasta lui la cabana mea ca să mă invite, iar eu am acceptat cu bucurie sinceră. Am luat un scarabeu de turcoaz din cutie și i l-am dat lui Menna: - Ospitalitatea e comoara zeilor, am spus, punându-mă cu fruntea la pământ în fața brutarului, care era stânjenit că i se arată atâta respect. - Poate fratele meu îți va da grădina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ți le-ai cerut deja. - Pot să vă îmbrățișez? spuse timid copilul care parcă uitase că se grăbea. - Sigur, dar...de ce? răspunse Karina mirată și încântată în același timp de cerința inedită a puștiului cu ochi mari, de un albastru turcoaz. - Pentru că simt că aveți nevoie de o îmbrățișare. Și pentru că nu m-ați certat cum ar fi făcut altcineva dacă ar fi fost în locul dumneavoastră. Și i-a dat voie să o îmbrățișeze. O strângere delicată, caldă, emoționantă. Ochii Karinei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fi făcut altcineva dacă ar fi fost în locul dumneavoastră. Și i-a dat voie să o îmbrățișeze. O strângere delicată, caldă, emoționantă. Ochii Karinei se scăldau în lacrimi, în lacrimile de care avea atâta nevoie. Ochii aceia mari, de un turcoaz sfidător, nu îndrăzniră să o mai privească. Se rușinară parcă de faptul că îndrăznise să-i ceară un lucru atât de intim. A zbughit-o la fugă făcându-i cu mâna în spate. „- Să nu-ți pierzi simțurile pe drum
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
țigară lungă. M-a privit cercetător, cu ochii ei de sticlă transparentă. Nici de data aceasta nu a scos vreun cuvânt. Și-a aranjat o șuviță rebelă, apoi, proptindu-și bărbia În podul palmei, Începu să aștepte. Purta o rochie turcoaz, lungă, cu guler Înalt, ușor scrobit. Lola, ești de-a dreptul fermecătoare...!, i-am strigat cu același ton pe care-l foloseau navigatorii când descopereau un pământ nou. Mi-a surâs aproape imperceptibil, strivindu-și galeș pleoapele și ascunzând pentru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Forster, care Înainte arăta ca o bancă, Încăperea seamănă cu unul dintre acele țarcuri pentru pinguini proiectate de constructiviștii ruși. Toate suprafețele sunt de un alb arctic care-ți sfredelește retina, cu excepția peretelui din fund, pictat În aceeași nuanță de turcoaz pe care o avea săpunul Yardley, preferatul străbunicii Phyllis, acum treizeci de ani, dar care a fost descris de designerul holului drept „o culoare oceanică, simbol al viitorului și al viziunii“. Pentru această perlă de Înțelepciune, o firmă plătită ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]