285 matches
-
o intrusă în propria mea viață, o pasăre în propria colivie, cu aripi frânte de propriile gânduri ... Adonis și Zoroastru Bunico, spre casa ta lin mă poartă ulița, N-are fir de colb acum, e-un rece bitum tras, Pe lângă uluci azi nu mai crește romanița Și în potecă, rar, mai trece câte un pas. Caisul de la poartă zadarnic înflorește, în curte, morus nigra a-mbătrânit și el, Molatică mireasmă în beznă m-adâncește, Căci din zambile-albastre nu-i nici un fir rebel
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lor în strategie. Buchetul de zambile albastre Pune lumină-n evidență, E-o lume plină de contraste. Ce e tabloul în esență? Stivuire Timpul meu curge incandescent lavă prinsă în reluări multiplicate: între două tic-tac-uri am uitat privirile lipite între uluci, cu mâinile mi-am zăvorât propriul pas, am stivuit pietre pe stânci încercând să umplu prăpăstii adânci ; cu plutirea prinsă în colț de stea, prea departe să ajung la ea, am smuls focului căldura, pietrelor - statornicia, porților - privirile, ceasului tic-tac-ul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nopții, s-a așternut liniște și ne-au ieșit ochii din cap, ca la melc. S-a produs fenomene de se încrețea, de spaimă, pielea pe tine. Crăcile zarzărilor a prins a se clătina ca niște paparude. Prin ogrăzi, după uluci, s-a prins a se foi arătări cu coarne și furci, ce seamănau cu niște draci mâzgăliți. Iar când s-a mai apucat de răcnit și chiohordoaica... Că de răcnit, musai cică să răcnească... a înghețat parcă și bălegarul din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gâtuind viteza, pe strada de case Stoian Militaru, unde, deși aprilie, gospodinele tot mai dereticau de tăciuni scrumiți, pântecele supt al sobelor de teracotă, și unde-și lepădau, tot din zece în zece metri, cu gesturi ancestrale, peste gardurile cu uluci, fărașele cu cenușă, pe rigolă. 108 DANIEL BĂNULESCU Echipe de măturătoare și de soldați încărcau, cu lopețile, stampe, documente, hrisoave, chitanțe de achitare a instalației de gaze, carnete de sindicaliști, clișee de la botez, țoale, lampadare, pungi de plastic, capete de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Moși, al Bucureștiului. Loc binecuvântat unde se chercheleau toptangii. Erau violate servitoarele. Se zdrobeau, de lutul mustind de scuipați, acrobații pe frânghie. Clienții ce aveau inimă în ei plăteau cîte-un galben pentru a fi sloboziți în niște încăperi strâmte, de uluci spoite, putîndu-se foarte bine nimeri a fi ori bordeluri, ori lepozerie. Iar pehlivanii turci își jucau GIAMALA. O momâie uriașă, alcătuită, pe dedesubt, din cercuri din tablă. Împodobită cu panglici colorate, țoale fistichii, oglinjoare și săculeți cu farmece. Care, dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
transformat colacul într-o duzină de sârmulițe inofensive. Au ocolit apoi șiragul de gropi, acoperite cu țărână și placaj putrezit. Și au zvâcnit în întuneric. După vreun ceas de mers întortocheat și grăbit, băteau pas de defilare printre pârleazurile și ulucile satului Zgîndăreni, moșie unde, pe vremuri, tăiaseră și spânzuraseră cele două fete mofturoase și neîncepute ale bogătanului Iacovachi. Când îl adulmecau pe Rege, câinii nu mai lătrau, cățelele scânceau, zăvorii dădeau, din țestele lor pătrățoase, a înțelegere și resemnare. Treceau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mesenii începură să se așeze. Lăutarii se traseră mai într-o parte. Mireasa se așeză în capătul mesei, cu nașul, socrii mari cu ginerele. Iar se întristase și ofta din când în când. Avea ochii posomoriți și arunca privirile peste uluci, unde-l bănuia pe Nicolae. Curtea meșterului mirosea a flori de vișin și vântul răsucea fețele de masă și se pierdea peste străzile mahalalei. De afară, din stradă, se auzeau murmurele femeilor curioase, care priveau prin gard. Începu ospățul. Grigore
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
muiere, să ciocnesc cu băiatul! Cheam-o și pe Lina, să-și strângă ce mai are pe aici, că pleacă de la casa mea! Soacra le aduse țuica, o puse pe masă și ieși bocind. 41 Mireasa ședea lângă naș, privind peste ulucile umezite. Brutarul, beat, cânta cu glas stins la urechea vioristului, care-l ținea din arcuș: Mario, la nunta ta... Ofta rar și striga lui Ghiță Bîlcu, care se prăbușise cu capul pe masă: - Cumetre, am iubit și eu la viața
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Țiganii cântau în curte un marș săltăreț. Nașul, corcofelit, juca de mână cu fmul Tache, tinînd câte un sifon în dinți. - Și-așa! Și-așa! Dogarul le făcu un semn scurt cu mâna. Caii smuciră hamurile și trăsura se depărta. Ulucile se pierdură în urmă. Lina nu se mai uită înapoi. Simți mâna cârciumarului cum îi cuprindea umerii și o auzi pe maică-sa din spate: -Ți-efrig? - Nu, răspunse în silă. Văzu locul pustiu și întins. Pânza întunecată și rară a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
praf, care se așternea greu peste iarba scurtă a maidanelor. Drumul era lung și pungașul amorțise. II durea spatele și i se făcuse somn, hâțânat pe șira ascuțită a calului. Mânzocul alerga sprinten alături. Trecu de Tarapana, mai mult pe sub ulucile din margini, auzi vioriștii cântând încă chefliilor și se așternu la drum. Frumoasă noapte! Se dezmorțise puțin. Simți mirosul veșted al frunzelor de salcâm, scuturate și împrăștiate. Ca să-i treacă de urât, începu să fluiere. Trapul ușor al mârțoagelor abia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cârciumă, se dăduse în vorbă cu Ilie, cu Spiridon, le-a spus cine este, oamenii -lau ajutat. Era nevoie și de un frizer, că le crescuse părul ca la urși. -Lau sfătuit, i-au dat unul o șipcă, altul o ulucă, zece cuie, o tablă, și de milă, de silă, negustorul a pus restul cu dobândă. -Lau făcut om. Tilică a ridicat o baracă cu geamuri, legată în trei șindrile, și s-a apucat de treabă. Singur și ăsta. Avea de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
două cârlane de iepe, om necăjit și ăsta. Căra ca robii, abia scotea de-o pâine și de un ciocan de rachiu. A tras spre casele oltenilor, și-a humit un bordei cu mâna lui. A adus cu spinarea niște uluci și a împrejmuit locul, o palmă de bălării, și-a ridicat o iesle pentru animale. Vesel om. Nu se plângea. Dimineața înhăma iepele, scotea gardul și pleca în camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine. Îl apuca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și luna din creștetul cerului. Ținea în tinicheaua ei o lumină ruginită, ștearsă și se prăvălea, prăvălea... Gheorghe se ridică. - Hai, mai avem. Paraschiv își dezmorți picioarele și luă pachetul. - Dă să mai duc și eu. Drumul se scurta pe la ulucile Dudeștiului. Trecură pe sub felinare și cotiră de-a dreptul prin câmp. Bătrânul vorbea îndîrjit: - Avem meserie frumoasă, ascultă-mă pe mine. Dar tot o să te lemetești și tu de ea. Cine crezi că i-a-nvățat p-ăștia să fure
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poate, Să le iubească pe toate... N-au avut ce face și-au plecat spre București, grămadă. La bariere, chip de trece. Mișunau presării. Abia au avut timp să se adăpostească 160 Într-o bina părăsită. Nicu-Piele a bătut niște uluci pe la geamuri, să nu intre viscolul, și au aprins un foc mare. Dormeau pe grămezi de nisip, mvelindu-se cu cojoacele. Gheorghe, mai bătrân, a scormonit ce-a scormonit, a găsit o grămadă de bălegar. -La adunat cu unghiile. Râdea Oacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luminată de felinare. Ningea blând și pungașul prindea în palmă fulgii ușori, care se topeau. S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, a întrebat. A găsit, a ocolit o curte luminată cu lămpi de carbid și-a sărit niște uluci înalte. A măsurat lung ferestrele din fata lui și-a așteptat. Casele erau dărăpănate, căzute pe-o rână, cu geamuri oarbe. Într-un pervaz a zărit fața Sineftei. Fata își despletise cozile și cânta ceva îngînat. Pe sticla umedă se așternuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mecanicului, ai oltenilor și vreo câțiva străini. Se mușcau unul pe altul și înțepeneau. A murit și al lui Gogu. Îl sângerase unul de beregată. Mergea tot cu capul în jos și nu mai mânca. După o săptămână înlemnise lângă uluci... Croitorul 1-a găsit. Avea ochii sticloși și se lungise. -Lau dus ucenicii lângă baltă. Ceata s-a risipit, iar pe dulău -lau ciugulit ciorile. I-au lăsat doar blana bogată. Din inima lui neagră mâncase o cățea. "Rudele" lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu fi venit taică-său mai devreme de la munci și să n-o găsească acasă. Odăile lor erau alături de biserică. Prin geamurile deschise ale casei părintelui se auzeau cântecele unui gramofon. Asculta Veta, nu s-ar mai fi dezlipit de lângă uluca bisericii: Carmencita, Nume scump Ce alină dorul, Carmencita, Ești speranța și fiorul, Te dorește gândul meu Ca pe-o narcoză, Mi-amintește De-un parfum uitat, De-o roză, Carmencita... Parcă-i venea să plângă. Glasul femeii, răzbind din pâlnia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
muiere bătrână și proastă! - O să vezi, mare minune dacă n-or bate până diseară clopotele la Sfânta Vineri! Spărgătorul de lemne cădea rar în Cuțarida. Nimeni nu știa de unde vine și unde se duce. Îi auzeau numai glasul dogit, pe sub uluci: "Sparg la lemn'! Sparg la lemn'!" 284 Îl cunoșteau și copiii. Era un om fără vârstă, cu un ochi alb, scurs, care nu vedea. Înalt de atingea streșinile, puternic, își ținea toporul înfipt într-o buturugă, ca pe un pai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se încălziseră cu țuică și aveau sămânță de vorbă. Uitaseră de mort. Alături sfirîiau luminările și de afară pătrundea răcoarea nopții de toamnă. Mița povestea cum s-a certat cu Măndica a lui Banculea, pentru că porcul acesteia îi rosese o ulucă: - Și dacă i-am spus să și-l ia dracului la ea-n curte, ce crezi c-a făcut? - Ce? întrebă Marghioala, numai urechi. - Nu, că să mă ia Ala! Baba Lixandra își pusese mâna pâlnie la ureche și întreba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu copilul, unul Iracle, de era jandarm, și cel mic, Costel, chelner la gară. Urmau apoi Tilică și vecinii. Câte unul își ștergea lacrimile pe furiș. - Cui mă lași, bunule? Cuuuui mă laaaași? striga a croitorului. - Sărăcuța! oftau femeile după uluci. - Cui mă lași, mielușelule? Cui mă lași? Bocitoarele jeleau și ele, la spate, în gura mare: - Ăl cu milă, ăl cu dor! Ăl cu milă, ăl cu dor! Și când auzea Florica vaietul muierilor, mai rău se pornea, s-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să m-asculți! Hai la ghicitoare, să se uite ea-n cărți, să vadă ce-i și să ți-l dezlege... Coana Marița ședea într-o casă de lut, spre ulița zidarilor. N-avea nici gard, nici poartă, numai niște uluci putrede, căzute. Încă spunea Spiridon: "Așa pățesc curvele astea de-au petrecut la tinerețe cu hăndrălăii! Le pedepsește Dumnezeu pentru câte case au stricat și câte muieri au lăsat pe drumuri!" Și asta cam așa era. În tinerețe, coana Marița
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
auzit, tot auzea. Punea palma descărnată la ochi, să n-o dovedească lumina, își subția genele ca o buză și se uita lung pe câmp. - Care ești? > - Eu, Chirița. - Ei, bată-te să te bată! Intră... Musafira se uita peste ulucile putrede în curtea largă, fără buruiană. - Cuni mai ai, Marghioală? - Cum zici? - Cuni mai ai? - S-au dus câinii, Chirițo, au murit... - Nu mai spune! se mira cealaltă, de parcă-și aducea aminte c-o mai întrebase anul trecut tot așa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
neostoite după o lume al căreia niciodată nu am fost, pe care am dorit-o întotdeauna. I-am râvnit sărăcia demnă, bucuriile mărunte ale fiecărei zile, cu mirosurile ei de bălegar, de fân, de gutui sau de rufe zvântate pe ulucile gardului. I-am dorit simplitatea plecărilor și revenirilor, muțenia sub care se trec cele mai adânci bucurii sau dureri, fascinația cu care se deschideau permanent unor orizonturi fabuloase, enigmatice, cu interdicții cumplite, dar și cu dezlegări miraculoase. O lume pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ionescu. Ne-am înțeles? Ioniță Dragu își înghiți lacrimile: Sînt un laș! Un laș mizerabil". Mașinile goneau lăsând în urmă ogrăzi pustii, mușcate râzând rural pe perdele croșetate, birturi fără mușterii, cu firma strâmbă, o basma albastră răsărită de după niște uluci. Pe o cutie poștală, o cioară croncănea Scuturîndu-și penele ude. * Avionul cu o cruce mare roșie zugrăvită pe fuselaj aștepta la marginea pădurii. Pilotul se apropie de maior. ― Cum a mers? ― Până aici a mers bine, surâse Cristescu. Să ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la fel de românești unde se găteau toate aceste bunătăți. Putem să începem cu schela necesară pentru a înălța casa de chirpici sau cherestea și să încheiem cu molozul ce rămîne după ridicarea casei. În gospodărie, ne vor întîm pina gardul de uluci legați cu sîrmă, cerdacul și cișmeaua pentru udat zarzavaturile. Vom intra apoi pe ușa prinsă în balamale în odăile cu dușumea și tavan, cu geamuri, cercevele și pervaz, acoperite cu peră dele. În bucătărie se află soba și niște rafturi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]