2,479 matches
-
se judecă răul prezent în lume? În epoca nihilismului și a existențialismului, principiile clasice ale Ființei puteau fi contestate făcându-se referire la dualismul, caducitatea, decadența, abandonul și nimicnicia existenței umane. Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe un umanism, nu a descris oare omul ca pe un trou d'être, o gaură a ființei care trebuie să se proiecteze de la sine? Iar Nietzsche nu a insistat asupra suspiciunii, bănuielii, neîncrederii în tot ceea ce există și este necesar să fie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aspectele în cartea mea A fi creștini (1974). Și Declarația pentru o etică mondială a Parlamentului religiilor mondiale este un document umanist, împărtășit și de persoanele care nu sunt religioase. În mod programatic se spune: În fața oricărei manifestări lipsite de umanism convingerile noastre religioase și etice proclamă: Toți trebuie să fim tratați în mod uman. Aceasta înseamnă că oricine, indiferent de vârstă, sex, rasă, culoare a pielii, capacități fizice sau spirituale, limbă, religie, convingere politică, origine națională sau socială posedă o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și fraternitatea nu se pot concilia; politica trebuie să ia locul religiei. În fine, prin religie nu poți fi în mod autentic om; Dumnezeu este în mod automat ceva în defavoarea omului sau chiar expresia unei autoînstrăinării a omului; în consecință, umanismul ar fi doar ateu. Este adevărat că, de obicei, astfel de prejudecăți nu pot fi respinse dintr-un punct de vedere pur teoretic, dar este mult mai eficient să fie combătute cu un comportament practic mai bun din partea reprezentanților religioși
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fapte oferiseră confirmarea că aveam dreptate să resping a doua argumentație ateistă care prevede sfârșitul religiei. O astfel de prognoză, într-adevăr, s-a dovedit o previziune în ultimă analiză nefondată. Nu a avut loc nici depășirea religiei prin mijlocirea umanismului ateu (Feuerbach), nici moartea religiei în socialismul ateu (Marx), nici dizolvarea religiei ca rezultat al științei atee (Freud). Mai curând umanismul ateu, socialismul și credința în știință au fost cele suspectate de proiecție. Dar discuțiile asupra religiei continuă. Argumentele împotriva
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
adevăr, s-a dovedit o previziune în ultimă analiză nefondată. Nu a avut loc nici depășirea religiei prin mijlocirea umanismului ateu (Feuerbach), nici moartea religiei în socialismul ateu (Marx), nici dizolvarea religiei ca rezultat al științei atee (Freud). Mai curând umanismul ateu, socialismul și credința în știință au fost cele suspectate de proiecție. Dar discuțiile asupra religiei continuă. Argumentele împotriva religiei În comparație cu marii atei "clasici", noii atei, a căror poziție derivă din științele naturale, dau impresia unor epigoni. Nu reușesc să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și de linia istorică a concepției sale. În China, spre deosebire de India, istoriografia s-a dezvoltat mult mai devreme. Nu aș fi putut desigur să mă identific cu marxismul chinez (de origine occidentală) și cu maoismul. Dar aș fi simpatizat cu umanismul chinez, care a început să se dezvolte din vremea filozofilor greci presocratici, în secolul VI î.C., și avea să marcheze trecerea de la religiozitatea magică a culturii chineze antice la raționalitate: omul și rațiunea sa câștigă primatul asupra spiritelor și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
confucianismului: comunitatea, care vine înaintea individului, dar îl respectă și susține; familia ca celulă fundamentală a societății; soluționarea problemelor prin dialog și nu prin contradicții; armonia etico-religioasă ca ideal fie pentru individ, fie pentru societate. Dar oricât de aproape este umanismul chinez de iluminismul european și de mine personal, eu nu m-am născut în China și nici în India, ci în Occident, am crescut într-un sistem profetic de curente religioase de origine meridională. Multe lucruri nu se exclud reciproc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
atitudine de indiferență activă, pregătit să o înfrângă chiar în originea ei, atât în viața individului, precum și a societății. Un test pentru umaniști Am vorbit despre depășirea laturii negative ca o probă a adevărului credinței creștine și a formelor de umanism necreștin. Probabil a devenit evident faptul că, din perspectiva Crucifixului, latura negativă poate fi depășită printr-o profunzime dificil de atins pentru umaniștii necreștini. Recunosc faptul că și când mă încred în Isus și îmi accept crucea zilnică fără exagerări
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să o realizeze, dar pe a cărei împlinire o pot spera de la acel misterios cu totul altfel, de la Dumnezeul meu: toată suferința va fi eliminată complet în viața veșnică. Suferința vieții, această latura negativă a existenței umane, face proba dacă umanismul rezistă. Creștinii lucru pe care l-am repetat deseori nu sunt mai puțin umaniști decât toți ceilalți umaniști. Dar creștinii dacă înțeleg cu adevărat semnificația a ceea ce înseamnă a fi creștini văd umanul în mod autentic, văd omul și pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
creștini văd umanul în mod autentic, văd omul și pe Dumnezeul său, umanitatea, libertatea și dreptatea, viața, iubirea, pacea și sensul lucrurilor în lumina acelui Isus care reprezintă criteriul lor specific, el este Cristos. Din perspectiva lui pot profesa un umanism care să afirme tot ceea ce este adevărat, bun, frumos și uman. Am înțeles încă din timpul școlii gimnaziale că aceasta era baza, ca să spunem așa, a gândirii mele universale. Dar ca creștin pot profesa un umanism autentic "radical", care ajunge
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui pot profesa un umanism care să afirme tot ceea ce este adevărat, bun, frumos și uman. Am înțeles încă din timpul școlii gimnaziale că aceasta era baza, ca să spunem așa, a gândirii mele universale. Dar ca creștin pot profesa un umanism autentic "radical", care ajunge la "rădăcină", un umanism capabil să integreze și depășească lipsa adevărului, a binelui și a umanului: nu doar tot ceea ce este pozitiv, dar și tot ceea ce este negativ, suferința, vina, moartea și lipsa oricărui sens. Iată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tot ceea ce este adevărat, bun, frumos și uman. Am înțeles încă din timpul școlii gimnaziale că aceasta era baza, ca să spunem așa, a gândirii mele universale. Dar ca creștin pot profesa un umanism autentic "radical", care ajunge la "rădăcină", un umanism capabil să integreze și depășească lipsa adevărului, a binelui și a umanului: nu doar tot ceea ce este pozitiv, dar și tot ceea ce este negativ, suferința, vina, moartea și lipsa oricărui sens. Iată un concept pe care l-am exprimat într-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
opțională. Impactul principiului galilean asupra disciplinelor fundamentale ale culturii, excluderea de către acesta a conținutului lor specific își găsește ilustrarea cea mai remarcabilă în cazul filozofiei. Filozofia are drept temă umanitatea transcendentală a omului, ea singură este capabilă să întemeieze un umanism veritabil. Acest humanitas al omului este subiectivitatea readusă la dimensiunea sa de imanență radicală, la auto-revelarea sa originară și proprie, diferită de cea a lumii. Filozofia nu este viața ci unul dintre efectele sale, acela în care, îmbătată de sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Family, John Wiley, New York, 1970. Rutter, Michael, „Parent-child separation: Psychological effects on the children”, Journal of Child Psychology and Psychiatry and Allied Disciplines, vol. XII, 1971. Sartori, Giovanni, Teoria democrației reinterpretată, Editura Polirom, Iași, 1999. Sartre, Jean-Paul, „Existențialismul este un umanism” (1946), în Umanism și libertate. Caiet documentar, Cluj-Napoca, 1977. Schaffer, E., „Consolidation of softwood artifacts”, Studies in Conservation, 15 (3), 1971. Schaffer, H.R.; Emerson, P.E., „The development of social attachments in infancy”, Monographs for the Society for Research in Child
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
New York, 1970. Rutter, Michael, „Parent-child separation: Psychological effects on the children”, Journal of Child Psychology and Psychiatry and Allied Disciplines, vol. XII, 1971. Sartori, Giovanni, Teoria democrației reinterpretată, Editura Polirom, Iași, 1999. Sartre, Jean-Paul, „Existențialismul este un umanism” (1946), în Umanism și libertate. Caiet documentar, Cluj-Napoca, 1977. Schaffer, E., „Consolidation of softwood artifacts”, Studies in Conservation, 15 (3), 1971. Schaffer, H.R.; Emerson, P.E., „The development of social attachments in infancy”, Monographs for the Society for Research in Child Development, 29 (3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unind și zdrobind în același timp. Cel care nu a văzut flogistonul nu l-a văzut pe Tatăl. în ceea ce privește eternitatea, ea este în mod firesc una și nu poate fi despărțită. Despre aceasta depune mărturie matematica. Ca și flogistonul, și umanismul va deveni intangibil și necunoscut pentru tine, cu ținuta și demnitatea lui. Cutremurat scriu eu acestea: dreptatea socială, egalitatea, dezbaterea publică, solidaritatea între sexe, frăția, empatia, sfințenia valorii omului, principiul caracterului public, toate îți vor rămâne în veci neînțelese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
anumit punct de vedere, noțiunea de "pasager clandestin" și analiza critică a școlii Public Choice ar putea conduce la a nega orice capacitate a oamenilor de filantropie și altruism. Democrația nu este decît un mit, redescoperit de vălul pudic al umanismului. 4.1.2.1. De la homo oeconomicus la homo contractor, sau de la utilitate la reducționism metodologic În tradiția economiei neoclasice, actorii economici sunt asimilați cu niște ființe raționale și care calculează, care caută în orice împrejurare, într-o manieră pur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sentimente duioase din ciclul ,stau singur și dorul de crimă m-apasă". Momentele împărtășirilor de acest fel ies de obicei penibil, și nici acesta nu face excepție, mai ales că la final Bond face un gest de maxim și necreditabil umanism posttraumatic lăsînd agenția să rezolve cu ucigașul iubitei pe care el doar l-a capturat. Totodată, noul Bond pare tot mai absorbit de acționismul său mortifer, ironia sa ucigătoare s-a diminuat față de episodul precedent cînd spionul își făcea mîna
Bond. James Bond by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7877_a_9202]
-
reconstrucția simbolică și plastică a imaginii, cît și prin faptul că înțelegea arta ca pe un produs denotativ, simplă componentă a unei propagande în continuă ofensivă, și-a fixat anumite cadre pentru idealul său artistic. În plan filosofic, acesta era umanismul (socialist, evident!), în planul reprezentării era realismul (festiv, viguros și mobilizator), iar în planul receptării era accesibilitatea și retorica persuasivă. într-un fel înalt și profund în același timp, fără nici o legătură cu conjuncturile ideologice, Baba răspundea, prin însuși programul
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
agitații ani treizeci, epoca marilor represiuni staliniste, care au trecut ca un tăvălug peste pravoslavnicul popor rus ajuns, printr-un concurs de fatalități istorice, în postura de mare cobai al unui sistem social care teoretic trebuia să instaureze în lume umanismul în cel mai larg și mai autentic sens al cuvântului (dar de la teorie la fapte distanța s-a dovedit, și de astă dată, mult prea mare). Odiseea Nadejdei și a lui Osip Mandelștam a început în 1934, când - urmare a
Din Arhipelagul Gulag by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/6852_a_8177]
-
Leningrad. O isterie a denunțurilor, o campanie împotriva "comploturilor" au fost deopotrivă aporturile ideologului sovietic și ale emulului său de pe malurile Dâmboviței. Sub egida unei strategii leninist-staliniste de distrugere a "vechii culturi" și de edificare a uneia noi, orientate de "umanismul" comunist, Leonte Răutu și-a propus a teroriza umanismul tradițional din România, de facto marea majoritate a intelectualilor de valoare, anihilîndu-i prin mijloace administrative și polițienești. Nimic nu se petrecea în planul politicii culturale dintre 1945 și 1965 fără inițiativele
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
au fost deopotrivă aporturile ideologului sovietic și ale emulului său de pe malurile Dâmboviței. Sub egida unei strategii leninist-staliniste de distrugere a "vechii culturi" și de edificare a uneia noi, orientate de "umanismul" comunist, Leonte Răutu și-a propus a teroriza umanismul tradițional din România, de facto marea majoritate a intelectualilor de valoare, anihilîndu-i prin mijloace administrative și polițienești. Nimic nu se petrecea în planul politicii culturale dintre 1945 și 1965 fără inițiativele și intervențiile sale. De-a dreptul sau prin intermediul unor
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
României - ca o ironie a sorții, chiar ca locuitor al orașului Stalin - și în plină ofensivă a realismului socialist, de o rediscutare teoretică a unui parcurs artistic deja realizat, și de aclimatizarea unor argumente estetice deja verificate. Mutarea accentului de pe umanismul absolut, luminos și abstract, pe unul circumstanțiat social și politic, nu constituie nici o abdicare de la principiile inițiale și nici o concesie făcută imperativelor clipei. Luîndu-și ca țintă absolută cadrele socialului, adică existența individuală și colectivă într-o anumită perspectivă ideologică, economică
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
reușește să-l redea pe omul spiritual în cel mai frumos și cel mai măreț, din punct de vedere estetic, moment al existenței". Și iată cum în plină retorică realist-socialistă, în plină iconografie a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
măreț, din punct de vedere estetic, moment al existenței". Și iată cum în plină retorică realist-socialistă, în plină iconografie a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației simbolice care nu se erodează și nu se epuizează: Tehnica se consumă, spune el
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]