251 matches
-
cu "Șoricelul mititel". Vi-o mai spun. E vorba 229 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI nemaipomenite, încă înainte ca respectiva să ți se ocupe, cu calm și responsabilitate, de pahar. - Și SIGLA... Cine e SIGLA? se interesă Pink, cu ușurătatea obraznică și plină de farmec a cuiva care nu se sfiește ca, sărind câteva pagini, să ajungă mai aproape de deznodământul romanului polițit. - A, SIGLA!... Bineînțeles, SIGLA! exclamă, spre continua surprindere a invitatului, cu timbru de cucoană tânără, Cocondy. Iată un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să Îi dăm crezare lui Jean d’Ormesson, paragraful de mai sus ar trebui interpretat astfel: „La Baudelaire ș...ț dandy-ul e foarte aproape de poet și chiar de creștin, de un creștin puritan - un sibarit jansenist, departe de orice ușurătate -, de sfânt, de eroul stoic, datorită grijii sale de a se depăși mereu, Înlocuind regula de obște cu un soi de tensiune eroică și cu gustul singularității ce stârnește admirația”2. Așadar, un proiect stoic, un „stoicism roz”, opus, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În doar câteva exemplare, ea a fost dată acum câțiva ani, din mână În mână, câtorva persoane, iar acest soi de publicitate intimă și misterioasă i-a adus noroc. Oare vâlva stârnită acum Îi va fi la fel de favorabilă? Rumoarea, În ușurătatea ei, e ca femeile: vine tocmai când pare să fugă. Poate că, În lumea asta blestemată, cel mai sigur mijloc de a dobândi succesul este de a organiza suspansuri. Dar autorul nu avea atâta profunzime pe vremea când Își publica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de pe când Brummell mai trăia, două condeie celebre, dar prea delicate, muiate Într-o cerneală de China cam parfumată, au conturat - pe o hârtie albăstrie cu margini argintate - câteva linii fugare, dincolo de care se Întrevedea Brummell. Era fermecător prin acea ușurătate a spiritului și prin analiza fugară a portretului. Pelham și Granby. Până la un punct, acolo era chiar Brummell, pentru că se dogmatiza dandysmul. Dar ce se urmărea? O descriere a lui Brummell așa cum trăise sau o prefacere a vieții lui după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
elegantă mantie care Îți poate ascunde infirmitățile lăuntrice. Pentru cei care o au, la ce-ar mai fi nevoie de altceva? Nu a făcut ea oare mai mult pentru reputația spiritului prințului de Talleyrand decât acest spirit Însuși? Fiică a Ușurătății și Aplombului - două calități ce par să se excludă -, ea este și sora Grației, cu care trebuie să rămână unită pe veci. Amândouă se Înfrumusețează prin contrastul reciproc. De fapt, fără Impertinență, Grația nu ar fi ca o blondă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
gata să facă apoplexie, dacă, În sfârșit, unchiul dumitale continuă să se deplaseze Într-o cabrioletă, toate astea se datorează cu siguranță lipsei unei lucrări clasice despre MODĂ!... Onorabilul nostru prieten continuă să vorbească așa mult și bine, cu acea ușurătate a elocuției pe care invidioșii o numesc sporovăială; după care Încheie spunând: — Eleganța dramatizează viața... Ah! La auzul acestor vorbe, izbucniră urale. Ager la minte, E. de G. demonstră că drama nu putea defel să provină din uniformitatea impusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această aparentă răceală nu o descuraja deloc pe Salma. Ea știuse întotdeauna că un bărbat de calitate nu-și putea etala sentimentele fără a da o impresie de ușurătate, care nu șade bine condiției sale. — La ce te gândeai? Dacă întrebarea ar fi venit din partea tatei, răspunsul Salmei ar fi fost evaziv, dar Khâli era singurul om în fața căruia ea își putea dezgoli sufletul la fel cum își putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chipul lui; l-am auzit însă gâfâind, oftând, apoi șoptind câteva formule de rugăciuni pe care le-am repetat după el. Schelălăielile șacalilor păreau mai aproape. — Atitudinea lui Boabdil nu mă surprindea, reluă Khâli cu voce înseninată. Nu ignoram nici ușurătatea stăpânului Alhambrei, nici slăbiciunea lui de caracter, nici măcar ambiguitatea relațiilor lui cu castilienii. Știam că principii noștri erau corupți, că nici n-aveau de gând să apere regatul și că plecarea în surghiun avea să fie în curând soarta poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-adevăr desăvârșită; căci întocmai cum Suveranul plătea cu viața greșeala lui Joîo Franco de a instaura dictatura într-un moment când nimic nu mai putea fi salvat, tot așa Franco plătea greșelile Regelui; inaderența lui la momentul politic intern, ușurătatea și ironia lui, care-l făcuseră peste măsură de impopular. "N-am văzut pe nimeni plîngînd", scrie Julio de Vilhena, amintindu-și de seara de la Arsenal. Se discuta cazul, făcîndu-se felurite considerații, dar n-am văzut nici o lacrimă alunecând pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că acei cardinali, urîți și apreciați de către francezi, care au guvernat succesiv acest imperiu, au profitat de maximele lui Machiavelli pentru a-i da jos pe cei mari și de cunoașterea specificului nației pentru a deturna pericolele frecvente cu care ușurătatea francezilor amenința pe suverani fără încetare. Cardinalul Richelieu nu urmărea, prin politica lui, decît slăbirea puterii celor mari, pentru a întări puterea regilor și a o folosi ca bază în toate partidele statului. Aceasta i-a reușit atît de bine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
este un Corp, însă care ajunge de obicei să fie făcută să regrete această greșeală. Aceeași politică a miniștrilor, care a dus la instaurarea unui despotism absolut, în Franța, le-a oferit și mijloacele pentru a face mai puțin periculoase ușurătatea și inconsecvența oamenilor: o mulțime de ocupații frivole, bagatelele și plăcerea i-au cuprins într-atît pe francezi, încît aceiași oameni care-l combătuseră atîta timp pe Cezar, care au scuturat atît de des jugul sub toți împărații, care-i chemaseră
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
s-au ridicat împotriva lui Henric IV și care au complotat împotriva tuturor minorităților nu sînt ocupați astăzi decît să urmeze curentul modei, să-și schimbe cu grijă gusturile, să disprețuiască azi ce-au admirat ieri, să pună inconsecvență și ușurătate în tot ceea ce depinde de ei, să-și schimbe amanta, distracțiile, casele, nebuniile. Și aceasta nu este tot: deoarece armate puternice și un foarte mare număr de fortărețe asigură pentru totdeauna tronul suveranilor în acest regat; astăzi ei nu au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
putea să știu/ Din trista-ntruchipare a chinului meu viu,/ Să fac un lucru-al mîinii și-a ochilor beție?” („Călugărul nevrednic”) O resimt Eminescu, Macedonski, Goga. Aproape nu e poet, cred, să nu aibă, în anumite momente, remușcări pentru „ușurătatea” existenței sale în raport cu a inșilor obișnuiți. Un asemenea contrast îl îndeamnă pe Arghezi să scrie: „Lumea plînge de necazuri/ Tu-ți pui gîndul pe atlazuri/ Și, de dor de vînt și mierle,/ Faci cu acul fir de perle” („Dor dur
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
păcate sînt în contra propriei persoanei și pot avea iertare prin Spovedanie și Pocăință. Citim în Evanghelia lui Marcu 7, 2l-23: "Căci dinăuntru, din inima omului ies cugetele cele rele, desfrînările hoțiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, pizma, hula, trufia, ușurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om". "Sufletul, odată ieșit din corpul său - zice Sf. Ioan cel Milostiv (556-619 d.Hr.) - și voind a se sui la cer este întîmpinat de demonii care-l cercetează mai întîi pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fond de ten mincinos bubele purulente de pe fața societății noastre și reface, prin intermediul miracolului literaturii, fragmente de realitate ("mici fragmente de neant", cum ar spune cațavencii!) care ar trebui să ne dea de gândit. Coroziv și tandru, de o aparentă ușurătate (care ascunde o tehnică narativă impecabilă, polisată cu finețe), fără însă a fi deloc frivol, textul noului roman editat de Polirom nu va lăsa pe nimeni indiferent. În iad toate becurile sunt arse reușește performanța de a fi, în egală
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dreptul lugubru. Dacă zeflemeaua e un agrement în vacuitatea existenței lor amorale, iar calomnia, o descărcare a umorilor rele, obiceiul de a trimite scrisori anonime e încă un gest prostesc, ce denotă o funciară neseriozitate. În acest univers marcat de ușurătate, dar care poate lua contururi halucinante (Grand Hôtel „Victoria Română”), o făptură mai interiorizată, integră sau care pare „sucită” celor din jur nu se poate adapta (Cănuță, om sucit, Inspecțiune). Aici se află în elementul lui Mitică, „bucureșteanul par excellence
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
sau un defect deontologic. (CR) Mozaicul polifonic ce rezultă produce un efect de multipli care a personajelor "corporale", aceste rezonanțe diverse, venind din spații atît de îndepărtate unul de celălalt din toate punctele de vedere, țesînd o atmosferă ce îmbină ușurătatea și visul, derizoriul și absurditatea, luciditatea zîmbitoare și neliniștea asurzitoare. Această împrăștiere lingvistică pronominală vădește o nevoie de considerare egală a mai multor perspective, nu nepărat contradictorii, ceea ce relevă o abordare personală, poetică a lumii, printr-un sine multiplu ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
țările durerei. Ca elev al lui Macedonski, Cincinat Pavelescu păstrează tonul de festival, euforia. Câteodată iese din diletantism și dă dovezi de o puternică invenție fantastică (Pescuitorii de perle, Corbii) ori de uimire în fața misterului vieții, ascunsă sub o aparentă ușurătate ștrengărească: Nu sunt nici rău, nu sunt nici blând, Nu m-am târât, n-am pizmuit, Am fost și sunt un biet smintit Care visează chiar mergând. Eu niciodată n-am muncit, Noaptea nu dorm și ziua casc, Poate-aș
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chiar dacă e la mijloc numai o alegere a unor anecdote auzite. Păcatele sulgeriului e o bună narațiune, cu o foarte studiată analiză a condițiilor agrare ale epocii (sec. XVIII). Sulgeriul Mihalache e un om viteaz, dar cu păcatele clasei lui: ușurătate erotică, lăcomie de bunurile răzeșești. GALA GALACTION Gala Galaction (*1879) are comun cu I. Agîrbiceanu, fiind și el poet, obișnuința de a pune probleme de conștiință. Ba chiar e de părere că "îndeletnicirea literară trebuie să fie prevăzătoare, dornică să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și slab în cele mari, a scânteiat și a fost amorf, a scris unele opere care-l situează pe primul plan și a scris altele care-l descalifică, ca erudit a uimit cu puterea lui de-a aduna sau cu ușurătatea de-a confunda. Poligraf de neobosită activitate, a voit să fie specialist în cele mai variate domenii, când n-a intenționat chiar să creeze în domenii în care materia i se refuza cu îndărătnicie. A avut intuiții fulgerătoare și opacități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
ceea ce nu era decât aparență, Bizu se înșelase amarnic de unde și noua lui convingere, că nimic nu e, în realitate, ceea ce pare a fi. Dimpotrivă, candoarea poate ascunde foarte bine ticăloșia (ca în cazul Dianei), tot așa cum comportamentul dezinhibat, aparenta ușurătate maschează, de fapt, puritatea sufletească. Pentru că Silvia "i se oferise fără demnitate pentru a-i face, la urmă, dovada unei purități absolute", spontaneitatea aceasta a dăruirii de sine deconcertând pe bărbatul în ochii căruia fecioria trece la mare preț. Dar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unul spunea una (cam același, cam aceeași), altul intervenea de regulă antitetic, să nu lîncezească sporovăiala, să nu expieze, mă uitam la noul venit, făcea eforturi vizibile să accepte această gratuitate, să intre în jocul nostru, nesimțind probabil gradul de ușurătate la care ne aflam, evident, programatic, sau, poate, nevrînd, pur și simplu să se includă, să se complacă, ochii lui, foarte injectați și foarte oftalmici, erau de o fixitate hipnotică, augmentată de lentilele groase ale ochelarilor, fuma întruna, culegîndu-și din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mare parte a existenței, energia. Ce dezamăgire! Cîtă vinovată autoamăgire în perceperea mentalității tinerilor care atît de antrenant ne înconjoară, ne depășesc în buestru pe trotuar, ne replică trufaș-biologic în foaiere, ne privesc nostim-persiflant printre tablouri. Nu am în vedere ușurătatea (de ce nu și motivată cu care, susținuți de părinți, cei mai dotați dintre juni caută rosturi în alte îndepărtate zări, cît momentul consumat recent, la primul tur de scrutin și, probabil, resuscitat acuș și în al doilea). Să fac, înainte de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
motivăm frivolitatea! (Să ne-o motivăm, dar și să ne-o salvăm. Pentru că oricît am ține să nu fim considerați frivoli, undeva, în țesuturile adînci ale alcătuirii noastre cît de nobilă o fi ea stă pitită fărîma de înclinație spre ușurătate și bagatelă. Nu neapărat blamabilă, de vreme ce sîntem convinși nu numai noi, artiștii, dar și matematicienii că mica doză de adjuvant frivol face bine chiar și celui mai sobru demers, o face, la urma urmei, mult mai comestibilă. (Iată, însăși paranteza
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
17, p. 174) „Iudeii, nemaiavând ce să spună, spun că multe sunt persoanele cărora Dumnezeu le-a adresat cuvânt; ei spun: Îngerilor, care stau în jurul lui Dumnezeu, lor le-a spus: «Să facem pe om». Născocire iudaică! Basm ieșit din ușurătatea minții lor! Ca să nu primească o singură persoană, introduc mii! Îndepărtând pe Fiul, dau slujitorilor vrednicia de sfătuitori! Fac din cei care sunt robi împreună cu noi domni ai creării noastre. Omul când ajunge la desăvârșire este ridicat la vrednicia îngerilor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]