7,855 matches
-
și au pe cap câte un cerculeț cu o aureolă de pene albe...mici îngerași budiști care cântă ca să ne încânte...să nu ne lipsească Crăciunul...să nu pierdem sărbătorile...Acelea pe care voiam cu tot dinadinsul să le dau uitării... Atât de tare am fugit de sărbători, anul acesta, și atât de tare se străduiesc thailandezii să ne organizeze un Crăciun...” În mod fatidic, cu toată intenția inițială de a privi totul prin ochii copilului de altădată, autoarea vine la
Așteptări... thailandeze by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12975_a_14300]
-
ușa balconului și privea ramurile înflorite ale vișinului ca pe un miracol al începutului de lume. Atunci petreceam împreună clipe multe fără să vorbim” (v. Cât de singur e un om singur?) Un adevărat poem în proză este Pe câmpiile uitării, despre moartea părinților, pagini comparabile cu ale lui Zaharia Stancu din Ce mult te-am iubit sau ale lui Marin Preda despre Bătrâna țărancă. Breviter-ul lui Aurel Sasu îl exprimă pe reputatul critic și istoric literar în tentativa de a
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
militantism: “de-o albă trîndăvie timpu-i legănat/ clipă de clipă se pierde tot mai mult/ gîndul poate-i porni spre ararat/ sfîșiind seninul unui cer ocult// anii-și cer birul cu dobîndă/ timpul în loc să crească - scade/ arătînd în zare o uitare fumegîndă/ precum un șarpe între visări și moarte// frunzișul de cuvinte cade veșted/ în lume se abate o răcoare/ adînc prevestitoare/ așezînd pe creștet/ o împăcată-n sine așteptare” (Timp în scădere). Dar protestul conținut în versurile lui Alexandru Lungu
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
alcătuiește figurația angelică. Aidoma unor Blaga, Voiculescu, Crainic, Sandu Tudor, poemele lui Alexandru Lungu sînt doldora de îngeri, fixați în cele mai felurite ipostaze, nu fără a se observa un criteriu estetic, o calofilie a transcrierii neprihănitelor făpturi: “îngeri străduiți uitării/ prin văzduhul umbriei/ văzuți pînă-n oasele lor muzicale// ei răsună cîntarea vestirilor:/ îngeri de leagăn îngeri de farmece/ îngeri de înalte prohoduri/ nu-și curmă nici o veșnicie lucrarea/ în bătaia netimpului vuietul sorții/ le zmulge trei pene de aripi sonore
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
după apariția cărții. Pentru a preveni această situație, am scris pe coperta a patra: «Nu-mi este străină intenția de a relansa o dezbatere asupra analizei critice a tradiției, a trecutului, a memoriei, căinței și iertării și după aceea a uitării.» Dezbaterea n-a avut loc și s-au scris puține articole, printre care H.-R. Patapievici, Alex. Ștefănescu... am primit mai multe scrisori și mesaje prin e-mail. În schimb, la Paris, am fost invitat la «Casa românească», la «INALCO - Paris
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
cît mai exact la întrebarea Dv. sînt nevoit să fac apel la ceea ce am scris în carte la pagina 49: «În subconștientul și conștientul nostru colectiv (sînt și excepții) nu se ascunde o cultură a memoriei și sîntem tentați spre uitare, supraviețuire («l^art de survivre»), compromis, duplicitate și complicitate. Și în special sîntem tentați spre continuitate spre deosebire de principiul individuației». Deci, preocupările noastre sînt dirijate către un prezent materialist și pragmatic din care vrem să extragem cît mai multe foloase imediate
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
de i se vedeau găurile din ciorapi. A cîntat ore-n șir, pînă tîrziu în noapte, rîzînd-plîngînd, ca un clovn fellinian, spunîndu-ne, de fapt, o mie și una de povești despre Dunăre și lumea de altădată. Despre iubire, războaie și uitare. Aveam senzația că patinăm pe Dunărea înghețată, în bătaia lunii, alunecînd printre personajele lui. Sunetul viorii era sfîșietor, ca și vocea lui ieșită de sub o mustăcioară subțire și îngrijită. Mă uit pe geamul mașinii și număr în gînd. Opt ani
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
arheologice, ca expresie a culturii materiale, fiind amintite o serie de descoperiri celebre în literatura de specialitate, cum ar fi tezaurele de la Agighiol, Rogozeni sau Vrața în sudul Dunării și Peretu sau Craiova la nord de fluviu. Nu este dată uitării nici monetăria geto dacă, tezaurele monetare descoperite și publicate în ultimul secol contribuind la cunoașterea acestui fenomen istoric. Perioada regalității lui Burebista este abordată separat, pornind de la izvoarele scrise și epigrafice (Strabo, Iordanes, inscripția de la Dionysopolis). Se recurge și la
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
prosti fără să știi. Mai Întâi informează-te! • Proștii sunt de două feluri: cei care cred absolut tot și cei care nu cred absolut nimic. • Fără neliniști și Întrebări, existenta ar fi tare anostă (Mihai Batog Bujenița). Unii lunecă În Uitare, alții se prăbușesc. Nu mai suport să mi se facă mereu autocritica ... • A te destăinui e ca și cum ai apare În fața tuturor fără chiloți (Nae Cernaianu). • Din când În când ni se Întrerupe lumina și dreptatea din cauza suprasolicitării. • Suntem optimiști din
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
Alexandru LUNGU Floare de cenușă un arbore de zgură pe depărtarea focurilor de odinioară desfrunzește farmecele lumii nici o apă nu mai oglindește flăcări nestinse și căderi în timpul subjugat uitării floare de cenușă e arsura ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
nu mai oglindește flăcări nestinse și căderi în timpul subjugat uitării floare de cenușă e arsura ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul ființei toate se duc trecând prin ochiul orb al uitării - doar diamantul mântuit de haos rămâne în noi neclintit Două
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul ființei toate se duc trecând prin ochiul orb al uitării - doar diamantul mântuit de haos rămâne în noi neclintit Două flori o iarbă magnetică rămâne pe urma tălpilor pășite în împietrirea nopții din tresărirea zării două flori neasemănate un crin albastru o garoafă neagră îmi cresc din osul frunții înmerismări
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
albastru o garoafă neagră îmi cresc din osul frunții înmerismări furate din pădurea scufundată aduc o boare umezindu-mi pieptul Poate cândva cerul se despică între urcuș și cădere lung e drumul prin prundișul surpat al căințelor sălcii plângătoare veghează uitarea păcatelor unde șerpuiește calea tristeților? poate cândva în călcâul meu va înflori un pinten îngeresc Unde și când cele ce nu se văd și cele ce se arată în joncțiunea dintre steaua pierdută și viitorul amăgitor se împletesc strâns în
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
apropierile morții Nici urmă nu se mai aude nici urmă de umbră pe șoapta târzie a rugăciunii de seară un foșnet de aripi din al șaptelea cer desfășoară alaiul de înstelări cohorta de duhuri ce mi-au fost date Rana uitării pe cărări de mătrăgună mă las purtat de pași orbi șovăitori către un meleag pecetluit de taină pe istmul tăcerii vipere cresc flori de otravă guri mușcătoare adâncind în coapsa nevinovată rana uitării Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
duhuri ce mi-au fost date Rana uitării pe cărări de mătrăgună mă las purtat de pași orbi șovăitori către un meleag pecetluit de taină pe istmul tăcerii vipere cresc flori de otravă guri mușcătoare adâncind în coapsa nevinovată rana uitării Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și-ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
putea desluși veșnica Întrebare: A fi sau a nu fi... Încă pe scena târgumureșeană, căruia Îi fusese credincios timp de 38 de ani. Și-a Închinat Întreaga viață Teatrului. Teatrului cu T mare, Teatrului care Înseamnă artă, pasiune, dăruire, sacrificiu, uitare de sine, Teatrului În care se regăsesc Îngemănate valoarea operei de artă, modestia adevăratului creator și respectul permanent față de spectatori, Teatrului pe care-l faci, desigur, și pentru bucuria și Împlinirea ta, dar, mai ales, pentru desfătarea și satisfacția celor
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
Doamne, din Continit! Eu sunt cel izbăvit, Cât mai știu ce mă doare, Doamne, cel ce nu moare, Doamne, cel neivit! Drumuri de neocolit, Timpuri fără zăvoare, Doamne, dintre Răzoare, Doamne, din Infinit! Rune Gânduri-coloane, menhire, Urme de timp și uitare Semne, păgână menire Dintre gropi și altare! Pietrele lor, pomenire, Pulberi de vânt, depărtare, Fire legate de fire Printre gropi și altare! Pânza de iarbă, subțire, Laptele curs în șiștare, Val după val, omenire, Peste gropi și altare!
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
a învins. Căci aripile-i negre m-au atins și-abia mi-ajunge noaptea pentru rugă. Se-ncruntă vremea, tinmpul e pe fugă. Și dacă se pierde, se va pierde Și dacă se pierde, se va pierde suflul copcilor în uitare, numele pomilor în sertare și nu vom ști de-albastru și de verde? Dacă nu va mai crește o floare în grădinile lumii superbe? Și dacă se pierde, se va pierde suflul copacilor în uitare? Și tu, copile-ai să
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
va pierde suflul copcilor în uitare, numele pomilor în sertare și nu vom ști de-albastru și de verde? Dacă nu va mai crește o floare în grădinile lumii superbe? Și dacă se pierde, se va pierde suflul copacilor în uitare? Și tu, copile-ai să vezi un cer de flăcări și o pădure de soare și apele-n fântâni de răcoare vor fierbe, copile, vor fierbe? Și dacă se pierde? Se va pierde? Cai înhămați la carul ce mă duce
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
832. Cum nu vei ști niciodată ce Înseamnă Întâiul În Univers sau cel din urmă tot așa nu vei afla ce anume Însemni cu adevărat tu. 833. Nu există ninsoare de speranțe care să nu se topească de căldura timpului uitării. 834. Solitudinea tristeții, deseori, poate fi unica măsură reală a necunoscutului din tine. 835. Câte aripi au brăzdat cerul inimii tale și câte au rămas În ea? 836. Fiecare floare are toamna ei. 837. Cu ce este mai deosebită țărâna
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
vrei să te Îneci la picioarele propriei tale morți fără a Înțelege de ce ai trăit vreodată. 890. Ce am mai respira dacă ar dispare aerul speranței din această lume? 891. Încearcă să te lipsești de tine Însuți, vei reuși? 892. Uitarea este boala cea mai sănătoasă. 893. A respecta viața Înseamnă a respecta și păcatul originar al ei primit din greșeala Lui Dumnezeu de a se Încrede În Satan? 894. Dacă nu respecți viața nu-L vei Înțelege pe Dumnezeu. 895
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
iluzii. 953. Care rămășag poate suplini moartea? 954. La botezul zilei să nu duci niciodată stele oricât ar fi acestea de frumoase. 955. Ce s-ar fi făcut amintirea ochilor tăi fără Îngerii privirii ce-o Însoțeau aievea Învingând neantul uitării? 956. Care rădăcină nu-și va susține arborele ei? 957. Te-am văzut cât ești de fermecătoare frumoasă zână a morții ce alungi fiecare durere și trecut la coșul unor amintiri disperate pe care urmează să le spele viața care
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
privirii niciodată. 979. Risipa este o formă de a umple ceea ce lipsește din noi. De aceea suntem atât de risipitori! 980. Nimic nu poate fi mai trist decât să vezi Cuvântul iubirii noastre cum zace În ruină sprijinit de gardul uitării. 981. Orice minune este o rază umilă din adevărul ce ar fi trebuit să-l știm despre noi În Iluzia Vieții. 982. Doar cel ce se Întreabă va ști cât de mult nu știe. 983. Durerea este o virgulă ce
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
în cununa neuitării cuvintele rămân tăinuite în tăcerea neclintită din iarba mormântului Răstimpul dat port în auz stârnirea ascunsă a răstimpului ce mi-a fost dat în puterea cui se află căderea clipei rănile timpului prins în opreliști de gheara uitării din pustiul nicăierii se apropie tiptil începutul sfârșitului Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]