1,469 matches
-
fetișcana ce-și zice ea: da, îmi las eu bărbatul, asta nu e greu, da' ia să văd dacă mă iubește tot atât de tare ca și el, ca să te pun la probe..." Și lui Vintilă deodată îi reveni verva, își izbi uluit fruntea cu palma și se vaită indignat. "...Ah, cât de prost poate să ajungă un bărbat când îi cade așa, în mod unilateral, cu tronc, după o muierușcă. Se plimbau așa pe marginea râului. Zici că mă iubești? mormăi el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Surprinsă, scoasă din sărite, până la urmă, Matilda o plesni, dar Silvia nu se turbură câtuși de puțin, vărsă paharul cu apă pe masă și expresia de impertinență de pe chipul ei nu se șterse. Ce e cu fata asta? exclamă Matilda uluită, e din zi în zi mai obraznică. Victor, ia urecheaz-o tu nițel, o fi crezând că dacă ești tu cu ea, o să-i iei apărarea." "Silvia, zisei, ce e prostia asta? Ai șase ani, nu mai ai patru, ești fată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se înstrăineze de tine ca femeie. A fost jignită! Și de tine și de soră-sa! Nu toți putem să trecem peste astfel de lucruri!" "Și a trăit cu ideea asta în cap atâta amar de vreme?!" exclamă el sincer uluit. "Nu, tată, părerea mea e că asta a fost pentru ea un pretext. Așa s-a simțit ea bine, după ce m-a născut, să-și încheie ciclul... Pot să-ți spun că a ținut la tine tot timpul, altfel ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întorc îndată!" Și se îndreptă, schimbă din mers găleata în cealaltă mână și fără să-și arate fața se corectă, vine îndată, să ia ceva pe ea, s-o aștept acasă. întîrzie și când o văzui intrând pe poartă, rămăsei uluit: așa era, cum spusese mama, cu același mers mlădios de odinioară, fără spinare adusă cum mi se păruse că avea când o văzusem ultima dată, chipul cu aceeași melancolie senină de fată visătoare și liniștită căruia acum absența speranței îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
parcă fără să mă vadă... Sărutai această gură cu un gând diafan, dar sărutul se încleștă brusc și mă trezi pe mine din tristețe și mâhnire și pe ea din perplexitate, sărut fierbinte, de zvârcolire, de agresiune imprevizibilă, de abandon uluit și total... VII ...Farmecul unei ființe străine pe care o iubim întîia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă o libertate despre care nu știam că e prizoniera unei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urmările, dar mai mult ca sigur că el era acela care dăduse ordin să se organizeze în universitate o asemenea ședință. Dar n-a fost ideea lui. "Chiar vrei să spui că n-a fost ideea lui?" mă întrebă ea uluită. "Da! îi răspunsei ferm. N-a fost ideea lui!" Atunci a fost a tipului de la orășenesc?" "Cu atât mai puțin! Asta era mai mic decât el!'' Atunci a fost ideea lui Ghiță N. sau Costică S.?" "Nu, zisei, în nici un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sub pled și își trase cearceaful peste cap... O luai în brațe, dar nu se destinse, rămase întoarsă cu spatele și repetă, în șoaptă: "Quel bourdonnement fatal?!", și abia apoi, tresărind cu putere, se răsuci și îmi arătă o expresie uluită. Îi șoptii: "Am gîndit: adorabilă creatură!". Răsuflarea ei, auzind aceste cuvinte, se înteți și văzui pe chipul ei cum înțelegerea îi urca încet spre gândire, dar nu micșorîndu-i, ci sporindu-i perplexitatea. Da, repetai, desvelindu-i tâmplele cu amândouă mâinile și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
complicate, nu căuta să afli mai mult dincolo decât ceea ce par, așa sânt chiar, o aparență...", totul sugerat sau exprimat printr-un joc de expresie care o făcea mereu prezentă, din ton, priviri, modulația glasului, sărutări, dulci și lacome, încremeniri uluite uitîndu-se țintă la mine, neliniștită că descoperea un necunoscut, "și ce-o să se întîmple cu noi doi, chiar o să ne îndrăgostim unul de altul? Hai să nu ne mai gândim la asta!" Să nu ne mai gîndim! Începui să surâd
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care nu ne privesc direct. Se ridică și se întoarse din oficiu cu o sticlă de vin roșu și două pahare. Și fetița asta, zisei, a știut și a fost în stare atâtea zile să nu-mi spună nimic?! exclamai uluit. I-ai interzis tu?" Nu, dar a învățat să nu se bage. Adică nu știu dacă "a învățat", fapt e că n-o interesează... Atât ar mai fi lipsit, să sufere și ea de ce-am suferit noi! Sânt lucruri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de repede ești gata să mă părăsești?" "Bine, stau", îi răspunsei și mă reașezai pe pat. Parcă se trezi, expresia i se schimbă într-un fel, ași zice, spectaculos, cu buzele întredeschise trase îndelung aer în piept și expiră parcă uluită: cum putuse să stea atâtea minute sub o presiune și nu murise? Dacă ar fi să mă sinucid, zise, cred că ași putea s-o fac oprindu-mi respirația. Știi, continuă ea cu mare însuflețire, negrii care erau vânați și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
una dintre măsuțele joase, pentru cafea, și pe care, după ce îl băuse, înțelesese cât era de epuizată. Picioarele i se umflaseră și curelele încălțărilor îi săpaseră dungi pe piele. "Ai s-ajungi o metisă", îi spusese Mehria, dar era prea uluită ca să îl creadă. Încăperea încinsă și parfumată îi dădea impresia că se odihnește pe o saltea cu ierburi de mare. Zgomotele intrau camuflate în aerul acela gălbui ca fildeșul, în care peștii multicolori, de faianță, suspendați din tavan, păreau că
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
îi întinse un bilet. Mohoreni-București Nord, scria pe el. - Mersi, zise fata. - Cu plăcere. Fata mai zăbovi o vreme în fața ghișeului. Părea că încearcă să își amintească ceva. - De ce nu veniți cu mine? zise în cele din urmă. - Poftim? spuse uluit șeful de gară. - Veniți cu mine! În depărtare se auzea șuieratul locomotivei. Șeful de gară chibzui câteva secunde. Se gândi la porcul dispărut. La fel putea să dispară și el - că fugea sau era furat era totuna. Își luă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pare rău de copil și de toate și că te las așa, dar trebuie să plec, a spus el dintr-o suflare, alb ca o stafie, în timp ce ochii îi străluceau chinuiți. Cum adică ai „întâlnit“ pe altcineva? l-am întrebat uluită. —Adică... ăăă... m-am îndrăgostit de altcineva, mi-a răspuns el terminat. Ce vrei să spui? Te referi la o altă femeie? am întrebat eu cu senzația că cineva mă pocnise peste ceafă cu o bâtă de crichet. Da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în loc? —Doamne, Claire, nu-mi place deloc că trebuie să te părăsesc așa. Dar dacă mă întorc acum acasă cu tine și cu copilul, n-o să mai pot să plec niciodată. Dar nu asta era ideea? m-am gândit eu uluită. —Știu că nu există nici un moment potrivit ca să-ți dau o asemenea veste. N-am putut să-ți spun când erai gravidă, ca nu cumva să pierzi copilul. Așa că trebuie să-ți spun acum. —James, am zis cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Aș fi vrut să alerg după el, dar ticălosul știa că nu pot să mă iau după el din cauza multiplelor cusături în vagin. James a dispărut. Eu am rămas întinsă în patul de spital. Mult timp am stat nemișcată. Eram uluită, șocată, îngrozită și nu-mi venea să cred. Dar într-un fel foarte ciudat, ceva tot credeam. Sentimentul ăsta avea ceva aproape familiar. Știam că nu putea să-mi fie familiar pentru că nu mai fusesem niciodată părăsită de un soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se însoare cu ea. Ce vrei să zici? am țipat. E deja însurat. Cu mine. N-am auzit ca în ultimele zile să se fi legalizat poligamia. Nici n-a fost legalizată. Și-atunci... nu mi-am terminat fraza de uluită ce eram. —Claire, a oftat Judy nefericită. James zice c-o să divorțeze de tine. Cum am mai spus, bine că eram asezată. După-amiaza era pe terminate, la fel și răbdarea lui Judy și speranțele pe care le mai nutrisem până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din mine. Îmi tăia respirația. Era absolut sălbatic. Mă ura. Trebuia să mă urască dacă mă făcea să sufăr în asemenea hal. Abia dacă-mi amintesc cum mi-am petrecut acele două zile în spital. Îmi aduc aminte vag ce uluită eram când toate celelalte mame spuneau că acum viețile lor s-au schimbat pentru totdeauna, cum niciodată n-o să te mai gândești doar la tine, când vorbeau de problemele pe care începeau să le aibă pe parcursul procesului de adaptare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
baloane cu heliu. Era clar că Anna fusese la un soi de petrecere. Aproape că am plâns de ușurare când am descoperit în rucsac o sticlă de vin alb. —Mersi, Anna. Îți plătesc mâine. Și am plecat. Anna arăta tot uluită și înfricoșată. A dat din cap mută. —OK, a reușit să îngaime. Am verificat-o pe Kate. Continua să doarmă liniștită. Aproape că mă așteptasem s-o găsesc stând ridicată în pătuț, cu brațele încrucișate, vrând să știe unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
culoare au ochii ei? m-a întrebat Adam. —Albaștri, i-am răspuns. Dar la început toți copiii au ochii albaștri. După un timp, de obicei, li se schimbă culoarea. Adam a continuat s-o privească pe Kate cu o expresie uluită. — Dacă noi doi am avea un copil, atunci cu siguranță ar avea ochii albaștri, a meditat el ca și cum ar fi vorbit singur. Am tresărit șocată. Aproape că nu-mi venea să cred ce auzisem! Adam flirta cu mine? Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai comentăm ce ai spus. —OK, am aprobat eu ușurată. Slavă Domnului! Tocmai voiam să mă apuc să-mi fac bagajele să mă întorc la Londra. —Oricum, a continuat mama. Băiatu’ are douăzeci și patru de ani. De unde știi? am întrebat-o uluită. —Ei, mi-a făcut ea cu ochiul, atingându-și vârful nasului cu degetul. Am sursele mele. — Vrei să zici că l-ai întrebat, am spus. O cunoșteam mult prea bine pe mama. Se poate să-l fi întrebat, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am răspuns eu făcând un efort foarte curajos să mă relaxez. Și ce mâncăm? —Brânză cu mucegai și supă de struguri, friptură de vită bourguignonne cu cartofi dauphinois, iar la desert zabaglione după propria mea rețetă. Pe bune? am întrebat uluită. Nu-mi imaginasem că Adam era un bucătar așa de sofisticat. Mai curând, crezusem că e genul cartofi prăjiți și cotlete. Cantitate, nu neapărat calitate. — Nu, mi-a răspuns Adam râzând. Îți bați joc de mine? Primești spaghete bolognese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-i așa? A zis uitându-se la mine cu blândețe, dar și cu milă, de parc-aș fi fost cam idioată. —Dar... eu am avocat, i-am spus. —Ai avocat? m-a întrebat el. Într-adevăr? Măi să fie! Chiar uluit. Și deloc mulțumit. —Ăăăă... da, sigur că am, am spus. —Măi, măi, dar ce hărnicuță ai fost! a exclamat el răutăcios. N-ai pierdut deloc timpul. —James, ce vrei să spui? Au trecut două luni, am protestat eu. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care nu voiam să le aud. Dar pe care trebuia să le ascult dacă voiam să pricep de ce mă părăsise James. Păi, totul se învârtea în jurul tău, nu-i așa? a zis el. —Cum? În ce fel? l-am întrebat uluită. — Veneam acasă, după o zi îngrozitoare la serviciu. Dar tu nu voiai să discutăm despre asta. Tu începeai să-mi povestești despre ce făcusei tu în ziua aia, îmi spuneai tot felul de istorioare și te așteptai să râd. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Știi că noi, contabilii, nu prea avem trecere la femei. Cred că nu suntem destul de incitanți. Îți vine să crezi așa ceva? N-am știut niciodată că James a crezut că e prea serios și prea plictisitor pentru mine, am spus uluită. —Ei, haide, a exclamat George neîncrezător. Nu ești de acord cu mine că, dintre voi doi, tu ești de obicei sarea și piperul în orice situație? —Ba da, am admis disperată să-l fac pe George să nu se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai grijă de Kate, i-am spus calmă. S-a făcut deja marți? m-a întrebat mama nedumerită. Nu, mamă, azi e vineri. Dar tot mă duc la Londra. Și te mai duci o dată marți? m-a întrebat ea nițel uluită. —Poate, am zis eu. Nu puteam să-i dau un răspuns. Nici eu nu știam dacă aveam să mă mai duc sau nu. Ce se întâmplă? m-a întrebat ea suspicioasă. Am niște chestii de rezolvat cu James, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]