10,459 matches
-
relația trupească a oamenilor, ci nevoia lor de înțelegere cu ceilalți, nevoia de a iubi și de a fi iubit, nevoia de gingășie, de tandrețe, de compasiune față de celălalt. Ea privește persoana umană ca întreg, fiind nota definitorie 41 a umanității, evidențiind diferența dintre sexe, dintre bărbat și femeie, și totodată arată că fiecare din celulele organismului uman poartă natura sexului 42. Relația sexuală implică importante, intime și profunde relații umane, care, atunci când sunt denaturate și se abat spre scopuri josnice
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
a Vechiului Testament (Levitic 18, 25-27), unde se arată că fărădelegile oamenilor au pângărit pământul. În zilele noastre, erotismul colectiv al maselor vulcanizate, dezgustul general îi neliniștește profund pe psihiatrici care încep să vorbească despre o foarte stranie desexualizare a umanității. Iubirea ruptă de spiritual produce ravagii mentale, aceasta pentru că omul redus numai la trup riscă să fie secătuit de forțele sale vitale, care provin din spirit. Într-o lume desacralizată se instalează sexul demistificat, sterilizat, omniprezent. Astfel, sexul ridicat la
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
-a ajuns acum medic psihiatru (am văzut că scrie dr. înainte de Corneliu) mă numise prin '90 legionar, cum de fapt fusese bunica, deoarece purta bască pentru pian. Să revenim. Căcat e un cuvînt urît. Dar uman. Se poate spune că umanitatea întreagă se poate defini, la o adică, prin el. De ce doar intelectualitatea? Pentru că DEX: "Pătură socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă", tra, la, la. (În dicționar nu există cuvîntul căcat, există numai caca, subst. în limbajul
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
de corsi e ricorsi, am adăuga noi. Omul a simțit dintotdeauna ,chemarea necunoscutului, nevoia de a ieși la larg, pe de o parte, ispita replierii, urgența adăpostirii, pe de alta". |ntre aceste două sentimente cardinale se desfășoară întreaga epopee a umanității. Așa, cu o propoziție anticipatoare, ăși punctează autorul de pe acum foarte laboriosul demers critic. Spațiul deschis a făcut din om ,regele naturii". Când este înfrânt, umilit, el ,ăntoarce spatele spațiului deschis, ușa spațiului închis de protecție se deschide spre a
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
așa. În clipa în care o formă culturală iese din cadrele imaginarului pur sau din acelea, și ele cvasifictive, ale unor cazuri particulare, și se raportează nemijlocit la modele acreditate sau, cum este cazul Patimilor�, la episoade exemplare din destinul umanității, percepția lor nu poate fi detașată de reperul pe care singure și-l fixează. A citi, de pildă, Viața lui Iisus a lui Renan, Evanghelia după Isus Cristos a lui Saramago, sau oricare alt text de aceeași natură, detașănd aspectul
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
să vedem cum se comportă Magister Casvaneus cu aceste unelte ale practicii d-sale pînă la urmă, oricît s-ar recuza, tot poeticești. Cuvîntul e originar, o dată pe calea pozitivă a filologiei, care atestă faptul că aparține, cu rol întemeietor, umanității, pe de alta pe calea mitică a Logosului, care atestă faptul că e tangent la Geneză. De unde rezultă un cumul de primordialități ce-l determină pe autor a "revizita" cum se zice mai recent, vocabularul, a-l modela, a-l
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
au la îndemână, pentru a valorifica o zestre spirituală: „Suntem acolo unde valorile românești nu par o simplă provincie pe harta spirituală a lumii, ci ele participă, întrucât sunt o formă de a fi a Absolutului, la ceea ce constituie esența umanității“ (în vol. 1, p. 258-261). Fără a apela niciodată la o ideologie politică, revista se va orienta în mod constant spre o Românie profundă, spirituală, arhaică sau eternă, atemporală, ca o reacție nedeclarată fățiș la o Românie comunistă, superficială, devotată
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
tăcerii» în Occident (cine are interes?!) și în țările din Est privitor la responsabilitatea celor care s-au făcut vinovați de fapte penale, torturi și crime. Oare se poate realiza o «Europă comună» ignorînd pe cei vinovați de «crime împotriva umanității» și care vor fi invitați la aceeași... «masă comună»? - Ați publicat acum cîțiva ani un Jurnal infidel - două volume - ediția din 1998 și ediția din 2003. Poate fi considerată noua dv. apariție editorială un «Jurnal fidel»? - Amintirile evocate în carte
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
De la început greșeala se ascundea în formulare și în ipocrizia promisiunii. Nu se poate face un proces al comunismului care a fost o ideologie marxist-totalitară. Se poate intenta un proces unui/unor vinovați penal, social sau moral pentru «crime împotriva umanității» care nu sînt prescriptibile. La Nürnberg sau la Tokio nu au fost procesele nazismului sau ale militarismului nipon, ci a unor responsabili care se făceau vinovați de crime de război sau crime împotriva umanității. Nici una din guvernările care s-au
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
social sau moral pentru «crime împotriva umanității» care nu sînt prescriptibile. La Nürnberg sau la Tokio nu au fost procesele nazismului sau ale militarismului nipon, ci a unor responsabili care se făceau vinovați de crime de război sau crime împotriva umanității. Nici una din guvernările care s-au perindat din 1990 și pînă în 1994 nu a vrut să traducă în justiție miniștri de interne, comandanți de închisori, comandanți de lagăre, anchetatorii penali care se făceau vinovați de torturi, crime etc. Acum
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
nou a sufletului liric european, dezmorțit și chemat la o nouă viață de splendoarea culturii greco-latine, redescoperită tocmai atunci de o omenire dornică și uimită.” Clipa istorică în care omului corporativ și anonim al Evului Mediu, omului furnică, tipului de umanitate standard și colectiv îi succede omul ce-și redobândește supremația față de divinitate! (Și pentru că numai de poezie e vorba, e anume momentul când italienii inventează sonetul!) (continuare în numărul viitor)
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
Iisus O scrib bătrân iubit de nimicnicie dactilograf de noapte fugi din casa nebuniei Luna verde în flux dă un luciu curat mediocrității Foarfecele atârnă taie desparte Fecioara de prunc într-o poșetă pierdută se află ultima batistă plânsă a umanității. Muntele încremenirea pe valea muntelui e tot ce se mișcă Cocoșii în chihlimbar cântă Alte păsări comunale dorm în zbor întemeiez în gând o copilărie Fierăstraiele tac în numele fericitului aer și al frumoaselor din picăturile de ploaie și al sfântului
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
multele interpretări contradictorii, care, de la Mircea Iorgulescu la N. Steinhard, au să se bată cap în cap). Râsu-i, oricum, e mai benign decât se crede, Caragiale agreîndu-și, în secret, personajele, în, cel puțin, măsura în care le antipatizează. De unde și umanitatea lor. Ele pot fi (și sunt) șarjate, fără să fie marionete; fac schime, dar schematice nu sunt. Ele se poartă foarte natural, fără teamă că, din stal sau de la lojă, se râde în exces de ele. În interiorul lumii lor, acestea
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
condițiile obișnuite ale defazării literaturii române, de clivaj sporit și datorită noii societăți orientate antioccidental, o poetică a romanului existențialist, bizar, absurd, enigmatic și patetic, în universul minor și sentimental al prozei provinciale, cu puternice urme rurale, regionale, ardelenești. O umanitate de o semnificativă insignifianță și de o anumită distincție, în lipsa ei de anvergură și omogenitate, alcătuită din mărunți meseriași, comercianți sau intelectuali bovarici, are ca particularitate generică neputința de a comunica, mutual sau personal. Sunt făpturi infraumane, chinuite ori strivite
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
eu am acestă femeie pe care o mănînc și pe care o sorb și cu care merg la dans și în carnea căreia îmi scrijelesc cu iscusință viziunile dar eu am acest cocoș roșu și neînfricat care zilnic în țeasta umanității sună deșteptarea din stupiditate din senilitate și sterilitate tocmai m-am întors de la vînătoare din junglă împreună cu iubita mea tocmai am despicat în două țeasta rinocerului și trunchiul rinocerului și le-am pus în groapa cu jar la fript și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
atât criteriile de adevăr (structural) implicate în gest, cât și urmărind mai ales aspectul estetic al jocului (comunicării), conferind performanței rostul de act de cultură, de superioară ordine a spiritului „făcut sensibil”... Observăm că straturi din ce în ce mai adânci de competență, de „umanitate”, în esență, apar active și activate decizional în Lumi Posibile, departe de a fi (în acest moment) luate în seamă și practicate, după cum spuneam mai deunăzi, în această „conjurație a imbecililor” - în care nu atât termenii apar „degradanți”, cât poezia
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
al căutării sale. Toate tipurile de limbaj dispar, iar înălțimile divine rămân tăcute” (Janet Williams, The Apophatic Theology of Dionysius the Pseudo Areopagite, în Downside Review, 117/1999, p. 160). Dacă nici teologia catafatică, nici cea apofatică nu vor aduce umanitatea la uniunea divină, ce va constitui calea supremă către Dumnezeul Indescriptibil? Unii învățați dionisieni, Janet Williams fiind unul dintre ei, susțin că aceasta ar fi un alt nivel al negației dionisiene; către această discuție ne vom întoarce acum (Adam B.
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
în Hristos un alt νοῦς decât cel al Cuvântului, s-ar fi vorbit de două persoane hristice și acest aspect i-l reproșa Sfântului Grigorie de Nyssa, acesta, din contra, va realiza foarte clar distincția dintre νοῦς și προσῶπον, astfel umanitatea lui Hristos putând fi foarte bine asumată de către Cuvânt fără ca νοῦς-ul uman să fie eliminat. La fel este și în cazul extazului: πνεῦμα poate locui sufletul fără a-i exclude νοῦς ul. În ambele cazuri este vorba de adâncirea înțelesului
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
realitate pe care nici nu o poate privi În față, pentru a recăpăta controlul asupra ei. Într-un univers ficțional În care lumea nu mai are nimic pur, ideal, superior, cu valențe spirituale, condamnarea este repetabilă pentru fiecare exponent al umanității. Este un cerc vicios pe conturul căruia vor continua să se Învârtă toate personajele prozelor scurte ale Gabrielei Adameșteanu, absorbite de meschinăria unei vieți ce nu permite transcenderea, glisarea pe verticală spre cucerirea unor forțe sufletești accesibile prin cultură, prin
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
footnote Doctorand Constantin M. Iana, „Învățătura despre Întrupare în «Marele cuvânt catehetic» al Sfântului Grigorie de Nyssa”, în Studii Teologice, Anul XIX (1967), Nr. 5-6, p. 310. footnote>. Transformarea naturii umane întărite de Hristos prin Întrupare marchează începutul unei noi umanități, glorificate, la care poate participa fiecare dintre noi. O astfel de participare nu se traduce printr-o legătură concepută numai în termeni fizici, sau prin împărtășirea unui universal platonician, ci prin implicarea umană împreună cu Hristos în istoria mântuirii, în special
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
credință, Botez și urmarea Sa ca ucenic al Lui<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition, Oxford University Press, Oxford, 2006, p. 230. footnote>. Dorul continuu al omului după Dumnezeu cu Care se știe înrudit Umanitatea este orientată spre Dumnezeu de la bun început. Să ne amintim că lucrarea Sfântului Grigorie al Nyssei - De vita Moysis este un tratat devotat evoluției vieții spirituale, pentru că voința umană este neîncetat solicitată să transforme patima în virtute. Contingența umană - cu
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
the Divine Nature. The History and Development of Deification in the Christian Tradition, Grand Rapids: Baker Academic, 2007, p. 104. footnote>, pe care îl semnalizează cititorilor atenți ca reprezentând o paralelă semnificativă, Sfântul Grigorie de Nyssa descrie modul în care umanitatea a fost creată pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu<footnote J. A. McGuckin, The strategic adaptation of Deification in the Cappadocians ..., p. 104. footnote>: „Or, dacă omul de aceea a fost adus pe lume, ca să se facă părtaș (μέτοχος
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Cappadocians ..., p. 105. footnote>. Avem capacitatea de a căuta ce este divin, acesta nefiind departe de nici unul dintre noi; în Dumnezeu trăim, și suntem, și ne mișcăm. Din moment ce dorul după Dumnezeu și dorința spre bine sunt așezate de El în umanitate, ori de câte ori sufletul alege liber relația cu Divinitatea, modificarea inerentă în ființa umană devine un progres disciplinat spre asemănarea cu Divinitatea. Într-o discuție asupra rugăciunii, Bulgakov spune: „Dar principala putere a rugăciunii, ca și a vieții creștine, este de a
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
al lui Dumnezeu devine un microtheos<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, P. G. XLV, col. 549AB. footnote>, căci în Hristos ne este dată deschiderea chipului spre asemănare, iar chipul lui Dumnezeu întunecat prin păcat e restaurat pentru întreaga umanitate, care este îndumnezeită și transfigurată”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p. 68. footnote>. Participarea la bunătatea dumnezeiască îl face pe participant „mai mare și mai primitor de bunătăți, fiindcă îi dă spor în forță
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
factor propriu Lui (ἴδιον); oamenii însă le posedă (ca tipuri de la arhetip), ca dar prin participare. Sfântul Grigorie avansează implicațiile ontologice ale acestui dar conferit insistând că nu ar fi corect să spunem că Dumnezeu „a dat” astfel de daruri umanității, ci că le-a împărțit (μετέδοκε) propriului chip, spunând că El a adăugat chipului podoaba corespunzătoare propriei Sale naturi: „Creatorul a dat vrednicie deosebită făpturii noastre prin aceea că, făcând-o după chipul Său, i-a oferit posibilitatea de a
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]