378 matches
-
perioada 10 octombrie 1939 - 5 decembrie 1939 și din octombrie până în decembrie 1940 sub directa îndrumare a lui George Gh. Pâslaru. Revista avea dictonul: „"Caracterul revistei noastre este strict literar. Pe linia creațiilor literare noi cinstim: credința, aprinzând lumini peste umbletul lui Hristos în țara noastră; românismul, pe care-l vedem slujit mai mult pe tăria dacică decât pe pompoasa fală latină."” În cadrul revistei bilunare buzoiene au semnat: S-au remarcat în cadrul revistei la rubrica „Condicar”: Ion Biberi și Emil Botta
Acțiunea literară () [Corola-website/Science/330000_a_331329]
-
apropiau statornic. Muschetarii, ducându-și armele de foc lustruite, mergeau în rânduri de câte zece, alcătuind detașamente de patruzeci de oameni; cozile roșii ale lăncilor semănau cu o pădure trecând prin dreptul oamenilor din Mino. Cu răsuflarea tăiată, Dosan studie umbletul soldaților și aranjamentul rândurilor. Pe urmele valului de picioare în marș venea sunet de copite și glasuri sonore. Dosan nu-și lăsa ochii să se abată dintr-acolo. În mijlocul călăreților mergea un cal remarcabil, cu zăbală sclipitoare. În șaua bogată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu volumul de versuri Stelele lui Filoctet. Cultura solidă pe care își construiește studiile consacrate Antichității nu alterează poezia scrisă de A., în sensul unei supraaglomerări de simboluri livrești. Dimpotrivă, poeziile din Stelele lui Filoctet (1969), Dincolo de coclauri (1979) și Umblet subțire (1986), încântă prin simplitate - o simplitate savantă, ce e drept -, prin lirism și candoare, prin abilitatea de a reda emoția primară, neprelucrată, toate acestea prinse într-o expresie meșteșugită, „cu o meticuloasă grijă a construcției simțită în fiecare vers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
european (1983). SCRIERI: Figuri ale Antichității clasice în „Infernul” lui Dante, București, 1966; Stelele lui Filoctet, București, 1969; Antichitate orientală și clasică (în colaborare cu Alexandru Cizek), București, 1971; Esențe antice în configurații moderne, București, 1973; Dincolo de coclauri, București, 1979; Umblet subțire, București, 1986; Aud înfrunzire, București, 1999; Descântec în brumă... și depun mătasă, Iași, 2001; Zorilor zăbranic, București, 2003. Traduceri: Henrik Ibsen, Teatru, pref. trad., București, 1974, Împărat și galilean, pref. trad., București, 1994; Hugo von Hofmannsthal, Poezii, pref. trad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
1981; Jules Laforgue, 31 poezii, ed. bilingvă, postfața trad., București, 2003. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Stelele lui Filoctet”, RL, 1970, 24; Ilieș Câmpeanu, Venera Antonescu, „Dincolo de coclauri”, CNT, 1980, 6; Dan C. Mihăilescu, „Dincolo de coclauri”, LCF, 1980, 11; B. Grigorescu, „Umblet subțire”, CL, 1988, 8; Lit. rom. cont., I, 519; Geo Vasile, Venera Antonescu sau Memorialul rugului, VR, 1999, 10-11; Geo Vasile, Venera Antonescu sau Elegiile unui cărturar singur, CL, 2002, 7. C.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
va trece peste Codrii de Arama, pește Dumbrava Roșie și Dealul lui Vodă și îți vei descoperi pletele cu adâncă pioșenie dinaintea cetății dacice de la Cătălina. Vei hălădui prin străvechile păduri de stejar...sus, pe Basaraba, vei struni caii din umbletul lor și îi vei lasă o vreme să răsufle, ...apoi, urmând un drum vechi de pământ, tăinuit de copaci bătrâni ce își înfrățesc crengile deasupra, tăind de-a curmezișul făgetul pe la Podu de Lut, vei ies, după o poștă de
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
diplomatic al Austriei, dîndu-i-se cunoștințele necesare pentru a pătrunde esența politicei austriace îndreptate spre Orient. Baronul Haymerle era un om de o arătare elegantă, de-o constituție gingașă și abia de statură de mijloc. Puțin încărunțit, atitudinea sa era demnă, umbletul ușor și elastic. Fața, cu trăsături fine și lucrate oarecum în amănunțime, trăda semne ușoare de oboseală, pricinuită prin studii ostenitoare, prin muncă necontenită. Glasul său suna încet, dar plăcut. în toată ființa sa era un amestec de diplomat, de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
avusese un cuvânt de spus în ruina imperiilor, conducând căruțe întregi de cadavre de ruși și nemți ca să fie îngropate la fermele poloneze; iar acum avea bani în bancă, acțiuni la fabrica de lactate, și prinsese din teatrul idiș acel umblet țanțoș și plin de sine al pețitorului pe care nimeni nu-l putea suferi: „Cinci propietăți. Mu-ulți bani.“ Duminica dimineața, când vânzătorii de baloane își trâmbițau marfa în dulceața și liniștea străzii acoperite de frunze și de cer albastru, cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
va trece peste Codrii de Arama, pește Dumbrava Roșie și Dealul lui Vodă și îți vei descoperi pletele cu adâncă pioșenie dinaintea cetății dacice de la Cătălina. Vei hălădui prin străvechile păduri de stejar...sus, pe Basaraba, vei struni caii din umbletul lor și îi vei lasă o vreme să răsufle, ...apoi, urmând un drum vechi de pământ, tăinuit de copaci bătrâni ce își înfrățesc crengile deasupra, tăind de-a curmezișul făgetul pe la Podu de Lut, vei ies, după o poștă de
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
cu privirile pierdute în înălțimi, în timp ce mâinile trag hățurile într-o parte și alta cu gestul orbului care înaintează în propriile lui tenebre. Este în fixitatea acestei priviri în oglindă ceva ireal și trist, ceva ce seamănă într-adevăr cu umbletul orbilor care tatonează febril trotoarul cu bastonul, în timp ce ochii albi privesc indefinisabil în vag. Bolnavul din trăsură e de altfel îmbrăcat corect, are haină, cravată, batistă albă în buzunarul de sus și mănuși. Cine ar bănui că sub cămașă el
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu fără rost. Dacă, plecând de acasă și mergând pe drumuri diferite, reveneam întotdeauna pe urma pașilor mei, asta o făceam pentru ca să nu descriu cu mersul meu un cerc în care să rămâie închis case și copaci. În această privință umbletul meu semăna cu un fir de ață și dacă, odată desfășurat, nu l-aș fi strâns la loc, pe același drum, obiectele strânse în nodul umbletului ar fi rămas pe veci iremediabil și adânc legate de mine... Era în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
meu un cerc în care să rămâie închis case și copaci. În această privință umbletul meu semăna cu un fir de ață și dacă, odată desfășurat, nu l-aș fi strâns la loc, pe același drum, obiectele strânse în nodul umbletului ar fi rămas pe veci iremediabil și adânc legate de mine... Era în toate acestea un fel de melancolie de a exista și un fel de chin organizat normal în limitele vieții mele de copil... Când intrai în adolescență nu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu fără rost. Dacă, plecând de acasă și mergând pe drumuri diferite, reveneam întotdeauna pe urma pașilor mei, asta o făceam pentru ca să nu descriu cu mersul meu un cerc în care să rămâie închis case și copaci. În această privință umbletul meu seamană cu un fir de ață și dacă, odată desfășurat, nu l-aș fi strâns la loc, pe același drum, obiectele strânse în nodul umbletului ar fi rămas pe veci iremediabil și adânc legate de mine. Dacă în timp
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
meu un cerc în care să rămâie închis case și copaci. În această privință umbletul meu seamană cu un fir de ață și dacă, odată desfășurat, nu l-aș fi strâns la loc, pe același drum, obiectele strânse în nodul umbletului ar fi rămas pe veci iremediabil și adânc legate de mine. Dacă în timp de ploaie mă feream să ating pietrele din cursul șuvoaielor de apă, asta o făceam pentru a nu adăuga nimic la acțiunea apei și pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nefericiri, către o instanță și o întruchipare mai înaltă, pe care el o vede limpede, cu toată ardoarea și speranța" (Mărturii). Semantica termenului în cauză își adaugă nuanțe întregitoare. Creatorii de întâia mărime, un fel de "piloți de încercare", refuză umbletul "pe poteci bine bătătorite", inclusiv "rezonanțele îndelung stratificate". Astfel de principii au avut impact vizibil asupră-și; inconformismul său, în esență propulsiv, implica un veto sever la adresa practicilor rutiniere; rebelul propunea dezinvolt o deontologie de urmat: "A scrie nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rămâne ? Unde începe și unde se oprește intervenția diacului ? Fidelitatea între declarația orală și transcrierea acesteia este greu de controlat. Înjurăturile sunt deseori eliminate și înlocuite cu termenii „cuvinte netrebnice“, „vorbe nerușinate și proaste“, descrierea unui comportament este redusă la „umblete și fapte diavolești sau netrebnice“. Și totuși oralitatea are câștig de cauză în fața stilului sofisticat și pretențios. Lectura unei jalbe te poartă prin toate stările și emoțiile jeluitorilor și dă posibilitatea cititorului să-și imagineze scenele descrise. Oralitatea se remarcă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
mahalaua Brezoianul“. Ea este nenominală și se adresează tuturor celor care au văzut, au auzit, au aflat despre traiul celor implicați într-un proces, despre „pricina acelor zvonuri de au fost cu adevăr sau de n-au fost“ sau despre „umbletele jupânesei“ sau „ale sus numitului soț“. Scopul de clarat al acestor acte este de a afla adevărul în cercetarea anumitor pricini. Un groaznic blestem se aruncă asupra celor care ar ascunde adevărul sau care ar mărturisi strâmb. Blestemul se construiește
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
casa căruia trăiește, nu poate păcăli restul comunității. Complicitatea lumii masculine o va pierde, căci bărbații intervindeseori în favoarea unui membru al comunității, livrând femeia găsită în locuri nepotrivite soțului sau autorităților locale. Cum va demonstra și anchetaa, mahalaua întreagă cunoaște „umbletele“ ei și atunci mărturia se construiește în jurul comportamentului unei femei măritate care nu-și respectă statutul și care nu ține cont de reputația soțului în interiorul comunității. Alteori martorii merg și mai departe cu precizările pe care le fac cu privire la sancționarea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
separa. Dar termenul îmbracă forme diferite de la o jalbă la alta. Femeia construiește această sintagmă, plecând de la propria experiență de viață comună: pentru unele traiul rău este asociat cu violența verbală și cea fizică, pentru altele cu risipirea zestrei și umbletele soțului pe la cârciumă. Suferința feminină nu se măsoară niciodată după aceiași parametri cacea masculină, ea se simte și se exprimă în cuvinte, gesturi, emoții, trăiri, răni, crize crunte de epilepsie și îmbracă forma durerii fizice. Suferința masculină pare mai de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
bărba tă-său și în câr do șin du-se și cu nem ții au avutîntâlnire cu dân șii încâtă vreme au fost nem ții aici“, po ves tesc vecinii. Ei mărtu ri sesc, totodată, că și-au dat seama de umbletele femeii încă de la început, dar, ca și soțul, au trecut cu ve de rea. Femeia-cur vă se află la discreția tuturor. Ea poate fi în temni ța tă, bătută, in sul ta tă, bat jo co ri tă. Tra ta
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și fuge. Astfel Neacșa își pe trece primii trei ani din viața de cuplu în căutarea și aducerea soțului acasă. Cum nu poate cere despărțirea fără să facă propria anchetaă, femeia întreabă, cercetează și rătăcește „pă unde i-au știut umbletele lui“. Neavând copii, ea se vede obligată să abandoneză gospodăria și să plece în căutarea soțului, urmând firul fragil și discontinuu al amănunte lor furnizate de cei care l au recunoscut după descrierile oferite și, mai ales, ghidându-se după
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
unor aspecte, folosind termeni comuni, obișnuiți ? Pe ce se axează comunicarea? Cum ar putea să se numească această funcție, ținând cont că emițătorul folosește un limbaj poetic, literar? Cât de frumoasa te-ai gatit, / Naturo, tu! Ca o virgină/ Cu umblet drag, cu chip iubit!/ Aș vrea sa plâng de fericit, / Ca simt suflarea ta divină,/ Că pot să văd ce-ai plăsmuit! (G. Coșbuc) Pe ce se axează comunicarea? Cum ar putea să se numească această funcție, ținând cont că
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
plimb printre flori, vara! (funcția emotivă) ........................................ * -Ar trebui să fii și tu mai vesel! Prea ești posomorât! (funcția persuasivă) ........................................ * Vara este anotimpul preferat al copiilor. (funcția referențială/ denotativă) ...................................... * Cât de frumoasa te-ai gatit, / Naturo, tu! Ca o virgină/ Cu umblet drag, cu chip iubit!/ Aș vrea sa plâng de fericit, / Ca simt suflarea ta divină,/ Că pot să văd ce-ai plăsmuit! (G. Coșbuc) (funcția poetică) ........................................ * -Nu-i așa că e frumoasă vara? M-ai auzit? Ce spui? (funcția fatică) ........................................ * -Mă gândesc
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
Numai cu astronomia stătea prost: lumina foșgăia anarhic prin ea, în derivă și fără graba-i etalon; nu lupta cu bezna, ci doar abandonul îi spăla mănosul nisip aurifer, dându-l la iveală. Nu venise vremea ca Rică să considere umbletul însuși, cotrobăitul hai-hui prin întuneric, drept moneda cea mai liberă să se rostogolească și, ca atare, cea mai forte; cu atât mai puțin era el copt îndeajuns pentru a face distincția între natura corpusculară a luminii și cea ondulatorie. Sclipirea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în intimitatea actului autoerotic al unei înțelegeri care-l respinsese cândva, și care acum se deda delectabilei puneri a lucrurilor în ordine pe bâjbâite, fără o știință prealabilă. Ca odinioară sub cupola circului din copilărie, își simți pielea cotrobăită de umbletul anonim al multor mâini, ce-l frământau întrebător cu așteptările lor, gata să și-l alipească la lumea proprie dacă le-ar fi răspuns. În același timp, din străfundul spațiului vital alte mâini se întindeau înspre el fără a-l
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]