434 matches
-
scăpat de la spitalul de nebuni și să nu creadă un cuvânt din tot ce i-ai spus! —Rachel, a oftat tata din rărunchi. Abia dacă am apucat să-i spun ceva lui Eric ăsta. El a fost cel care a turuit tot timpul și părea încântat să scape de tine. —Să scape de mine? am șoptit eu. Adică să mă concedieze? Vrei să spui că nu mai am serviciu? — Exact, a spus tata cu o voce foarte normală. —Grozav! m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
De unde făceai rost de bani? Speram să-mi spună că făcea trafic de droguri sau că fusese pește. —Lucram, mi-a răspuns el surprins. Dar..., eram nedumerită. Nu vorbești ca un drogat. Chris a deschis gura și a început să turuie: — Aproape fiecare seară o petreceam de unul singur, de capul meu. în majoritatea zilelor, la serviciu, nu eram bun de nimic. Mă gândeam tot timpul de unde să mai fac rost de-o țigară. Niciodată nu voiam să fac nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pădure, începu Wilt, abătându-i de la discuția legată de ce băuse Bill de ziua lui. Mai întâi se întinse după un burete și șterse de pe tablă un desen cu o diafragmă. — Aia e marca domnului Sedgwick, spuse unul dintre măcelari. El turuie tot timpul despre mijloace anticoncepționale și chestii din astea. E obsedat de fază. — Obsedat de fază? întrebă încrezător Wilt. — Da, știți dumneavoastră - de controlul nașterilor. Oricum, parcă era catolic, nu-i așa? Iar acum, că nu mai e, recuperează timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
patru labe. Ce știu țâncii ăștia veseli, normali, candizi? Nu sunt serioși, sunt prea liberi, prea disponibili. Nenorocirea, mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deschis. Musiu măscărici profesorul reapare după-amiaza... oho! Pe strada principală, în holul cinematografului, pe umbritele poteci coborând spre râu, oriunde și peste tot, TOLEA: centrul publicului puber. Târând după el, de-a valma, nătăfleți și premianți, puștime, și chiar domnișoare. Turuie, povestește, schimbându-și vocea și adjectivele. Cum organizau, cică, studenții din Capitală retragerea din local, după epuizarea beției, fără să plătească, ce s-a mai întâmplat anul trecut, sanchi, la festivalul de jazz Newport, care e drogul preferat al actriței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a pus pe dumneata, Apollo, în centrul secvenței. Ești Apollo, asta ești, Bombonel! La picioarele dumitale, monstrul își recapătă adevărata dimensiune... Nici în taxi, Dominic nu se liniștise. Doctorul stătea în față, lângă șoferul tânăr și tuciuriu. Tolea în spate, turuind. — Apollo sau Christ, n-are importanță. Mereu am stat noi între frumusețe și crez, cunoaștere și credință. Atena și Ierusalim, păi... Abia apoi s-a renunțat și la această încâlcită și naivă și excesivă reprezentare. Așa că, nu uita, marii dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ținut-o așa toată noaptea, dacă n-ar fi intervenit poliția. Sună de parc-am fi în Iugoslavia. Mda, știu. Orice idiot își apără parcela și vai de amărâtul de străin care nu face parte din trib. Al junior mai turuie un minut sau două, deplângând starea în care a ajuns statul pe un ton văicăreț și mirat, și mi-l închipui clătinând din cap în timp ce vorbele îi ies din gură. În cele din urmă, reluăm subiectul mașinii mele verzi, sabotate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
autostradă, ieșind din Dublin. Nici unul din noi nu spune prea multe, dar nu e o senzație stânjenitoare. N-are rost să vorbești doar de dragul de a vorbi. Și oricum, am citit undeva odată că bărbaților nu le plac femeile care turuie întruna despre vrute și nevrute. Nu-i condamn. Sunetul tăcerii e de aur. Pe când trecem pe lângă biserica Foxrock, Adam mă întreabă ce-am mai făcut. Îi povestesc despre scenariul meu și pare destul de impresionat. Recunoaște că el încă mai caută scenariul perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să devin șomeră din cauza unei prostii pe care am spus-o În timpul unui zbor stupid. De ce mi-o fi trebuit să mă urc la clasa business ? De ce mi-oi fi deschis gura asta idioată ? Sunt o idioată cât casa, care turuie vrute și nevrute, fără să se gândească nici măcar o clipă la consecințe. De ce te-a chemat Jack Harper ? spune Artemis, interzisă. — Nu știu, spun. — A mai chemat și pe altcineva ? — Nu știu ! spun absentă. Ca s-o fac să mă lase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Speranțe, nu, Emma ? zice Artemis. Pentru clubul de lectură. — Da ! zic ușurată. Da, așa e... Moment În care Îi zăresc privirea lui Jack Harper și mi se taie brusc orice avânt. Fuck. În minte Îmi revine brusc propria mea voce, turuind nevinovată, În avion. — ... m-am uitat și eu un pic pe coperta a patra și am mințit c-am citit-o... — Marile Speranțe, zice Jack Harper căzând pe gânduri. Și cum ți s-a părut, Emma ? Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aplecat spre mine și m-a sărutat. Absorbit ! Jack Harper a fost absorbit de viața mea ! De mine ! Și ideea e că, dacă n-aș fi vorbit atunci În avion cu el - și dacă nu aș fi Început să-i turui toate chestiile alea - nimic din toate astea nu s-ar fi Întâmplat. Nu ne-am fi găsit unul pe celălalt. A fost destinul. Mi-era scris să mă aflu În acel avion. Mi-era scris să primesc un loc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe care le stăpânesc cel mai bine... Evit privirea lui Lissy. — La ce anume te-ai gândit ? — Să-i zgârii mașina, să-i faci ferfeniță costumele, să-i coși pești În perdele și să-i lași să putrezească..., Începe să turuie Jemima, de parcă ar recita poezie și ar putea s-o țină așa până mâine. — Unde-ai Învățat asta, la școala de oafe ? spune Lissy, dându-și ochii peste cap. — Adevărul e că, În adâncul sufletului, sunt de fapt o feministă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
forfecuța, simțindu‑mă ca la școala generală. Așa pățesc mereu, adaug și izbucnesc într‑un râs nervos. Mă uit dimineața în oglindă și zic că arăt bine, și, în clipa în care ies din casă... Bravo, acum ai început să turui verzi și uscate. Oprește‑te, Becky. Englezii sunt incapabili să arate dichisit, zice Elinor. Cu excepția cailor. Colțurile gurii i se ridică ușor, câțiva milimetri, într‑un zâmbet - deși restul feței îi rămâne imobilă - și eu izbucnesc înr‑un râs isteric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Într-o cămașă a lui, Încheiată strâmb pe sânii mici, ușor muiați (doar alăptase deja de două ori), deschisese larg ferestrele, nepăsătoare la cei care o zăreau din mansarda de vizavi, și, În timp ce aduna scrumierele pline, farfuriile murdare, ceștile ciobite, turuia planuri despre viitoarea lor casă, despre viitoarea lor viață comună. Iar el asculta, flatat, ca de vestea unei avansări: confundase atunci perseverența Christei cu devotamentul și dragostea cu dorința lui de legitimitate În țara de adopție? * —...Plecarea asta te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu care se uita la cutia goală, În multele nopți care au urmat, când un insuportabil sentiment de vină mă trezea fix la ora 3 În noapte, ca și când atunci ar fi bătut o neiertătoare pendulă. Și numai atunci când, datorită fleacurilor turuite de tine, irezistibila mea Diana, mai degrabă decât datorită sedativelor grijuliei mele mame, am Încetat să-mi mai aud În mijlocul nopții pendula interioară, tocmai Îmi spusesem că sentimentul de vină ivit atunci când nu mai poți face nimic pentru ființa apropiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
soția lui MANU TRAIAN, MANU CHRISTA. De contactat persoanele de sprijin din Institutul pentru Propagarea Culturii Române În Străinătate, universitățile din București, Iași, Cluj, Institutul de Cercetare În Științe Biologice al Academiei, edituri, presă. * — Tu când dormi pe tine, când turui o moară stricată. Stop! Oprește-te! Adaugă: Se va cere nota informativă de la sursa noastră Bădescu despre sursa noastră Emilian și invers, de la sursa noastră Emilian despre sursa noastră Bădescu. Vei instructa pe cei doi să rămână În legătură unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fel de haine trebuia neapărat să-și comande. Surprins, croitorul nu mai știa ce să facă. Să stea și să-l asculte pe tânărul boier din considerație pentru respectabila lui familie sau să-și vadă de treabă, lăsându-l să turuie. Toate scuzele curtenitoare se dovedeau cu totul inutile. Iancu se rotea în jurul lui și își expunea impetuos dorința de a-i croi, cât mai repede, un pantalon galben, cu o vestă roșu aprins, la care haina trebuia să fie dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bine. Care-i acolo?! țipă ea spre ușa chicinetei care îi servea drept cabină. Purtând prețiosul coș cu gardenii albe în brațe, Ivan, ordonanța lui Kutuzov, păși emoționat pragul, își scoase chipiul, își pocni călcâiele și răcni ca la raport, turuind pe limba lui: ― Generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov vă oferă aceste flori rare și vă urează mult succes... și... omagiu... pentru... pentru... Ordonanța uitase ce fusese învățat să mai spună. Holbă ochii, se înroși tot și se prăbuși într-un genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pictor... Face cumva și portrete? ― Sper că nu vrei să-i comanzi unul. ― De ce nu? De ce nu, dragul meu? Toată lumea își comandă astăzi portrete. Mai ales împăratul. Și trebuie să recunoști că el dă tonul modei. Ledoulx o lăsă să turuie și, încurajat de întunericul sălii, i se adresă spectatorului de pe sofaua albastră. Îl mânca pe dinăuntru să-i zică ceva usturător. ― Îmi face o deosebită plăcere, generale, să vă văd. Asta cu atât mai mult cu cât, în viitorul apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-l bârfească. Buzele lui se desfăcură deodată. Toți îi văzură dinții albi, sănătoși și puternici înșiruiți ca boabele de mazăre dintr-o păstaie despicată sub ochii lor. ― Voi trece numele cu mâna mea. ― Așa vom face, Înălțimea Voastră! Întocmai așa! turui nacealnicul, făcând o veritabilă temenea. ― Oceni harașo! Își strânse mantaua pe el și se răsti fără menajamente: Dar scrieți odată pricazul, puturoșilor! Se răsuci pe călcâie, militărește, și porni repede înapoi, spre apartament, lăsând toate ușile date de perete în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înțelegi! Cine nu a trăit pe pielea lui Borodino și Berezina habar nu are ce înseamnă infernul. Cu totul inimaginabil! Ah, Borodino! Ce măcel! Nu cred că a mai fost altul pe lume. De-asta ne temeam de Kutuzov. Marchizul turuia, șuierând cuvintele. Nu se mai putea opri, ca posedat de imagini terifiante, deosebit de vii. ― Eram încercuiți din trei părți. Ciciagov și Wittgenstein, niște nulități militare notorii, de altfel, până și ăștia ne sâcâiau tot timpul... Tot timpul... Dar marea problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era același lucru... La un moment dat - mai ales că unii pronunțau: Homa, răspund: «Sunt român... de origine latină!» și adaug pe dată că numele meu vine din latinescul homo, care Înseamnă om - apoi, ca să-i fac de tot praf, turui: «Homo-homini-lupus! Ecce homo...» - Îi impresiona latina, ca pe Nemți? - Și cum! Dar mai ales faptul că pe cineva Îl chema: Omul, Homo... Pe Nemți Îi impresionează când află că și alții știu ce știu ei; pe Ruși... nemaivăzuta știință a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Am profitat de aceste „slujbe”, am Învățat să scriu rusește și, la prima ocazie, am avansat: am devenit felcer! Adevărat, examenul l-am trecut În... latină, În prezența unui ofițer de-al lor, care zicea că și el e doctor, turuind: «Radius, cubitus, calcaneu, astragal...» Cât Îmi aduceam și eu aminte de la anatomie... Așa că, În loc să sap, În continuare, la canale, să tai pădure, să descarc armament englezesc, am făcut pe felcerul - și aici, ca și la „bucătărie”, nu eram În medicină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu, doamnă, doar e cu mine... - Să nu zici că nu ți-am spus! Că, dacă mi-l aduci mușcat ori Înțepat ori pișcat ori otrăvit ori schilodit ori Înecat ori... - Da se poate, doamnă...? La urma urmei, mama Își turuia fără convingere rolul de mamă și de Învățătoare - fiindcă, unde eram eu toată vremea, În afara claselor și a recreațiilor la Moș Iacob În ogradă - dacă nu „pe câlburi”: pe islaz, la gârlă, În pădure...? Dar aceasta fiind menirea mamei, menirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
altă poveste. Nu mă Îngrijora dacă era sau nu Înțelept să-i pun lui Lesley atâtea Întrebări directe. Poate că i-o fi făcut o imensă plăcere să se admire singură În oglindă În timp ce lucra la sală, dar nici să turuie despre sine nu o delecta mai puțin. O clipă, nu răspunse. Apoi zise cu o ușoară ezitare: — A fost chiar aiurea să se se facă atâta caz de asta. Adică, nu era vorba despre o chestiune de viață și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]