1,579 matches
-
101 C.fam.în baza căruia părinții au față de copil obligația să-l crească, îngrijind de dezvoltarea sa morală, fizică, intelectuală, potrivit cu însușirile sale, încât, instanța trebuie să țină seama de complexitatea elementelor ce concurează la precizarea acestei noțiuni. Autoritatea tutelară și copiii minori sunt ascultați, aceștia din urmă dacă au împlinit vârsta de 10 ani, iar procurorul poate interveni în orice fază a procesului, când socotește că este necesar pentru apărarea intereselor copiilor. IV.4. Rolul culpei în procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
introduce acțiunea de divorț, dat fiind caracterul ei strict personal (art.45 C.proc.civ.), dar poate interveni în instanță în orice fază a procesului, mai ales când din căsătorie au rezultat copii. În acest caz, instanța va asculta autoritatea tutelară și pe copiii care au împlinit vârsta de 10 ani (art.42 alin.1, C.fam.). Creditorii soțului nu pot interveni prin intermediul acțiunii oblice și nici nu pot continua procedura începută de unul din soți. Pe lângă mențiunile pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
care, prin acte de violență pune în pericol sănătatea sau chiar viața celuilalt poate fi dispusa in timpul divortului; Aceste măsuri pot fi cerute de oricare dintre soți, iar cele cu privire la copii pot fi cerute și de către procuror sau autoritatea tutelară. În situația în care nici unul dintre soți nu cere luarea măsurilor provizorii corespunzătoare cu privire la încredințarea minorilor, instanța le va pune din oficiu în discuția părților. In aceasta situatie se afla soțul bolnav, caruia i se poate acorda pensia de întreținere
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
vor fi încredințați copiii minori, este obligatorie pentru instanța judecătorească. Ea va putea obține cu această ocazie unele informații cu privire la relațiile dintre părinți și copii precum și la posibilitățile materiale și morale ale părinților, pentru creșterea și educarea copiilor minori. Autoritatea tutelară poate să-și comunice părerea și printr-o adresă, prin care să informeze instanța cu privire la traiul soților și la modul de îngrijire a copiilor, propunând totodată măsurile pe care le consideră necesare în interesul minorilor. Împrejurarea că autoritatea tutelară a
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
Autoritatea tutelară poate să-și comunice părerea și printr-o adresă, prin care să informeze instanța cu privire la traiul soților și la modul de îngrijire a copiilor, propunând totodată măsurile pe care le consideră necesare în interesul minorilor. Împrejurarea că autoritatea tutelară a comunicat în scris opinia sa, nu o împiedică să se înfățișeze, prin delegatul său în instanță și să pună concluzii orale. Lipsa referatului autorității tutelare sau a concluziilor delegatului acesteia are drept consecință nelegalitatea hotărârii judecătorești cu privire la încredințarea minorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
comunicat în scris opinia sa, nu o împiedică să se înfățișeze, prin delegatul său în instanță și să pună concluzii orale. Lipsa referatului autorității tutelare sau a concluziilor delegatului acesteia are drept consecință nelegalitatea hotărârii judecătorești cu privire la încredințarea minorilor. Autoritatea tutelară este chemată să dea un aviz cu privire la încredințarea minorului, fără ca instanța să fie obligată să i se conformeze. * Învoiala părinților cu privire la încredințarea copiilor minori Deși soții au dreptul de a se învoi cu privire la încredințarea copiilor minori în caz de divorț
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
activă de a cere stabilirea domiciliului minorului care a împlinit 14 ani nesupravegheat de către celălalt părinte divorțat, la care a locuit după despărțire. Cererea pentru modificarea măsurilor se poate face și de copilul care a împlinit 14 ani, de autoritatea tutelară, de instituțiile de protecție sau de procuror. Instanța de judecată este competentă să dispună încredințarea lor unor rude, altor persoane sau instituțiilor de ocrotire în cazul în care se desface căsătoria (art.42 C.fam.), când se pronunță decăderea din
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
fost trecut în registrul de stare civilă ca fiind născut din părinți necunoscuți. Textul se aplică, desigur, copilului găsit, a cărui naștere a fost înregistrată potrivit art.22 din Legea nr.119/1996, "Numele acestui copil se atribuie de către autoritatea tutelară."159 Se pot ivi însă situații în care nașterea copilului este înregistrată în mod legal, dar după aceea mama reține certificatul de naștere și părăsește copilul care, fiind găsit, i se înregistrează din nou nașterea potrivit art.23, alin.2
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
familie comun al părinților". Alin.2 al art.62 C.fam. reglementează situația în care părinții copilului nu au nume de familie comun si nu pot conveni să dea copilului numele unuia din ei sau numele lor reunite, incit autoritatea tutelară va decide ascultând pe părinți. Copilul recunoscut va dobândi statutul legal al copilului rezultat din căsătorie, in sensul .art.63 C.fam. care prevede: "Copilul din afara căsătoriei a cărei filiație a fost stabilit prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească are, față de
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
de familie al unuia dintre părinți sau numele lor reunite, după cum se învoiesc părinții. Numele stabilit în acest fel se declară odată cu nașterea copilului, la serviciul de stare civilă. Dacă părinții nu se învoiesc cu privire la numele copilului, atunci decide autoritatea tutelară de la domiciliul copilului, după ce ascultă pe părinți, așa cum cere interesul copilului. Autoritatea tutelara poate decide ca acel copil să ia numele unuia dintre părinți sau numele lor reunite. "S-a decis ca un copil din căsătorie care poartă numele de
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
căsătorie și copilul din afara căsătoriei au situații juridice: a) diferite; b) identice; c) conform legii. 2. Numele copilului din căsătorie este stabilit diferit după cum: a) părinții au un nume de familie comun; b) părinții au nume diferite; c) hotărăște autoritatea tutelară. 3. Copilul dobândește cetățenie română la cerere dacă: a) are sub 18 ani și locuiește pe teritoriul statului român; b) copilul minor locuiește în România cu cel puțin unul din părinți; c) părintele cu care locuiește minorul pe teritoriul României
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
copilului său care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu, iar celălalt părinte nu consimte. Acest dezacord dintre părinți nu poate fi soluționat de către instanța de judecată, deoarece nu există o dispoziție legală în acest sens și nici de autoritatea tutelară, potrivit art. 99 din C. fam. În cazul în care părintele firesc își revocă consimțământul după trecerea termenului de 30 de zile, instanța de judecată poate să aprecieze motivele revocării ori alte împrejurări în legătură cu aceasta și, dacă le apreciază ca
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
și poate să ceară consimțământul tutorelui privind încheierea adopției ori împotriva încheierii ei, deși aceasta nu este o condiție a adopției, formulată expres în lege. > Copilul nu este pus sub tutelă, deși se găsește în situația de a se institui tutela. În asemenea situație, se poate încuviința adopția fără a se institui tutela. Ordonanța de urgență nu reglementează aspectul menționat. E. Consimțământul copilului care va fi adoptat. Dacă cel care urmează a fi adoptat a împlinit vârsta de 10 ani se
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
ei, deși aceasta nu este o condiție a adopției, formulată expres în lege. > Copilul nu este pus sub tutelă, deși se găsește în situația de a se institui tutela. În asemenea situație, se poate încuviința adopția fără a se institui tutela. Ordonanța de urgență nu reglementează aspectul menționat. E. Consimțământul copilului care va fi adoptat. Dacă cel care urmează a fi adoptat a împlinit vârsta de 10 ani se cere pentru adopție și consimțământul său (art.18 alin.4). Potrivit legii
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
se face, după caz, de către părinții adoptatori sau, cu încuviințarea autorității tutelare, de către tutore. Cererea se semnează și de către copil dacă a împlinit 14 ani. În cazul în care părinții adoptatori nu se înțeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, decide autoritatea tutelară. Schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere odată cu schimbarea numelui de familie al părinților adoptatori sau pentru motive temeinice, și separat. Dacă unul dintre soții adoptatori își schimbă numele de familie, soții se pot înțelege cu privire la numele de
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
soții adoptatori își schimbă numele de familie, soții se pot înțelege cu privire la numele de familie al minorului, în care scop se va face cerere de schimbare a numelui copilului. În caz de neînțelegere a soților în această privință, decide autoritatea tutelară. Organul competent va lua o decizie motivată, dupa caz, de admitere ori respingere a cererii de schimbare a numelui de familie. c) Numele soțului adoptat Față de art.28 din C. fam. urmează a se stabili ce nume va lua soțul
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
prin asemănare, și în cazul ocrotirii minorului prin părinți. Art. 127 alin. 2 C. fam. dispune: ,, Cheltuielile necesare pentru întreținerea minorului și administrarea bunurilor sale se acoperă din veniturile acestuia. În cazul în care veniturile minorului nu sunt îndestulătoare, autoritatea tutelară va dispune vânzarea bunurilor minorului". Acest text trebuie interpretat în corelație cu celelalte prevederi ale Codului familiei. Părinții au obligația legală de a crește copilul (art. 101 C. fam.). Ei nu pot să-și îndeplinească această obligație cu ajutorul bunurilor minorului
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
minorului. Complexitatea temei referitoare la:"Ocrotirea părintească" vă ajută să cunoașteți: * noțiunea și principiile ocrotirii părintești; * durata ocotirii părintești; * exercitarea ocrotirii părintești; * drepturile și îndatoririle părinților față de persoana și bunurile minorului; * răspunderea părinților pentru executarea necorespunzătoare a ocreotirii părintești; * autoritatea tutelară și rolul ei în exercitatea drepturilor și îndatoririlor părintești; I.1 Generalități a) Ocrotirea părintească și funcția educativă a familiei Rolul familiei în realizarea ocrotirii părintești are în vedere funcțiile acesteia, și anume: 1) funcția biologică, care realizează contribuția familiei
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
s-a pronunțat divorțul. Exercițiul acestui drept aparține unuia dintre părinți, fără a fi nevoie de celălalt părinte, care poate cere, potrivit art.44 C.fam., modificarea măsurilor cu privire la bunurile copilului, dispuse prin hotărârea de divorț. Poate fi sesizată autoritatea tutelară când este vorba de măsuri privitoare la bunuri (de exemplu, părintele care a fost desemnat prin hotărâre de divorț să administreze bunurile copilului, vrând să înstrăineze un bun, cere autorității tutelare încuviințarea prealabilă, iar celălalt părinte poate încunoștiința autoritatea tutelară
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
tutelară când este vorba de măsuri privitoare la bunuri (de exemplu, părintele care a fost desemnat prin hotărâre de divorț să administreze bunurile copilului, vrând să înstrăineze un bun, cere autorității tutelare încuviințarea prealabilă, iar celălalt părinte poate încunoștiința autoritatea tutelară arătîndu-i care este punctul său de vedere). Dacă părinții sau unul dintre ei consideră că persoana căreia i-a fost încredințat copilul nu îl va crește așa cum ar trebui, ei pot cere instanței de judecată încredințarea copilului unei alte persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
persoana și bunurile acestuia se iau de către acestia, de comun acord, potrivit art.98, alin. 1 C.fam. Nici unul dintre părinți nu are mai multe îndatoriri față de copil decât celălalt părinte. Eventualele neînțelegeri dintre părinți se soluționează de către: A. Autoritatea tutelară rezolvă neînțelegerile potrivit cu interesul copilului (art.99 C.fam.), după ce a ascultat pe părinți cu privire la exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești Din interpretarea acestui text rezultă că autoritatea tutelară este competentă să rezolve neînțelegerile ivite între părinți, fără a nesocoti părerile
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
decât celălalt părinte. Eventualele neînțelegeri dintre părinți se soluționează de către: A. Autoritatea tutelară rezolvă neînțelegerile potrivit cu interesul copilului (art.99 C.fam.), după ce a ascultat pe părinți cu privire la exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești Din interpretarea acestui text rezultă că autoritatea tutelară este competentă să rezolve neînțelegerile ivite între părinți, fără a nesocoti părerile acestora, dar cărora le poate da sugestii sau le poate face propuneri, dar nu poate hotărî altfel decât în funcție de opiniile lor. Adoptarea unei alte soluții de către autoritatea tutelară
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
tutelară este competentă să rezolve neînțelegerile ivite între părinți, fără a nesocoti părerile acestora, dar cărora le poate da sugestii sau le poate face propuneri, dar nu poate hotărî altfel decât în funcție de opiniile lor. Adoptarea unei alte soluții de către autoritatea tutelară ar însemna să exercite ea însăși drepturile și îndatoririle părintești, ceea ce ar fi contrar prevederilor legale. Anumite situații sunt expres prevăzute de lege referitor la atribuțiile autorității tutelare de a hotărî și altfel de cum socotesc părinții. Legea prevede că minorul
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
sau pregătirii profesionale stabilite de părinți, potrivit art.102 C.fam. După împlinirea acestei vârste, este de presupus că, minorul își va putea da seama dacă învățătura sau pregătirea profesională aleasă de părinți corespunde intereselor sale, sau însușirilor lui. Autoritatea tutelară va acorda copilului încuviințarea cerută numai dacă măsura cerută de el este în interesul său. Textul își găsește aplicarea atât în cazul în care ambii părinți sunt de acord cu învățătura sau pregătirea profesională pe care ar urma să o
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
în mod necesar drepturile și îndatoririle reveneau unui singur părinte, în cazul decăderii din drepturile părintești se impun unele precizări potrivit art.110 C.fam., deoarece decăderea din drepturile părintești nu scutește un părinte de a da întreținerea copilului. Autoritatea tutelară poate da încuviințarea părintelui decăzut din drepturile părintești de a avea legături cu copilul, dacă prin asemenea legături creșterea, educarea, învățătura sau pregătirea profesională a acestuia nu sunt în primejdie, potrivit art.111 C.fam. Oricare ar fi natura hotărârii
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]