2,056 matches
-
părea neatinsă. Era un păr bătrân acolo (avea cele mai gustoase si mai aromate fructe din toată livada), de care bunicul sprijinea mereu aracii gata ascuțiți, pe care-i folosea primăvara În vie. N-am observat că la baza copacului, umbrit de țăruși, dormita un câine mare, cumpărat cu bani frumoși de la niște țigani străini. Un dulău rău, pe care ai casei Îl țineau tot timpul legat, pentru că fuseseră avertizați de foștii săi stăpâni de fioroșenia sa. Mi-am dat drumul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-se, vomită ceva vâscos, de un vânat Întunecat. O greață necunoscută Îi ghilotină Întreg trupul. Vomită din nou, de data aceasta mai mult, deși nu mâncase nimic de zile fără număr. Întunericul viu ce-l simțea crescând În el Îi umbri Întreaga ființă, răvășindu-l dintr-o dată. Se retrase În scaunul său cu brațe din lemn moale și privi spre fereastră. Crestele salcâmilor Înfloriți răspândeau un parfum ireal, care-l Îmbăta. Se felicită că nu Închisese geamul (cum făcea de obicei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din copilărie, de când subtilizam din pachetul tatei câte două Snagoave, pe care le aprindeam Împreună cu Titi, prietenul meu cu un ochi de sticlă (Doamne, era Înspăimântător când se supăra și mă fixa cu privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
infinit. Fetele se aflau pe ultima sută de metri, timpul rupea din calendar mereu câte o filă și zilele, până la terminarea liceului, scădeau vizibil, precum nisipul dintr-o cupă superioară a unei clepsidre. Părinții Inei vedeau că fiica lor era umbrită de acest gând, dar când era întrebată se scuza găsind diverse pretexte ce țineau de preocupările ei școlărești. Stătea închisă ore în șir în camera ei din care nu ieșea decât la masă sau când pleca la școală. Îi pieriseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe Alex că face efort să pareze situația creată, dar intră în jocul lui și în cele din urmă, zise: - Peste două săptămâni vei avea răspunsul cerut, e bine? - Ce aș putea spune? Aștept! Făcură drumul spre casă cu chipurile umbrite de o mâhnire pe care fiecare dintre ei căuta să o ascundă cât mai bine. În seara aceea, Ina a adormit cu visele lui Alex care acum erau și ale ei. Îmbrățișa cu sufletul propunerea lui, dar îi trebuia un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spun decât ce scrie în anunț. — Eu am nevoie de mai mult. Mie îmi trebuie certitudini. În următoarele luni Dan avu parte de mult mai multe dovezi decât se așteptase și la fiecare Corina îl privea rece de sub sprâncenele ei umbrite de breton. — ți-am spus eu. Dan nu îi răspundea. Dovezile erau apoi întoarse și pe o parte, și pe alta, reduse la absurd și luate drept ipoteze pentru tot felul de demonstrații ulterioare. Acum ai atâtea dovezi, îi crezi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Cu toți zbirii tăi,ieși din țară! Tovarășe Ceaușescu. - Ia-l la tine, pe Băsescu! Băile de mulțime, de altădată, sau topit, în imensa bae a rușinii, a umilinței și urii de acum. Cu chelia plecată, cu pași repezi și umbriți de hulă și teamă, a trecut, ca săgeata, și prin Iași și prin Focșani. A urmat, nu după prea multă vreme, noul scrutin. Rezultatul final al acestuia a căzut ca o lovitură de ciocan în molele capului puterii. și, căzuții
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tânără, proaspătă, îmbrăcată în alb, cu o jachetă brodată pe gât, cu umeri bufanți, pălărie albă cu boruri largi, ochi verzui, ca de cleștar, fața rotundă, fină, ochii radiind de fericire. Semnificativ era faptul că pălăria cu boruri largi îi umbrea fruntea, urechea dreaptă și umărul drept. Epa ar fi aprins o lumânare, dar de câte ori venea aici, constata că uitase să aducă măcar o singură lumânare. E adevărat, nu era obligat să aducă. Nu-i cunoștea pe răposații care zăceau fără
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în cavitatea bucală și mai apoi adânc în piept, fără să piardă niciun firișor aiurea, după care, cu buza superioară, aproape lipită de dinți, împingea, într-un jet spontan, tot fumul spre tavan prin șuvița sârmoasă și căruntă ce-i umbrea ca o frunză de palmier, fruntea lată. Pe vremea aceea nu eram fumător, dar, stând cu el la masă, la o cafea, pofteam la țigările lui, Snagov, și de multe ori îi ceream, cu toată rușinea, câte una. După ce trăgeam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și dau buzna afară...Până să mă dumiresc despre ce ar fi vorba, am fost luat pe sus și aruncat într-un troian până la gât. Priveam în jur rotind doar scăfârlia...Omătul din jur zbura în toate pățile. Lumina soarelui, umbrită din când în când de valurile de omăt viscolit, îmi cădea drept în ochi, orbindu-mă...” Înseamnă că nu mai ninge” - am gândit eu, luptând să ies din troianul care creștea în jurul meu...Până la urmă, am reușit să mă prind
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cheful. Imediat cum unul dintre noi iniția cronica unei fapte de arme, pe monitorul 3D Începea, ca din Întâmplare, să ruleze o Înregistrare video cu subiectul povestirii, dar nu la momentul În care, Înconjurată de blănuri de leopard sau abia umbrită de cârcelul fin al costumului de baie, se lăfăia În propriii nuri ca Într-o cadă cu spumă, ci mult mai târziu, trei sau patru decenii postfactum, când fructele seducției i se uscaseră de mult și se avântau spre poale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îmbiau buricele degetelor la drumeție. Existau și pericole - mici doline unde te așteptai mai puțin, alunecușuri care te puteau Înghiți dacă nu erai atent, regiuni tenebroase nemarcate pe hartă -, dar și zone de un pitoresc care-ți tăia răsuflarea, surplombe umbrind coloane de fildeș, faleze rotunjite peste care se vărsau cascade buclate ori drepte ca trestia, lacuri Înghețate de unde țâșneau pâraie când vesele, când triste, traversând lunci de-o inegalabilă prospețime, locuri unde, În ciuda rătăcirilor de moment, nu puteai pierde busola
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tufișuri de locul cu pricina. Ne-a simțit însă mopsul doamnei de onoare. Ceea ce am văzut a rămas o amintire eternă pentru mine, chiar dacă s-a terminat cu o fugă, fiind urmăriți de acel mops obraznic. Însă o altă poveste umbrește șederea noastră la Bazargic. Erau foarte activi în acea perioadă cei care se numeau comitagii (îmi explică domnul colonel că aceștia erau revoluționari bulgari, care revendicau Cadrilaterul), o categorie de oameni foarte cruzi, care nu se dădeau la o parte
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
altă treabă și Încerci să mă păcălești. Cu ce treabă ai venit? — Am venit cu un singur scop, care e de fapt scopul vieții mele, acela de a servi America, preciză maiorul. Auzind vorbindu-se despre America, fața colonelului se umbri, deoarece din cauza Americii Își ratase viața. În tinerețe, pe vremea Războiului Rece, fusese el Însuși un mare patriot, și tocmai de aceea hotărîse să urmeze cariera militară. Numai că, pe măsură ce se apropia de pensie, era tot mai convins că ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tren și am început să-mi caut din priviri sora. Am văzut-o imediat și am observat că se îmbrăcase în întregime în negru, din instinct, desigur. Se apropie și ridică spre mine, ca să o sărut, fața mică și palidă umbrită de o beretă neagră de catifea. Farmecul lui Rosemary vine din faptul că e percepută ca fiind petite. Are fața lungă, nasul puternic și gura conturată, toate specifice neamului Lynch-Gibbon și toate la dimensiuni reduse, atenuate și acoperite de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să-i spun. Dacă nu i-ai spune ai da dovadă de înțelepciune și de generozitate, spuse Palmer. Deja își revenise și mă privea demn, ținându-și drept capul tuns scurt iar prin halatul desfăcut i se vedea pieptul alb umbrit de păr cărunt. Arăta emoționant de îmbătrânit, ca un războinic bătrân. Sosirea mea a pecetluit cu siguranță sfârșitul prieteniei noastre, am spus. Am rostit aceste cuvinte cu intenția de a-l provoca și din dorința de a-mi oferi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
unul plin de sânge, aș putea adăuga. Dar sunt convins că totul a fost Înscenat. Mă tem Însă, că Manetti nu va vedea lucrurile Într-o lumină atât de favorabilă. Ea este de părere că intuiția nu trebuie lăsată să umbrească receptarea rece a faptelor. Până acum se pare că a avut dreptate, desigur - dacă nu luăm În considerare cazul Wilms... Simțind că nu-l cred, Wickert Îmi explică raportul de la autopsie pe care tocmai Îl primise. Se pare că Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pierdea În cerul cenușiu și Încărcat. Ar fi fost o cădere urâtă. — Der Kaffe mit Milch, spuse el. Amestecă gânditor În cafea. Josef Grünlich, omul destinului. Nu avusese nici o altă soluție, nu ezitase nici o clipă. O urmă de nemulțumire Îi umbri trăsăturile când se gândi: Dar nu o pot spune nimănui. Ar fi mult prea periculos. Chiar și prietenul lui cel mai bun, Anton, al cărui nume de botez Îl folosise, trebuia să rămână neștiutor, pentru că s-ar putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am spus. Sunt toate atât de frumoase. Nici una nu e la fel de frumoasă ca soția mea, obiectă Hunter, uitându-se la mine cu dragoste. Ca urmare a unui efort conștient din partea mea, Întoarcerea lui Hunter cu o seară Înainte nu fusese umbrită de sămânța Îndoielii pe care Lauren o plantase În mintea mea În legătură cu pandantivul. (Și ce dacă Sophia trimitea felicitări de Crăciun cu Ho!Ho!Ho! pline de fast. Nu Însemna nimic.) Luasem hotărârea să rămân optimistă atât cu privire la bijuterie, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
masa de prânz. Pe drumul spre ieșire, îl întreb pe bibliotecar despre exemplarul lor din cartea de poezii. E împrumutat. În legătură cu bibliotecarul, detaliile ar fi următoarele: are șuvițe blond-cenușii în părul înțepenit cu gel sub forma unei copertine care-i umbrește fața. Un fel de vizieră blond-cenușie. Stă la birou în fața unui monitor și miroase a fum de țigară. Are un pulover pe gât cu un ecuson de plastic pe care scrie „Symon“. Îi spun că multe vieți atârnă de găsirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
urmă a convins-o, dar a doua zi, la plecare, nu s-a putut abține și a exclamat: Mai bine v-ați despărți! Cred că nici unul din voi nu-și merită soarta, poziția... Ce să-i facem, a surîs Theo, umbrit de fiorul durerii chiar dacă reușim să fim "pe vremuri", mai obosim și ne lăsăm încălecați de situații, că n-om fi noi buricul Pămîntului. Într-adevăr, i-a șoptit Maria maică-si cînd își lua rămas bun nu văd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate, ba ai să ajungi să dai vina pe coniac. Să n-o faci. E bine, cred, că s-a întîmplat așa între noi. Decît o dragoste incertă, umbrită de suspiciunea parvenirii rapide sînt totuși fiica lui Săteanu, am și handicapul unei situații materiale... ochioase -, mai bine o prietenie sinceră. Îți mulțumesc pentru telefon! arată spre sacoșa din mîna lui Mihai. Nu știu cum să-ți spun..., dar ce mai contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
strigi că-mi place să critic, dar să și profit, dovadă c-am băut cu tatăl tău, c-am stat la masă seara asta... Zîmbetul lui, tocmai cînd Doina începe să se lumineze, are un moment de încremenire, după care, umbrindu-se, în amintire îi apare Maria, cu ironia ei, acuzîndu-l că vine să bea și să vîneze zestre, asemeni tuturor celor de o condiție morală foarte joasă. Bine, Mihai conchide Doina, întinzîndu-i mîna. Să rămînem într-un teritoriu senin. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-mi spui! lovește Săteanu cu palma în birou. Te observ mereu cum pufnești, ce, crezi că-s tîmpit? Ce ai de spus, hai, dă-i drumul! Te-am observat și aseară, cînd ai intrat în cramă: o privire calmă, umbrită de un gînd spune-l! Doar nu calci pe urmele nevesti-mi, care mă crede, uneori, incapabil s-o înțeleg... Zi-i! Dacă nu l-ai citit pe Platon, începe Mihai cred că nu l-ai citit nici pe Aristotel, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca un diblu înfipt într-un perete. Asta în cazul în care aveau norocul să nu fie loviți de vreo mașină care cobora în viteză de pe pod. Gândindu-se la finalul „activ“ al vieții acestor oameni, fața lui atrăgătoare era umbrită de tristețe și compasiune. Pe scurt: chiar îi păsa. Însă asta ținu până când o voce suavă îi șopti la ureche: „E un sfânt“. Alan se opri și își dădu înapoi în spatele urechii o șuviță rebelă. Nu trebuia să gândească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]