2,252 matches
-
lăsa pe cineva să-l urmeze în casă, era domnul J.L.B. Matekoni. — Ușurel, zise el. Ușa nu e foarte lată. O altă voce îi răspunse, dar nu desluși despre ce vorbea. Era o voce feminină, dar, își dădu ea seama ușurată, nu vocea femeii ăleia îngrozitoare. Oare pe cine aducea în casă? O altă femeie? Asta ar fi minunat, fiindcă i-ar putea spune tipei ăleia Ramotswe că el nu-i este fidel și asta ar pune capăt mariajului înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mă ocup de asta, acceptă Mma Makutsi, zâmbind. Nu văd motivul pentru care un detectiv particular-adjunct n-ar face ceai când nu-i cineva mai mic în schemă care să facă asta. Fusese o discuție stânjenitoare și Mma Ramotswe răsuflă ușurată când se termină. Se gândi că ar fi cel mai bine dacă i-ar da, cât de curând, un caz noii ei adjuncte, ca să evite crearea de tensiuni inutile și, când mai târziu în dimineața aceea, sosi domnul Letsenyane Badule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că-și face griji, obiectă Mma Makutsi. — Își face, fiindcă își închipuie că-i un lucru rău ca soția lui să aibă un amant, o contrazise Mma Ramotswe. O să-l convingem de contrariul. Mma Makutsi nu părea convinsă, dar răsuflă ușurată aflând că Mma Ramotswe luase hățurile în mâini. Nu vor fi spuse minciuni și, chiar dacă vor fi, nu-i vor aparține ei. Oricum, Mma Ramotswe e plină de idei. Dacă ea crede că-l poate convinge pe domnul Badule să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mulțumire. Pentru că fusese prevăzător ori pentru că în sfîrșit îl putea da afară din restaurant? Pentru amîndouă. După un minut se găseau în stradă, Făinaru cu privirea împăienjenită, căutînd să se dumirească unde se află, iar el răsuflînd într-un fel ușurat, pînă atunci nu avusese nici un fel de idee de cum se va termina ,,întrevederea" sa cu reporterul. După două nopți nedormite, tot în cafele și coniace, cu mîncarea pe sponci, cîteva felii de somon roșcat și nimic altceva, Făinaru nu suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a suit în șa, mai bine zis n-a mai coborît din ea, și vrea cinci ani a tot strîns din frîu și a dat din pinteni. De bine, de rău a trecut și vremea lui, lumea a răsuflat ușurată și s-a pus pe trai bun și uite că, tot luîndu-se cu sărbătorile și cu dezmeticirea, puteai crede că urmează un veac de liniște și prosperitate, nimeni nu bagă de seamă că democrația a luat-o razna, că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a dat seama că răspunsul său este hotărîtor. Hotărîtor pentru cariera, pentru viața sa în Serviciu. Cu siguranță juca o carte mare, chiar dacă pînă atunci nu știuse, în acea fracțiune de secundă și-a dat seama. Îi venea să răsufle ușurat, oricum e altceva cînd știi! Simți cum i se înroșesc urechile, n-avea ce să le facă, totdeauna pățea așa cînd bea vin și cînd se emoționa. Abia reuși să-și descleșteze maxilarele. Zise răgușit "Nu", apoi adaugă spre limpezire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe trepte, nici ele nu se schimbaseră, poate scîrțîiau mai tare, dar asta se putea datora și faptului că în cinci ani greutatea adjutantului Radul Popianu nu rămăsese neschimbată, ciulea urechea să prindă foșnetul catifelei pe lemn, ajuns sus respiră ușurat, totul era la locul său, așa cum știa, așa cum de atâtea ori visase că este. S-a așezat exact în același loc, după ce K.F. și-a tras balansoarul către fereastră, aruncând o privire pe deasupra Vladiei. Trebuia să recunoască, de acolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
distincție, o intrare în cabinet ori o prietenie avantajoasă. Cuvintele și promisiunile trebuie să fie frumoase. Asta le scutește de obligația de a fi și respectate întru totul. Acum avea cale liberă. De cum a auzit vocea directorului Mihail, a răsuflat ușurat, dar așa, fără să se simtă, și mintea lui sclipitoare a calculat posibilitățile. Dacă va fi chemat nu se va duce, dacă se invită, partida e cîștigată. S-a invitat. Chiar într-un fel în care îi dădea dimensiunile triumfului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
legăturile, îi deveni clar că urma să moară strivit de chila stânga a uriașului catamaran, care, cu cele patru tone ale lui, avea să-l zdrobească și să-l transforme într-o bucată de carne însângerata. Păru să fie chiar ușurat, căci știa, încă din clipă când fusese capturat, că nu mai avea cum să scape cu viața, iar ceremonia care era pe punctul de a incepe avea să pună capăt, o dată pentru totdeauna, infinitelor lui suferințe. Întreaga populație a insulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îi avertiză că la sfârșitul acestor ani unii dintre ei vor începe să-și câștige singuri pâinea. Profu de istorie o ascultă după primele ore de predare. Luana începu să turuie, așa cum era obișnuită, lecția învățată pe de rost, răsuflând ușurată că fusese inspirată și învățase chiar de la început. Dar profesorul o întrerupse după primele două minute. Îi ceru să explice lecția, să facă comentarii pe baza evenimentelor, să aducă completări din lecturile suplimentare. Niciodată ochii Luanei nu priviră mai mirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Iași, cu câteva zile înainte de începerea anului universitar. Cazarea se făcu, după câteva ceasuri chinuitoare de stat la tot felul de cozi, în complexul studențesc "Tudor Vladimirescu". Când, în sfârșit, își văzu copilul așezat în camera de cămin Sanda răsuflă ușurată. O usturau picioarele și îi era foame iar tot ce-și dorea era să ajungă acasă, să se bage în pat și acolo, la adăpostul așternutului cald, să-și savureze în tihnă bucuria. Dar, a doua zi, sună telefonul. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plouă. Vom avea grijă să ne luăm umbrelele". În a șasea zi a prieteniei lor, ce-i doi se învârtiră în jurul blocului așteptând emoționați să vină seara. Urcară în apartament în jurul orei șapte. Deschiseră încet ușa camerei Cristinei și răsuflară ușurați. A plecat. Ernest adusese o cutie cu ness și Luana bău pentru prima dată licoarea maronie. Pe nesimțite se lăsă întunericul și o lună plină urcă pe cer, cine știe din ce adânc, pentru a fi martoră la unirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
albaștri imenși, devastatori și-i atârnă deasupra patului. Timp de o săptămână nu mâncă și nu vorbi. Se întorcea de la cursuri, încuia ușa și refuza să iasă, în ciuda insistențelor Cristinei. Într-o dimineață realiză că nu e însărcinată și răsuflă ușurată. Atunci îi veni în minte să se răzbune, să-l facă să se agite, să sufere, așa cum suferea ea. Trecuse o lună și jumătate de la discuția pe care o avuseseră în fața cantinei. Luana îl așteptă la intrarea în cămin. Ernest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aruncă o săgeată: Fata asta nu va face mulți purici lângă tine, copile. O femeie frumoasă ca ea nu poate iubi un singur bărbat. Știa asta. De ce trebuia să-i amintească? Ieșiți afară, își umplură plămânii cu aer. Ștefan oftă, ușurat. Fii liniștită, îi spuse Luanei, n-are nimic cu tine. La fel mi-ar fi făcut, indiferent cu cine veneam. De când a murit tata e de nerecunoscut. Nu-ți cer să ții la ea, nici măcar s-o înțelegi. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
următorul. La sfârșit, ciocniră câte o cupă de șampanie. Femeile nu conteneau să se mire de transformarea miraculoasă a colegei Leon, din fetița slabă și băiețoasă de odinioară în femeia superbă de astăzi. Aflând că nu are copii, răsuflară mai ușurate. Ai să vezi că după ce naști toate se vor schimba. Te trezești că nu-ți mai vin hainele, că ți s-au lăsat sânii și că bărbatul se uită după altele. Marc Antal veni la ea să o salute. Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de ce nu fusese mișcat mai puternic la auzul celor spuse, toate acelea nu-i păruseră o dezvăluire, ci mai de grabă un fel de confirmare a unor lucruri pe care le cunoștea dinainte. Îl stingherea faptul că se simțise Îndeosebi ușurat de toate acele vești, nu tulburat. — Apoi s-a Întors la Jakarta, a rostit el În cele din urmă. — Despre asta nu știu nimic. S ar fi putut să fi fost din Sura baya ori din Medan, poate chiar din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei mai târziu după copii sau că trimit pe cineva să-i caute, dar n-o fac niciodată. În vreme ce Din vorbea, Adam și-a dat seama că amețeala pe care o resimțea era de fapt o ușurare. Firește, se simțea ușurat că poate să vorbească despre Johan fără să se simtă stânjenit, vinovat sau pierdut. Era totodată iritat de faptul că Din, o persoană cunoscută cu cinci minute mai Înainte, putea să Înțeleagă atâtea și atâtea despre viața lui. Încă nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
te-ai gândit, dar sunt În stare să-mi port sin gură de grijă. Văd că l-ai cunoscut pe Adam... — Da. Păi... Mă bucur că totul e-n ordine. Când a intrat Margaret, Adam s-a simțit din nou ușurat și În siguranță, ca În ajun, când o Întâlnea pentru prima oară. Imaginea ei alături de Karl, amândoi tineri În fotografie, i-a revenit În minte, odată cu faptul că rostul venirii lui În orașul ăsta era să-și recupereze tatăl. — Ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
până să dea apa-n clocot, Margaret se Întrebă cum de sărise atât de firesc să-l Îmbrățișeze pe Adam. Nu izbutea să-și dea seama ce o făcuse să se simtă atât de bucuroasă la revederea lui, Întru totul ușurată, aproape fericită că Îl găsea În bună stare, așteptând nerăbdător Înapoierea ei. Când s-a ridicat să-i iasă În Întâmpinare, i se citise pe chip atâta speranță, atâta așteptare și nevoie de protecție, Încât simțise nevoia să-i răspundă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i spuse că spălase o cadă plină de rufe. Dar știi cum? o întrebase, una așa, bucșită. Probabil găsise necesar un scurt intermezzo casnic, în mijlocul acelui atac brutal, cu argumente dintre cele mai spinoase. Figura îi era dintr-odată foarte ușurată, oftase, dăduse ochii peste cap în semn că nu se petrecuse de fapt nici o tragedie. Carmina tăcea stânjenită, era greu să se smulgă din blocajul psihic survenit odată cu intrarea celor doi profesori în casă, dar, oricum, i se părea imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o fi vrut, să nu intru în casă în absența lui, n-am înțeles, doar mă invitase Nina, chiar foarte insistent, n-a avut nici un moment de ezitare, ceva din care să pricep că se eschivează să mă primească. Respiră ușurat după acest moment de destăinuire. Acum n-avea decât să plece liniștit, martorul înlăturării lui din casa familiei Alexe fusese neutralizat, o putea întâlni pe stradă sau în societate fără să se mai simtă incomod. Orgoliul lui rănit se considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eu pentru un fleac, întâi să verific dacă persoana merită, nu, să fie luată în seamă. Dacă nu merită, n-are decât să-și răcească gura cât o vrea. Dar mă supără, mă intrigă. Duca-se dracului, nu? Marcu respira ușurat când se sfârșea totul și timpanele lui intrau în relaxare. Nu știa ce s-ar fi făcut dacă i-ar fi cerut sprijinul într-o problemă mai dificilă, el nu avea forța de a decide atunci, pe moment când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prietenii tăi, unul după altul, acum treizeci de ani. Ei și? Cui îi pasă? Eleanor rămase tăcută. — Nu i-a mai povestit și altceva, nu? o întreba Șam cu îngrijorare în glas. Nimic despre... Nu, răspunse Eleanor. — Slavă Domnului! ofta ușurat Șam. Păi, atunci n-ai de ce să-ți faci griji. Stai puțin, că n-am terminat ce aveam de zis. În timp ce ea aștepta taxiul și Adrian era plecat să aducă mașină... Unde era mașină? — Da’ ce mai contează unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a trebuit să iasă din bucătărie deoarece nu suportă căldură de-acolo, dar care a pretins că de fapt nu-l mai interesează gătitul. Adrian devenea tot mai glacial în timp ce-o asculta. Fanny își bau cafeaua și ofta ușurată. — Doamne, câtă nevoie am avut de ea! — Asta-i tot? o întreba Eleanor. Fanny păru surprinsă de întrebare. — Nu va ajunge? Nu-i... nimic despre anii noștri de studenție? — Treaba aia a rămas între noi. N-aș putea să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
odihnă? Dacă statul le crea condiții minunate de odihnă și tratament, de ce să nu profite? Doar ca să-l vadă pe el cu laurii pe cap? Sănătatea Înainte de toate! Dacă ești sănătos, treci peste orice. Și peste sănătate, vorba tutungiului. Răsufla ușurat abia când auzea duduitul ca de moară al Skodei. Părăsea orașul precum animalul hățișul protector. Speriat și nesigur, la Început, gata să se retragă sau să se ascundă la cel mai mic zgomot, doar precaut, puțin mai târziu, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]