999 matches
-
vârsta între copilărie și maturitate. Zăcea pe spate sub cerul liber, cu roua nopții pe gene și sprâncene. Părea complet împăcat cu lumea. — Mă n-auzi! încercă soldatul să-l deștepte dar, cum omul nu dădu nici un răspuns, îl bătu ușurel cu coada lăncii în piept, strigând din nou. Tu de colo, trezește-te! Hiyoshi deschise ochii, înhăță coada lăncii, cu un strigăt, și-l privi pe soldat. Apa învolburată din jurul bărcii părea aproape o reflectare a stării în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de fiecare zi. Așa că am găsit că ar fi necuviincios să apar în fața dumneavoastră, stăpâne, și am rămas aici. — Bravo, strașnică glumă. Uită-te la mine. Privește cât de șleampăt sunt. — Vă rog să mă iertați, doamne. Nobunaga îl gâdilă ușurel pe spate cu evantaiul său lăcuit. — În relația dintre senior și vasal, e prea pretențios să fim atâ de preocupați de aparențe sau să fim sclavii etichetei! Formalismele sunt pentru curtenii din capitală. Este de-ajuns de bine ca Oda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
afară, în jur. Îl frapă o priveliște de o cuceritoare frumusețe: soarele arzător se juca printre zdrențele norilor, zugrăvind cerul cu o vâltoare de lumini. — Tunete în depărtare. Numai zgomotul tunetelor, departe, răspunse servitorul. — Tunete? zâmbi forțat Yoshimoto, bătându-se ușurel pe șale cu mâna stângă. Slujitorii săi observară, dar se abținură anume să întrebe care era motivul. Dimineață, când plecaseră din castelul de la Kutsukake, Yoshimoto căzuse de pe cal. Interesându-se iarăși de lovitură, n-ar fi făcut decât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în văzduh zi și noapte. Un preot solitar bombănea în sinea lui, privind castelul. Nu era decât un căugăr itinerant, dar fruntea sa înaltă și gura largă îi dădeau o înfățișare neobișnuită. — N-o fi Ekei? întrebă Hideyoshi, bătându-l ușurel pe umăr, ca să nu-l sperie. Hideyoshi se desprinsese dintr-un grup de generali care stăteau la mică distanță. — Ei, ei, ia uite! Seniorul Hideyoshi! — Nu m-aș fi așteptat să vă găsesc aici, spuse Hideyoshi, vesel; îl bătu iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
zi cădeau oameni ca frunzele de pe ramuri. Dar întinderea suferinței lui era atât de mare, încât până și cei ce jeleau alături de el rămaseră năuciți și, când în sfârșit își reveni - ca un copil după o criză de isterie - ridică ușurel trupul rece al lui Hanbei și, fără ajutor, îl depuse pe așternutul alb, șoptindu-i ca și cum încă ar mai fi fost în viață: — Chiar dacă ai fi trăit de două sau trei ori mai mult decât o viață de om, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Abatelui din Yokawa și a insistat să-i înaintez încă odată această scrisoare seniorului de la castel. Am refuzat, dar el a spus că primise ordin să vină și n-avea de gând să plece. Ce să fac? — Cum? Iarăși? țistui ușurel din limbă Mitsuharu. I-am trimis de câtva timp o scrisoare Abatelui din Yokawa, explicându-i cu grijă că nu am nici o posibilitate de a-i accepta conținutul petiției, așa că n-are nici un rost să mă mai roage. Totuși, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de asediu. Cât de liniștită era acea întrerupere a luptelor. Soarele părea să urce inocent spre mijlocul cerului. Nu sufla nici o boare de vânt, iar culoarea apelor mâloase ce înconjurau castelul era mai tulbure ca oricând. Micile valuri care lingeau ușurel zidurile castelului sclipeau în soare și, din când în când, din depărtare se auzea țipătul egretei albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat un steguleț roșu, indicând că sosise momentul. Muneharu se ridică brusc. Din mijlocul slujitorilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lipiți pământului, reușesc curând a se îmbogăți, nu doar prin spiritul de economie, prin cunoștințe deosebite, ci prin abilitatea și prin îngăduirea în exercițiul manoperelor celor mai nelegiuite și mai ilicite, prin cari esploatează continuu și cu conștiință pe locuitorii ușurei și neprevăzători, prin silința ce ei pun de-a pândi ziua și noaptea ivirea mizeriei spre a o esploata. Ce e drept, însuși proprietarul, doritor a-și mări venitul de la moșie, a contribuit la esploatarea prin evrei. Dând izraelitului moșia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o mie trei, aici, uite aici ar trebui să te lovesc (cu aceeași voce dulce, cu acea bucurie curată cu care vrei să dăruiești ceva unei persoane pe care o iubești, și mă lovi de câteva ori în tâmplă, dar ușurel, cu gingășie, să nu mă doară). Ei, înțelegi? continuă el vîrîndu-mi de astă dată vătraiul sub nas, pe care mi-l puse apoi pe gură. Cu partea lui îndoită, cu ciocul cu care răscolea jarul în sobă și îmi împinse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să nu mă doară). Ei, înțelegi? continuă el vîrîndu-mi de astă dată vătraiul sub nas, pe care mi-l puse apoi pe gură. Cu partea lui îndoită, cu ciocul cu care răscolea jarul în sobă și îmi împinse capul tot ușurel, dar ferm, de scândura carcerei. "Aici, uite aici, ar trebui să te lovesc", repetă el, și repetă și figura, ciocănindu-mi iarăși tâmpla. După care închise ușa, trase zăvorul și îi auzii pașii îndepărtîndu-se. Nu mai putui dormi. Mă copleși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe-acasă, noaptea, De formă, pe el îl găsea dormind tot jos, pe mintean, Poate c-o aștepta. Ori îi era frică să se suie-n patul gol? Femeia îl învelea bine, să nu răcească, Mai lua ceva și pleca ușurel (...) (Grija) Se poate observa fără dificultate că, în asemenea secvențe, se antcipează într-o măsură considerabilă, gustul mai nou pentru oralitate, pentru nararea nudă, în stil constatativ, de reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor triviale sau pitorești. Mai mult chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Benicio del Toro, The Wolfman nu strălucește prin originalitate, dar oferă o rețetă cu cele mai bune ingrediente. În aceeași zonă se plasează, Edge of Darkness al lui Martin Campbell sau From Paris with Love al lui Pierre Morel, filme ușurele unde Mel Gibson și John Travolta oferă o distracție de week-end, fără consecințe grave asupra intelectului și sensibilității. Cu multe trepte deasupra este Up in the air al lui Jason Reitman care te ridică în al nouălea cer pentru a
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
față erau transportate până aici de la Londra. - Hei, ce ciudat... am bolborosit eu, aplecându-mă să văd mai bine. - Ce-ai văzut, a întrebat Paige nerăbdătoare. Am arătat spre o porțiune de sticlă dintr-un panou lateral, care se unduia ușurel. Porțiunea era cam de mărimea manuscrisului. - Am observat asta, a zis Paige. Am crezut că e un defect în sticlă. - Într-o sticlă blindată?, am întrebat-o eu. Nici o șansă. Și nu era așa când am supravegheat instalarea ei, poți
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
zis Paige. Am crezut că e un defect în sticlă. - Într-o sticlă blindată?, am întrebat-o eu. Nici o șansă. Și nu era așa când am supravegheat instalarea ei, poți să fii sigură de asta. - Atunci ce e ? Am bătut ușurel în sticla dură și am simțit cu suprafața ei lucioasă se unduiește sub degetele mele. Un fior m-a străbătut pe spate și am avut o senzație ciudată de familiaritate inconfortabilă, sentimentul pe care l-ai putea avea când un
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
Iarinei Demian marchează autoritatea absolută într-un zîmbet tăios cît toată fața. Multă măsură în ce face pe scenă actrița, vocea regizorului temperînd surplusuri. Mai ștearsă decît de obicei mi s-a părut Dorina Chiriac, e drept într-un rol ușurel, fără anvergură. Și cromatic spectacolul este bine desenat, în alb-murdar și negru, o tensiune între viață și moarte ce sfîrșește într-o viață moartă. Ceea ce titlul piesei ar fi putut imprima un ton patetic, montarea transformă atmosfera într-una mai
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
acest sacru lăcaș. Și scrie-ți testamentul. Roagă-te la Dumnezeu, sau la Satana, sau la ce vrei tu. Unicul Adevăr și Eterna Cunoaștere se apropie de tine, deschide ochii și ciulește urechile și vei auzi suflul morții... - Hopa, hopa, ușurel, nene. Dacă e să o luăm cu de-astea, ascultă la mine: tu ai auzit de Baronu’? - De cine? - De Baronu’. - Nu. Am deschis o fereastră prin fața căreia tocmai trecea un copil. - Puștiule, tu știi cine-i Baronu’? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
În mijlocul mesei, chiar peste pîinea cu ceapă. Ce lovitură! Dar oare Wakefield ar recunoaște În asta porunca pistolului de start? Probabil că nu: pare mai degrabă preocupat, pentru moment, de coapsa superioară a lui Maggie, pe care și-a lăsat ușurel mîna. Să lăsăm copiii să se joace. Diablo are o slăbiciune pentru Eros: conduce către un soi de suferință cu totul deosebită. CÎnd prînzul se termină, Wakefield o roagă pe Maggie să-l ducă Înapoi la hotel. Ea bagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe loc. Așa că Wakefield a Învățat să nu se teamă de locurile pe unde l-ar putea purta elocința sa; se lăsa dus de val. Asta Încercase să-i spună lui Ivan. Desigur, banii erau buni. Prețul lui a crescut ușurel la Început, apoi a explodat. Nu era singurul. Era o epocă a renașterii negustorilor ambulanți, precum la jumătatea secolului al XIX-lea. VÎnzători de ulei de șarpe și guru de orice culoare se umpleau de bani predicînd mulțimilor. Paradisuri iluzorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de spus, am replicat automat. Hoopa! Iar începusem. Iar o luasem cu clișeele. Sincer, îmi venea să mor. Era așa de jenant. Și nu mi-ar fi păsat. Dar nici măcar nu era adevărat. Erau foarte multe de spus. Ho, ho, ușurel, ia-o-ncet, ia-o-ncet, mi-am spus singură. Nu aveam în plan o discuție calmă și civilizată? a întrebat-o cu blândețe partea rațională a creierului meu pe partea pusă pe harță. Ei, nu ăsta era planul? Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tău, se adresă Nana Floarea Monei, și se grăbi să-i pună o lumânare aprinsă în mâna care avea să se răcească în curând. Privindu-l încă o dată, aceasta spuse: ,,a plecat!"... bietul de el... ,,a plecat!" Apoi, luându-l ușurel pe băiețel de mână, îl scoase din încăpere. Din prag, mai adăugă: oooo, și cât te-a mai așteptat, cât de mult a vrut să te vadă pe tine și pe băiatul tău! Mi-a povestit o mulțime de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ales, vârful degetelor, răsfoind fișele mai vechi, și mi-a venit o idee atât de fulgerătoare, Încât nu m-am putut abține. Am dat buzna Într-o dimineață În biroul lui Belbo: „Greșiseră pe toată linia. Și noi am greșit.“ „Ușurel, Casaubon, cine greșise? Aoleu, dumnezeule, Planul“. Avu un moment de ezitare.... Știi că sunt vești proaste despre Diotallevi? El nu spune nimic, eu am telefonat la clinică și n-au vrut să-mi spună nimic pentru că nu-i sunt rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Alice a dat ochii peste cap, mimând exasperarea. — Pentru întruchiparea domnului Sofisticare, l-a tachinat ea, nu știi prea multe despre femei. —Hei, ia stai puțin... Hai să nu mai pierdem timpul vorbind, a murmurat ea conducându-l către pat. Ușurel, a șoptit apoi când Hugo începuse să-i tragă de fustă. Avem tot timpul din lume. Sau, mă rog, cel puțin până la cină. La ceva vreme după asta, Alice s-a uitat în jos la Hugo. Cu câteva clipe înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pură, senină. Figura poetului iradia atâta bunătate!... Dar privindu-l, mi-am amintit de istoria veche, de acuzările lui Neculai Lazu, de emoția noastră, de tăcerea lui enigmatică și mi s-a părut că-l văd, în fața detractorului lui, zâmbind ușurel, cu puțină ironie și cu multă îngăduință. * "Cazul Coșbuc" îmi evocă o seamă de alte cazuri la fel. Să vorbesc de campania sistematică dusă de "Contimporanul" (vechea, celebra revistă socialistă de la Iași) în contra furturilor literare și științifice, atât de frecvente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Răspunsurile adunate sunt cât se poate de instructive; adeseori surprinzătoare. Caracteristice sunt mai ales cele concepute cam în felul acesta: "Dar eu n-am părăsit Iașul, unde încă îmi fac cursurile, unde încă îmi plătesc impozitele..." (spune, cu o ironie ușurel agresivă, un eminent profesor universitar). Întrebarea aceasta s-ar adresa foștilor ieșeni, pe când eu mă consider încă actual ieșean" (spune la rândul său un alt strălucit profesor și fost ministru). E drept că de câțiva ani îmi am gospodăria la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de 30 Mai 1631. Și noi am fi putut serba, nu de mult, o dată istorică tot de același fel și de aceeași importanță; centenarul presei române. Am serbat-o chiar, pe cât îmi aduc aminte. Am serbat-o însă așa de ușurel și de discret, încât faptul acesta n-a atras atenția decât a prea restrânse cercuri și, în particular, a celor care, cunoscând de mai înainte evenimentul, îl și sărbătoriseră la timp în inima lor. La 1929 eram încă la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]