426 matches
-
bătrână, Cora Witherspoon. Acum că e plecată dintre noi, cred că nu greșesc dacă divulg că era dependentă de morfină, iar eu și tânărul poet îi cumpăram drogul, pe rețete, de la o farmacie de noapte. Se spune că morfina "te turtește", dar pe Miss Witherspoon "o înălța", îi dădea avânt. Stătea de vorbă cu mine și cu poetul, în holul de la San Jacinto, până în zori, până la primul cântat al cocoșului. - Ce m-aș face fără voi, băieți? murmura cu acea dulce
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
Umberto Saba sau la Eugenio Montale, cel al ultimei perioade: "Lumea-i culcușul unui iepure alb ninge ca-n codru/ ca-n pragul unui secol iluminat/ unu-nțelege/ alții se uită urît/ la jocul cu mărgele de sticlă/ soarele se turtește la orice eroare de limbă/ dar spre seară eu nu șterg nimic/ spun propoziții enorme/ mai complicate decît filigranul pardoselii spre paradis" (Vizionarea unui poem). În privirea meditativă a poetului nostru apar gesturi incredule, comparații sufocate parcă de propria lor
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
Emil Brumaru Doamne, nu-mi lua din mînă Razele cu care-ți scriu, Sprijinit la o fîntînă Doldora de argint viu. Și mai lasă-mi roua-n criniști Chiar dacă-i turtită-n talpă De melci prinși de vechi neliniști În după amiaza calpă. Și m-ajută să prind rîmă Zemoasă-n trupu-i zglobiu, Fluturi dă-mi la îndemînă-n Aer strîns cu vai cu chiu. Împrejur de floare lată Cu petala suflecată
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14898_a_16223]
-
vru să-i spună o vorbă cuiva și abia datorită acestei nevoi observă pe omul din stînga lui. Își dădu seama că în ultimele două-trei zile îi simțise mereu prezența. Acum îl și recunoscu: își scosese capela și o pusese turtită pe parapetul de pămînt, lîngă armă. Capul chel îi era brobonat de sudoare. "Dar ăsta e fricosul, se gîndi, fricosul care se dusese să facă pe el lîngă uluci. Se ține de mine, pe semne, fiindcă numai eu l-am
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea și... alcoolizați autumnal, număram fir cu fir nalba pustiită de brume, șopîrlele încrețite de frigul luminii albe, reci... și bolboroseam ca-n somn... și pipăiam pereții, doream adînc să-i jupuim de razele turtite pe ei, lipite, una cu tencuiala... Ascultam (eu, medicinist ratat, cu stetoscopul!) canarii din colivii, buldogii de faianță, încremeniți în mîrîituri sfioase. însă poezia se termina-n opt versuri. Cîntecel, ce mai tura-vura. Plecam profund nedumeriți de insurecția severă a
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
voluptatea scrisului exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită dobândii voluptatea rostirii în marginea ei când nici nu te-aștepți se cască abisul tăcerii un copil - același căruia îi plăcea să așeze bănuți pe șine și să-i contemple calzi turtiți în palmă după ce trenul trecuse peste ei cu toată greutatea vagoanelor sale -aruncă pietre și ascultă cu urechea ecoul din adâncuri xxx minte cu aerul că spune adevărul și spune adevărul ca și cum ar minți e un generos zgârcit și un
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
Mai târziu nu se putea vorbi cu căcănarul căci Voicea își bea aldămașurile la crâșmă. Nu era nevoie să lași țiganului adresa, Voicea cunoștea toate haznalele. Dar cine nu-l știa pe Voicea? Puteau să-l întrebi pe plăcintar care, turtit pe masa sa, ședea cu dosul rezemat de zid și cânta hore. Câteodată o schimba pe doină. Cu o înfățișare care arăta că nu-i pasă de nimic, cu degetul, plăcintarul ți-l arăta pe Voicea. Sau tot așa de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de labe de gâscă, în fruntea lor pășea un omuleț în cizme grele, cu bombeuri lustruite. Purta plin de importanță o scurtă din piele cu șapcă de mușama care părea să-i turtească fața. Când îl zări pe Neculai, îi făcu un semn autoritar să stea pe loc. Experimentat, Neculai se făcu că nu înțelege. O coti pe-o hudicioară. Chipul acesta de a se comporta era însă ușuratic. Auzind o călcătură îndesată
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se dea o celulă în care să nu se poată privi din vreo casă de peste drum. Când fu eliberat pe cauțiune, refuză să se urce într-o trăsură. Un ofițer de poliție îl luă în camionul său. Zuta urcă, se turti sub bancă și se chirci ca un animal. E caraghios? Mașina întorcea la un colț.. Un automobil greoi o lovi și-o răsturnă. Gloanțele zburau ca fulgii de zăpadă într-o furtună din Alaska. Ofițerul scoase revolverul. Trase fără încetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unui sat mic, de la care începea regiunea muntoasă. Întâi merseră cu trăsura de-a lungul unei ape repezi rostogolindu-se printre bolovani, în satul în care ședea pietrarul, pe care-l găsiră fasonând piatră de construcție cu un ciocan greu, turtit la amândouă capetele. Mirosul muntenesc specific, amestecând emanațiile bradului și ale turmelor de oi, învioră pe arhitect. Stătu câteva minute rezemat de balustrada podului, privind la spumele apei. Podul se găsea în partea cea mai lată a văii, constituind centrul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru pisică, pentru că împlinea nouă luni. Eu și tata i i-am luat. — Și acum, Roșcatul stă acolo, privat de prada cuvenită, zise domnul Drummond. Stătea întins în patul din nișă, cu ochelari pe nasul lui colțuros, cu un fes turtit pe cap, cu o carte de la bibliotecă deschisă și proptită pe cuvertura de pe genunchi. Janet tremura și-i spuse: — E o cruzime să-l lași așa, deasupra lui. — Ce? zise Drummond. Fă niște ceai, Duncan pare obosit. Șoriceii ăști sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
numeroase, zvîcneau continuu. îl detesta și își năpusti cu toată greutatea pumnul asupra lui, dar cînd își trase mîna, insecta era tot acolo, zvîcnind neatinsă. O lovi de mai multe ori într-o criză de furie, dar loviturile n-o turteau, și se opri cînd văzu că suprafața metalică a cuptorului îi învinețise pumnul. Cîteva cuvinte, murmurate de un cioc invizibil, îi veniră brusc din aer. Se încordă, zise „Da“, ieși din casă, închise ușa în urma lui și începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trase înapoi. Trebuia pus foc, căci bârnele groase aveau cerbicia zidurilor de castel. Strigoii se-adunară la un loc și suflară deodată flacără verde ca veninul din boturile fără buze, cu limbi negre atîrnîndu-le ca la ogari. Para focului se turti de felia de lemn fără vârstă, și doar câteva așchii se-aprinseră, consumîndu-se aproape-n aceeași clipă. Mai suflară o dată, dar nici acum stejarul smolit nu se-aprinse. Atunci scheletele știură că singure nu vor izbândi. Se adunară, ca ghizdul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
celor mai bătrâni din sat, care priveau cu mirare, o apucară durerile facerii. Răcni și se zbătu cu spume la gură și cu ochii ieșiți din cap ca la melci, până ce burta cea prefăcută începu să se moaie și se turti de tot. Sub țoalele mirosind a ierburi și rădăcini ale babei ceva prinse să miște. Moașa scoase de-acolo pruncul înfășurat într-o pieliță flască, pe care-o sfâșie cu un cuțitoi de cârnați. Băietul se cufurise tot și mieuna
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
naște, într-o nesfârșită pâlpâire de virtual și ireal și real, într-un dans de transparențe și opacități, în jurul firului redus la cea mai extatică stea..." Floarea de oțel era acum complet deschisă, lăsând să zvâcnească în centrul ei creierul, turtit de propria lui greutate, al lui Fra Ar-mando. Mulțimile înfometate de miracol îl priveau cu jind, ca pe-o pâine pufoasă, și așteptau poate să le fie împărțit tuturor, ca toți să se sature, și să mai rămână încă multe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
băiat, suprafiresc de frumoșii penitenți din râurile de sânge. Cu șuvițele blonde șiroind boabe de aur topit mă-ndreptam prin azur către bolta cea zugrăvită, atât de vastă, că tot mai multe brațe și șolduri îmi ieșeau din vedere, se turteau într-o zare cețoasă, și deodată n-a mai fost decât o față roșie și-nspăimîn-tată, o gură căscată în urlet și niște ochi dilatați, apoi trăsăturile martirului devorat de viu s-au strivit și ele, ca un iris în jurul pupilei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o culoare psihică, a nostalgiei ce nu mai știe ce e vis și ce e aievea, se-ntinde peste toate imaginile dragi și hipnotice-ale vieților noastre. Când mama îmi cumpăra plastilină, rar de tot, pentru că trebuia s-o adune apoi, turtită de șosete și plină de fire de păr, din toată casa, scoteam din celofanul lor cele șase bare cu miros de sămânță de in, le dezlipeam unele de altele și le priveam extaziat: linse, moi și ferme-n același timp
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
întîi! Cu ce dai, cu capul sau cu fundul?" Mircea studia îndelung ouăle, ca să-l găsească pe cel mai tare. "Hai, Cristos a-nviat!" la care taică-su răspundea mereu, făcîndu-i cu ochiul lui Mircea: Cine l-a văzut?" și, pac! turtea oul mamei, de jos în sus. "Hai, mă, păgânule, ce-are dacă zici și tu, ca oamenii, "Adevărat a-nviat"? E așa, o tradiție, parcă trebuie să crezi?" Mereu ieșea scandal de la ciocnitul ouălor, și ziua de Paști, care-ncepea așa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din sală. Pînă-acasă Mircea o ținuse într-un urlet. Tot ce ținea de religie se amesteca, pentru el, în mod ciudat, cu icoanele de deasupra paturilor pe pari văruiți de la Tîntava: Arhanghelul Mi-hail, Dumnezeu Tatăl, zecile de sfinți care-și turteau aureolele unele-n altele, toți în straie de azur și purpură, toți pe un fond siniliu scrijelit cu un scris strâmb. Pozele de pe același perete, colorate cu mâna, înfățișînd militari și țărănci, în rame de sticlă pisată sub ștergare de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stegulețe. Nu strânsese cine știe cîte: vreo opt tricolore, fără valoare fiindcă le găseai peste tot, și doar trei roșii, cu secera și ciocanul. Ciudat cum lucrurile deveneau prețioase numai fiindcă erau rare. Toți făceau colecție de capace de bere turtite cu ciocanul. Puteai să ai Rahova sau Azuga câte vroiai, că nimeni nu dădea doi bani pe ele. Dar un Okocim era deja prețios, iar dacă aveai un Radeberger te invidiau toți. Mimi avea aproape numai de-astea bune, străine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grăbind spre îmbrățișare. Curând, gloanțele fură față-n față, vârf în vârf, cu o precizie de microni. Fetușii de carne și plumb se roteau acum în sens invers, cu țestele atingîndu-se într-un singur punct, la fontanelă. Și deodată se turtiră una de alta, se contopiră una cu alta, împrăștiind în jur o aureolă de neuroni, o hartă radială a instinctelor și dorințelor, a topografiilor secrete și-a zodiacurilor, plumb, sânge și creier desfăcîndu-se ca o coadă de păun între cei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
toată de noroi, alergai cu picioarele goale în iarbă și un bătrân institutor te urmărea furibund, agitând o joardă. Azi văd că porți altfel de veșminte. — Cursus honorum, prietene! îți amintești de câte ori ne-am încăierat? — Chiar. Ultima dată ți-am turtit nasul, mi se pare. Sper că acum nu mai sângerezi. Râseră amândoi, dar tăcerea din jurul lor îi readuse la gravitatea momentului. De îndată, Sebastianus i se adresă din nou lui Gundovek, care îi urmărea pe amândoi cu o nerăbdare prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu ochii ațintiți la balcon. Dintr-un moment în altul Tiranul trebuia să-și facă apariția, lume pestriță, Dendé, aproape să-ți pierzi foile, notițele, ești irecuperabil, se minunează Roja, nici ochelarii nu-i mai stăteau bine pe nas, mă turtiseră două vite între ele la un moment dat, mă tu ești de la vreo agentură străină, ești spion, ce tot scrii acolo? Cică erau o mulțime din ăștia infiltrați care urmăreau să aducă rușii în țară. I-am băgat pe amîndoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tata „la noi” și să stea la volanul unei mașini, îmbrăcat numai în maiou. Eu aș lua în primire scaunul de alături și aș număra hârtiile verzi. Tata nu era bun pentru asta, îi tremurau mâinile prea tare. Mi-am turtit nasul de geam. Era rece, din pricina aerului condiționat. Asta iarăși avea de-a face cu tehnica. Așa ceva i-ar folosi tatei la subsuori, ca să nu mai transpire. M-am apucat să număr grinzile de metal ce treceau prin fața geamului. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
le pară la toți rău și cum Îi pare și lui rău. Spre primăvară poate să iasă afară și face un om de zăpadă din zăpada terciuită. Dimineața plouă, și plouă din ce În ce mai tare, omul de zăpadă se micșorează și se turtește și nasturii de cărbune Îi cad și Îi cade și nasul de morcov și oala spartă Îi atârnă Într-o parte și a doua zi, pe pământul ud, morcovul stă lângă oala spartă răsturnată. Se mai mântuie o iarnă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]