3,106 matches
-
Roman. Domnul Roman nu răspunse. Își certa canișul care urina fără pic de sfială lângă singurul felinar valid de pe strada Alverna Vru să repete salutul, dar se răzgândi. Împinse poarta cu grilaj și intră În curte cu un răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire ciudată, fățișă sau ascunsă, tenace. Ajuns În bucătărie reciti convocarea, apoi o prinse cu o pioneză pe ușa de la baie. Își scoase paltonul, se descălță și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prăbușit peste buza de sus, arcuit cu măsură, atât cât să-i Înnobileze profilul. Fără acest profil n-ar fi fost decât un oval incert de lumină: chipul celui fără pasiuni, al individului care face totul cu un oftat de ușurare la sfârșit, cu bucuria meschină a datoriei Împlinite. Se pregătea să-i adreseze un zâmbet posac când observă cu stupoare că din oglindă Îi zâmbea un alt chip. Foarte cunoscut dar, tocmai de aceea, tulburător. Se frecă la ochi, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pasta ieftină a fardurilor care Începea să curgă În fâșii subțiri cum adesea se vede pe fețele nădușite de transpirație ale actorilor din teatrele sărace de provincie. Odată cu chipurile, din nou banalizate, chiar hainele se destindeau cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin solemne, mai ușor astfel de purtat. Își serveau stăpânii cu naturalețe; În toate mișcările, de la cele protocolare, la cele amicale. Aerul de chermeză care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai amenințător. Dacă, până la „periniță”, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asta înseamnă că nu ai de ce să nu-ți revii complet. — Așadar, e vorba de ceva temporar? Timpul chinuitor, încremenit al lui nu știu, în care trăiam de când deschisesem ochii pe covor păru să cedeze puțin. Un val cald de ușurare mă lovi sub coaste. — Așa cred, zise doctorița și-mi oferi un zâmbet reținut, care mi-a făcut senzația de ușurare să bată în retragere. — Dar? — Dar probabil că aici e vorba de-o recuperare pe termen lung, mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui nu știu, în care trăiam de când deschisesem ochii pe covor păru să cedeze puțin. Un val cald de ușurare mă lovi sub coaste. — Așa cred, zise doctorița și-mi oferi un zâmbet reținut, care mi-a făcut senzația de ușurare să bată în retragere. — Dar? — Dar probabil că aici e vorba de-o recuperare pe termen lung, mă tem. — Cât de lung? Ea ridică blând o mână, un gest care voia să spună nu te ambala. Cred că punem carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aici. Nu știam ce să spun. — O! — John, zise bărbatul, făcând un pas spre mine și întinzând mâna. Ăsta e hotelul meu. — O, sunteți soțul lui Ruth. Am înaintat repede și i-am strâns mâna cu ambele mâini ale mele, ușurarea citindu-mi-se mult prea clar pe față și gesturi. — Probabil că la asta se reduce tot, mda. Credeai că sunt altcineva? Nu, am zis. Apoi: Nu știu. — Hmm, zise el. Mă gândeam eu că așa ceva trebuie să fie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
contrazic între ele!" m-a îndreptat Aurel. După ce-a aflat sentința, a dispărut ca pisica din Cheshire. Nimeni n-a spus nimic. Antoaneta-vache-qui-rit își restaura rujul. Doar bustul ei, pîrghia spre succes, invincibila armada,a scos un suspin de ușurare. "La ce te-ai așteptat? m-a luat în primire Miron. Să te apere adoratoarele lui Micro-Mistrie? Astea care acceptă să le discipuleze*********** el?" "Nu, ele nu. Dar cei care îl văd cum e, mic de stat și mojic cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
discul după ce l-a ascultat. Am făcut experiența aprinzând și apoi apăsând pe butonul Play. Inima îmi bătea de să-mi sară din piept la gândul de a asculta ultima muzică auzită de predecesorul meu. Primele note anunțară muzică clasică. Ușurare: scăpasem de suedisme stil Abba. Foarte repede, identificai Stabat Mater de Pergolese. Și pentru ca momentul să fie perfect, îmi adusei din bucătărie un pahar din acel clos-vougeot din ajun. M-am întins pe canapea și am savurat muzica grozavă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
la treabă imediat: de îndată ce un număr începea cu 01 ori 04, luam receptorul și băteam partitura, oprindu-mă la prima divergență cu decafonia căutată. Ordinea alfabetică punea și ea umărul la demersul meu. La litera B, constatai, nu fără oarecare ușurare, că nu apărea nici un Bordave. De altfel se părea că Olaf și cu mine nu aveam nicio cunoștință comună. Era preferabil așa. Mi-au plăcut mereu sarcinile monotone și stupide. Cum altfel aș fi putut lucra atâta vreme într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o împart pe Sigrid cu Biscuit. Umplu din nou cupele aburite. -În seara asta, pentru cine toastăm? întrebă ea. -Pentru Sigrid. Pentru identitatea pe care ți-o atribui. -Pentru Sigrid, zise ea înainte de a bea cu o voluptate plină de ușurare. Am golit paharul dintr-o sorbitură ca să-mi fac curaj: -Înainte de ne întrerupe pisica, îmi povesteai ce faci cu zilele dumitale. -Nu e o poveste prea lungă, spuse ea. -Dar nici măcar n-ai început. -M-ai văzut adineauri întorcându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mărturisească, vă rog să mai încercați totuși încă o dată la automat să vedem ce se întîmplă, adaugă. E tot ce mi-a mai rămas, se gîndește domnul Președinte, lăsîndu-se cu șezutul pe colacul de plastic al veceului. În sfîrșit, o ușurare, își zice, silabisind cu voce tare ca să se audă pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O scrijelise cu mîna sa deasupra tocului ușii, ca să-i amintească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e încheiată. Noroc că mi-am dat eu seama la timp că strategia voastră a fost nevinovată. Păcat că nu mi-ați spus mai din timp cum stau lucrurile, ar fi fost mai simplu. — E adevărat? întreabă Tușica simțind o ușurare, nevenindu-i să creadă. Nu cumva îți rîzi iar de noi? De azi înainte vă garantez eu că n-o să mai depindeți de nimeni, zise Roja. Sau acum o să mi spuneți că v-ați răzgîndit, că vreți altceva. — Asta da
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
total, pentru perioada celor 105 ani luați în considerare, ansamblul populației din sarcina adulților a progresat de la 0,29% pe an, efectivul acestora din urmă crescând și mai rapid (+ 0,54% pe an). S-a produs deci mai degrabă o ușurare a sarcinii demografice globale apăsând asupra adulților, pe termen lung. Tabelul 7 și graficul 2 prezentate mai jos dau o idee asupra evoluției anuale a indicelui de dependență pentru perioada 1968-2000. De data asta, procentele de dependență sunt exprimate prin
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cu 9,9 milioane (8,59%), populația globală în sarcina adulților (tineri plus seniori) a crescut astfel cu 28,9 milioane în total (+19, 6%). Ea a crescut în mod vizibil mult mai puțin repede decât numărul adulților, ceea ce explică ușurarea generală a indicelui global de dependență (cf capitolul I) revelat de tabelul 14. Tabelul 14. Evoluția structurilor demografice și a procentelor de dependență 1951 în % 2000 în % Variația în % Tineri între 0 la 19 ani UE a celor 15 UE
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
a trecut la treabă. Eu cu Undiță vâsleam printre bălării, apropiindu-ne de gară... Un zvâcnet cu salturi imprevizibile, pornit din stânga noastră, ne-a Înghețat sângele În vene... „E un șoldan de iepure, domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În acest sector e liniște de mai multă vreme. Altfel nu ședea el iepurele Între liniile frontului” - a judecat pe bună dreptate Undiță. După spaima trasă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
deschis Institutul Academic Anastasie Bașotă, care era destinat fiilor țăranilor nevoiași de pe moșiile boierului Anastasie Bașotă. Și că a fost orânduit „După metodul celor din Paris”... pentru care s-au adus profesori francezi. Apoi Limba franceză era totdeauna obligatorie, „Spre ușurarea Învățăturilor mai departe, În străinătate, după finitul studiilor În acest institut”. Gruia Îl asculta pe profesor și nu-i venea să creadă ce aude. ― De unde le știți pe toate acestea, domnule profesor? - s-a trezit Gruia prins de val. ― Pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să știi că până când o să-ți găsesc un serviciu bun o să mai dureze. Trebuie să ai puțină răbdare! 3 După această întrevedere, în viața familiei Polizu urmă o perioadă mai calmă. Înarmat cu răbdare și cu încredere, Sever renunță, spre ușurarea soției sale, la plănuitele și riscantele lui demersuri pe lângă înalta curte a Partidului sau cine știe mai unde. Ei, ai văzut, frate, dacă pleci urechea la sfaturile altora?... La ce ți-ar fi folosit să te duci cu jalba-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o susțin pe Dora în poziție șezândă. O durere de moarte parcurge coloana vertebrală și se precipită spre șalele care capătă o greutate de plumb. Dintre buzele care păreau fără viață iese un animalic urlet sinistru "Uuuahhh !". Trăiește ! exclamă cu ușurare Alindora Bosch. Anestezic ! Să nu o lăsăm să sufere inutil ! Dora face din nou călătoria spre lumea umbrelor sau mai curând a luminilor. Nu se știe dacă și de data asta va mai fi un retur. Din nou senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
până acum acest gând cu veșnicul răspuns "E prea târziu" se confruntă cu reproșul obsesiv că și-a abandonat copilul și nu a încercat pentru el chiar și imposibilul. Se refugiase în profesie și reușise să aducă atâtor pacienți o ușurare. Mâinile lui destoinice readuseseră din neant atâția bărbați, femei, copii... Numai pentru fiul lui nu încercase nimic, mulțumindu-se cu spusa profesorului Maxim : "Nu, din păcate nu este nimic de făcut..." "Oare chiar nimic ?", se întrebă urcând în grabă scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aibă senzația că de fapt îl privesc ochii lui Margo. Profesorul s-a simțit un moment ceva mai ușurat având impresia efemeră că privirea fiului lui poate însemna un consimțământ din partea-i și, prin el, din partea mamei dispărute. Simțământul de ușurare ar fi fost real dacă Justin nu ar fi bâiguit în acel moment, cu o voce poticnită, singurele vorbe rostite în spital : "Dumnezeu nu există", la care tatăl a murmurat cu greu răspunsul ce îl mai dăduse odată : "Să încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vieții fiului lui. Alindora se apropie de el, îl bate ușor pe umăr și îi adresează cuvinte cu atât mai reconfortante cu cât crede în adevărul lor : Pentru cei pe care îi iubim suntem în stare să facem gesturi de ușurare a suferințelor pe care nu le putem face față de un pacient oarecare. Minute și minute în șir profesorul păstrează aceeași nemișcare și nu scoate nici un cuvânt. Alindora mai adaugă atunci : Să știi că Dumnezeu există ! Înainte de a ieși din cabinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și ea). Alo? Te deranjez? Eu sunt, Anca. Nu, îmi face plăcere să te aud. Pot trece pe la tine? Sigur, când? Acum. Noaptea era rece. Întunericul beznă îmi diminua simțurile. Eram calmă. Atât de calmă încât începui să plutesc de ușurare. Am avut dintotdeauna această capacitate de a mă autosugestiona, de a-mi imagina lucruri. Însă acum, fără a exagera, devin serioasă, tăioasă. Clădirea îmi era familiară. Chestia asta mă consolă. Deși, când intrai în ea, tresării. Pentru că însemnă ceva pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă încurc cu brio, încerc să nu râd și nu mai știu dacă am învârtit bolul în palme, de trei ori, cum trebuia, sau? în sfârșit bucata aterizează, secționată însă în două, pe hârtiuța-suport. Rezvan se strâmbă, dar merge, spre ușurarea lui sensei, spre ușurarea mea, spre ușurarea lui Sen Rikyu care ne privește, poate, din ceruri, până la capăt. Însă și eu o pățesc, ca întotdeauna când trebuie să fac ceaiul pentru mai mult de o persoană. Deși m-am chinuit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încerc să nu râd și nu mai știu dacă am învârtit bolul în palme, de trei ori, cum trebuia, sau? în sfârșit bucata aterizează, secționată însă în două, pe hârtiuța-suport. Rezvan se strâmbă, dar merge, spre ușurarea lui sensei, spre ușurarea mea, spre ușurarea lui Sen Rikyu care ne privește, poate, din ceruri, până la capăt. Însă și eu o pățesc, ca întotdeauna când trebuie să fac ceaiul pentru mai mult de o persoană. Deși m-am chinuit, cameleonic și masochistic, să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
râd și nu mai știu dacă am învârtit bolul în palme, de trei ori, cum trebuia, sau? în sfârșit bucata aterizează, secționată însă în două, pe hârtiuța-suport. Rezvan se strâmbă, dar merge, spre ușurarea lui sensei, spre ușurarea mea, spre ușurarea lui Sen Rikyu care ne privește, poate, din ceruri, până la capăt. Însă și eu o pățesc, ca întotdeauna când trebuie să fac ceaiul pentru mai mult de o persoană. Deși m-am chinuit, cameleonic și masochistic, să-mi supun corpul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]