2,898 matches
-
atunci voi afla mai multe. Au fost atâtea evenimente în acea săptămână când a venit Mihai, că eram amețit. Oricum, el era fericit cu domnișoara Beatrice Didier și dorea să se căsătorească. Atât de tânăr! La început de carieră! Eram uimiți cu toții, dar ce puteam face? L-am sfătuit să mai aștepte un timp. A fost înțelegător, ca întotdeauna. Era un băiat foarte responsabil, lua lucrurile în serios. Va mai aștepta! Și mătușa ta, am întrebat-o pe Beatrice? Mătușa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
după ce o adusese de la Nufărul. O căutase, pentru că îi era dragă. Negăsind-o, o dădu uitării. Acum o regăsea aici. Da, sigur e a mea! Era pusă peste o rochiță cu guleraș alb, de parcă ar fi vrut să o ocrotească. Uimit, înduioșat, puse paharul pe masă și apoi o furie, o furie nestăpânită îl cuprinse. De ce toate acestea? De ce toate trebuie să mi se întâmple mie? De ce a murit? De ce m-a lăsat? De ce nu mi-a spus? Nu! Sunt laș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aceea am avut impresia că-i displăcea chiar și aroma ciupercilor din supa pe care i-o pregătisem. Și-a dus castronelul la buze, însă l-a pus înapoi pe tavă, fără să se atingă de el. Atunci am observat, uimită, că mâna dreaptă a mamei era umflată. — Mamă! Ce-i cu mâna ta? Mi s-a părut palidă și cu pungi sub ochi. — Nimic. Umflătura asta nu înseamnă nimic. — De când e așa? Mama rămase tăcută și privea în gol. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un tip de caracter. Când un copil răsfățat alunecă pe panta... — Vă rog să mă iertați... le-am întrerupt eu, zâmbind. Am considerat că e mai nepoliticos să tac decât să vorbesc. — Sunt sora lui Naoji. Patroana m-a privit, uimită. Chie era însă netulburată. — Îi semeni foarte mult. Când te-am văzut în picioare, afară, m-am gândit o clipă la asta. Aveam impresia că e Naoji. — Zău? spuse patroana, cu respect în glas. Cum de-ai ajuns în locul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în paginile ulterioare din Amintiri, Russo va închega atmosfera propriei sale copilării și tinereți. "Introducerea teoretică" transcrisă mai sus nu consemnează doar o reverie pasageră, ci o percepție proprie a lumii. Educat în patria lui Amiel, format acolo, Russo descoperea uimit o realitate căreia contemporanul și concetățeanul său genevez avea să-i consacre miile de pagini ale Jurnalului intim. Antrenat de o asemenea dinamică, Russo își privește copilăria ca pe un paradis pierdut. în deceniile următoare, topos-ul în cauză va
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
și pâcla. Cu toții simțeam că de acum înainte nimic nu va mai fi cum a fost. Și ne întrebam dacă ceva s-ar mai putea face. Părea că nu! Ieri seară, aceiași liberi bărbați apărură pe ecrane relaxați cu totul, uimiți de ce se face atâta tapaj pentru un incident cu totul minor. Crainica, abordând o coafură de cel mai scump stil, renovată admirabil, expulză în câteva vorbe cutremurătorul caz, căindu-se că pe mai multe drumuri naționale stratul de zăpadă a
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
bun-simț nativ, căruia intuiția pare să îi fi dictat soluții care au revoluționat literatura română. Scrie Gabriel Dimisianu despre poziția adoptată de Constantin Negruzzi în dezbaterile lingvistice ale timpului și, în spatele afirmațiilor sale, nu putem decât să îi ghicim admirația uimită: "Negruzzi mărturisește că s-ar Ťînvoiť cu părerea Ťmoderațilorť, care nu împărtășeau nici elanul de purificări lingvistice de care mulți erau cuprinși, nici închistarea altora față de orice nuanță de schimbare. Acești moderați, cu care Negruzzi se Ťînvoiať, socoteau că elementele
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
anumite cercuri, ca despre un hiperconservator, fundamentalist ortodox și nostalgic al ordinii legionare. Firește, autorul nu a avut și nu are nici o vină. Ca de atâtea ori în literatură, convingerile unor personaje au fost trecute în contul autorului însuși. Figura uimită a lui Dan Stanca, cu vocea sa sugrumată și părul grizonat, veșnic vâlvoi, nu încetează să mă obsedeze. Mă gândesc mereu la semnificațiile gestului său. Ce scurt-circuit se va fi produs în mintea simpaticului prozator cinquagenar în momentul în care
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
ca un nume singular până la alienare.) Mistica animistă a scrisului devine modul adecvat de a adeveri viața. Este fundamentală aici transformarea intențională dinspre scriitor spre operă. Mărcile recunoscute în cele două ipostaze, biografică și artistică, urmează calea de la luciditate, alienare uimită și plăcută, spre ideala și inefabila tăcere. Din Calitatea de martor, 1970 (volum reeditat și augmentat în 1972, apărut și în noul regim), urma lui Blaga, prezentă în neoexpresionismul poetic, se constată că rămâne și în proza reflexivă. Ea persistă
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
doriți, vă dăm și dumneavoastră o copie". Încântat, fudul și derutat în același timp, am spus că am deja propria mea copie, "trimisă direct de autor!" "A, noi nu mai citim cărți tipărite pe hârtie. Iată cd-ul!" Sub privirile mele uimite, din geanta unuia din studenți a apărut un cd-rom care, după spusele lui, conținea varianta scanată, pagină cu pagină, a volumului menționat. Între timp, procedeul s-a extins la nivel de masă. Complexele studențești, sediile firmelor și, în general, orice
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
zi cu zi a unei societăți agonice sub lovituri, licărul de speranță al celor ce nu abandonau. Era anume elementul pe care-l aveau în vedere cei ce adânceau groapa comună a elitelor naționale și tocmai ceea ce ignoră tinerele generații, uimite, poate, de larma bătăliei ce se poartă acum - abia - în jurul condamnării crimelor comunismului, și prin aceasta a comunismului însuși. Scumpă tuturor, libertatea este și costisitoare, își are victimele ei, marii și micii frustrați, ici colo voci baritonale aduc aminte că
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
mai largă de portrete. Între un erou cumsecade, dar șters, și un ticălos antologic, optezi acum pentru al doilea. Fiindcă nu mai alegi omul; alegi personajul. Iar la finalul acestei inițieri foșnitoare, cu mii de file întoarse și asimilate, descoperi uimit contextul. Realizezi că nu există o grilă unică de lectură și interpretare, că binele și răul și-au diluat concentrația inițială, intrând în combinații variabile. Perspectiva se modifică și ea, privirea de sus, pătrunzătoare, a romancierului omniscient fiind substituită prin
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
al creației acestuia, că-și risipește un talent care nu putea fi, cum începuse Nichita să creadă, inepuizabil. Articolul i-a fost refuzat, cum că Nichita Stănescu e un bun de patrimoniu, prin urmare, intangibil. Criticul a fost mai mult uimit, decât jignit. Cu ceva timp mai înainte, publicasem în Luceafărul un articol în care-l luasem peste picior pe Nichita pe seama unui grupaj de poezii ale sale a căror inconsistență literară mi se păruse a ține de inconștiență. Revista fiind
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
dialog ce, permițînd trecerea de la cuvinte la sunete, ne antrenează într-o lume a originilor, o lume secretă a forțelor inițiale, a începuturilor. Un autor își descoperea astfel perfecta împlinire teatrală. Vocea spectacolului și vocea textului se confundă aici. Și, uimiți, noi le ascultam. Dincolo de zidurile fortificate, într-o veche sală de liceu, Jean Pierre Vincent pune în scenă Tăcerea comuniștilor, reluînd astfel proiectul extraordinar realizat la Torino anul trecut de către Luca Ronconi. E vorba de un schimb de scrisori între
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
Într-un stejar bătrân dintr-un parc au mai rămas câteva frunze. Un copil se uită plin de curiozitate la copacul aproape gol. La ce te uiți ? Se auzi o voce subțire venind dinspre copac. Cine a vorbit ? întrebă copilul uimit. Eu, uită-te în sus ! Spuse o frunză aurie care abia se mai ținea pe o ramură. De ce nu mai ești verde ? De ce nu mai sunt frunze în copac ? Vrei să îți spun povestea mea ? Da, sigur. Primăvara, când bunul
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
celor trei care veneau primele la adunările din sat. Dar cum ajunseseră acolo?... Am trecut de colțul stâncilor, în încăperea din grotă, și chiar în mijloc, le-am văzut discutând. Erau acolo, cam nedumerite, și la vederea noastră, au rămas uimite total. Apa care se auzise era de la chiuvetă... care chiuvetă?! Voi de unde-ați apărut? Dar voi cum ați ajuns aici? le-a întrebat Iasomia amuzată, părând să nu se mire însă prea mult de faptul că le întâlnisem acolo. Dar
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în sus, mingi pocnitoare, lovindu-se de pământ, într-un ritm îndrăcit, opriți-vă! doar pentru un minut, seva secundei vi se oferă dulce, doar s-o dibuiți, în măduvi să vă priviți, când doar pe sine, prin cel'lalt, uimiți, vă regăsiți. iubind vena subțire ce i se zbătea lui pe tâmplă, îmi ține mie loc de respirare. cu un simplu zâmbet mă umbrește sau mă-nseninează. pe loc mi s-a făcut un dor nebun de gândul lui cel vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
A cîntărit-o: era groasă și grea. A suflat praful de pe ea. A deschis cu sfială prima pagină. A citit două rînduri. A închis-o la loc și a pornit razna pe stradă, spunînd cu voce tare, de se uitau trecătorii uimiți: "Am să scriu eu o carte în care să dovedesc că Dumnezeu există"."16 Evenimentul nu e altceva decît "întîlnirea cu zeul", miraculoasă ("fiindcă acest adolescent nu s-a bucurat de o creștere creștină; părinții erau prea ocupați ca să se
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
biciclete multicolore, cu surâsuri largi și turbane cu egretă, țânci gălăgioși, mozoliți cu sirop, adunați în jurul unui ursar, țărani zâmbăreți care-și priponeau bivolii între tunurile folosite la asediul Kabulului. În dimineața aceea, poporul se bucura. Eram bombardați cu saluturi uimite, dar cordiale. Camionul n-a mai apărut; gunoierii sărbătoreau și ei. Un jandarm călare ne-a explicat unde se descărcau gunoaiele: la vreo zece kilometri, pe drumul spre Pishin, un loc ușor de reperat după miros. La amiază eram deja
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
tuns scurt. Așa că mergând scoate aceleași scrâșnete stridente. Aflându-se el în poziția aceea, chiar sub fereastra etajului șapte de unde privesc, îl aud de sus, zicând după o pauză mică în care apărătorii, plus soldații cu gălețile dindărăt, se clătinaseră uimiți: ce o mai fi și cu ăsta? Și de ce o fi venit singur spre noi, o fi înnebunit?!... Băiatul tace câteva secunde bune. Pe urmă rostește calm, fără să se răstească,... o spune răspicat, deși cu o urmă de dispreț
Nopți de iunie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9567_a_10892]
-
Față în față cu Cioran, numai ei doi, în unica împrejurare a unei plimbări comune, mai tânărul intelectual îl întreabă abrupt... cum a putut să fie legionar. Cioran nu se supără și își explică eroarea de tinerețe; dar rămâne sincer uimit. Dintre toți compatrioții care îl caută, îl vizitează și îi mănâncă timpul cu problemele și pretențiile lor, Gelu Ionescu este singurul care i-a pus, direct, această întrebare. Pagini foarte bune, desprinse parcă dintr-un jurnal, sunt și cele despre
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
această coabitare este trădată de obiectele care compun arealul personajului. Păcatul și inocența se împletesc sublim în descrierea cadrului primei scene de amor dintre Sal și Emi: "Emi stătea pe jos, goală, cu sânii minusculi respirând în locul ei. A observat uimită, ca și când ar fi văzut pentru prima oară camera aceea în care trăise de când se știa, ordinea și armonia, cărțile cu Povești nemuritoare așezate soldățește pe raft, păpușile sortate pe mărimi și în funcție de culoarea părului, ceasul din perete care ticăia asurzitor
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
marginea buzei întredeschise -/ încordare// și un râu întors - chemându-și/ peștele înecat într-un vârtej de ore încrucișate/ labirint -/ Rotund// departe/ sunet stins de câtec de sfere.../ tăcere țipându-și moarte// timp paralizat/ sprijinit de oglindă/ Statuie// noi... așteptând Timpul.../ uimiți ca și el susținuți de oglinzi// rememorare/ într-o călărire de clipe oprite/ hipodrom împrejmuit/ arenă grecească/ Tensiune, Stagnare// timp paralizat - contemplându-și/ chipul/ Amnezie/ Moarte. (Alexandru Gheție, Bădiceni, Argeș)
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
impetuozitatea transformării unui sentiment de amiciție într-o ură ireductibilă. Iată-l, de pildă, pe Sorin Roșca-Stănescu. Din susținător fervent al lui Traian Băsescu, s-a metamorfozat, cât ai zice pește, în dușman de moarte. Urmărindu-l la televizor, rămâi uimit de insistența cu care urmărește fiecare gest și silabă a președintelui, întorcându-le pe toate fețele, doar-doar stoarce de-o infamie, sau măcar de-o glumiță ce nu depășește, de altfel, nivelul mahalalei. Or fi la mijloc frustrări, or fi
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
de ani, dumneavoastră? Nu mi-a răspuns. - Douăzeci și cinci? Douăzeci și trei? Treizeci? Douăzeci și unu? Nu spunea nimic, rămânea impasibilă. Am întrebat-o dacă dorea să ieșim în loc să rămânem închiși în acest apartament cu tavan jos. M-a privit cu un aer uimit, neîncrezător. (...) I-am spus că pizzeria probabil se deschisese. Am îndrep-tat-o spre restaurant. Mi se părea câteodată că o trag, când opunea rezistență. Am întrebat-o dacă nu dorea mai bine să ne întoarcem la ea acasă și să mâncăm
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]