396 matches
-
în aerul curat al, Mai, ziua Anei, cumpăr un imens buchet de lalele, florile ei, lalelele, galbene, nu i le pot duce personal, îl trimit pe Viorel, un copil vagabond ce vine des pe la Thomas, ceva mai spălăcel, el vinde umerașe prin autobuse, Viorel abia ține în brațe florile, îl trimit cu taxiul, să nu greșească casa, să nu le dai decât Anei, l-am dăscălit eu, ceri s-o vezi pe Ana, îl aștept la capătul străzii, i-am trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spun în sinea mea, cenușăreasa devine, Vă rog să ne spuneți tot ce știți și dacă sunteți de acord să dați o declarație, Da, 13 mai, povestea cu Thomas mă intrigă, îl culeg de pe stradă pe Viorel, cel ce vinde umerașe și mai ales cel ce s-a uitat în ochii Anei când i-a dat din partea mea lalelele, Viorel, mesagerul meu, ce știi despre Lena? îl întreb, A plecat în Germania, a avut noroc, mi-a promis când a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că-i duce în Germania? Numai Lenei, pe Mariana, pe soră-mea, au chemat-o la poliție s-o întrebe de Lena, De ce? a pățit ceva? copilul stă în fața mea cu înghețata pe jumătate mâncată, pe după gât are legătura de umerașe, se uită în ochii mei și eu nu pot să-l mint, poliția crede că Thomas o va vinde acolo pe Lena unor oameni răi și mai crede că Thomas duce copii din România ca să, pe Lena n-o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iubește, ce știi tu despre iubire? știu! i-a dat un inel, numai mie mi l-a arătat Lena, o iubește, am văzut, iubirea! Viorel! Și tu o iubești pe Ana, femeia căreia i-am dus florile! copilul acesta cu umerașele legate de gât, și ea te iubește! am văzut când a luat florile, de unde știi tu atâtea lucruri despre iubire? câți ani ai? treisprezece, și nu sunt prost, nu ești prost, Viorel, mănâncă-ți înghețata! Iunie, Daniel a terminat școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pom copt în bătaia vântului, E fascinantă! asurzitor, apoi din nou nemișcarea, nu mi-am adus blocul de desen la mine, Theo! mă trage Marius dintre copiii gură-cască, mulțime de vederi și cărți poștale, în fața micilor boutiques orânduite soldățește pe umerașe, într-un curcubeu de culori, bluze, fuste, Ce blugi mă sfătuiești să-mi cumpăr, îmi cere părerea Marius, păi, tu ce marcă ai? habar n-am ce marcă au blugii mei, ridic din umeri către, Allée Dauphine, bijuterii nepretențioase, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de plictisitoare și de deprimante... Măcar avea haine de despachetat. Deci, în timp ce străzile de sub ea se umpleau de tineri ce mărșăluiau către o seară în oraș, Lisa fuma și scutura rochii și fuste și jachete pentru a le așeza pe umerașe, împăturea hanorace și bluze pentru a le pune în sertare, aranja pantofi și ghete ca la o paradă militară desăvârșită, atârna poșete... Sunetul telefonului o făcu să tresară din ritmul ei calm. —Alo? Și în următoarea secundă a regretat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
De ce faci curat? Clodagh a luat de pe jos un mănunchi de ciorapi și l-a aruncat în coșul de rufe, apoi s-a repezit în muntele de haine de pe scaunul din dormitor, aruncând la nimereală pulovere în sertare, rochii pe umerașe și - după un scurt moment de ezitare în care n-a mai știut ce să facă cu ele - a aruncat totul sub pat. —Vine bunica Kelly? întrebă Craig. El se aștepta ca răspunsul să îi confirme nedumeririle - astfel de treburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aceste lucruri sunt fabuloase. Imediat ce a apărut genericul, a apucat comunicatul de presă și a luat-o la fugă. După zece minute a intrat în biroul aproape părăsit al lui Colleen, împiedicându-se de sandale de petrecere și intrând în umerașe cu rochii atârnate de uși și dulapuri. Telefonul Lisei suna, dar până să ajungă să răspundă, persoana care suna a închis. S-a aruncat peste propriul telefon, doar ca să descopere că nu avea nici o șansă să își poată face programare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fericită să ajute poliția să-l Închidă pe viață. O merită, le spusese ea. Niciodată nu fusese bun de nimic. Își dorea să-l fi strâns de gât când se născuse, sau mai bine să-l fi Înjunghiat cu un umeraș pe vremea când Încă-l purta În pântece. Dumnezeu era martor că băuse destul gin și whisky cât să-l omoare pe ticălosul cel mic atunci când fusese Însărcinată. Da, zise Insch când aceasta plecase-n sus pe scări la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să fie cald. Era deja la jumătatea drumului prin recepția principală când cineva-l strigă. — Lazăre! Era Gary cel Mare, care Împroșca bucățele de Tunnocks Tasty Caramel Wafer pe biroul recepției. Rânjetul era suficient de mare cât să cuprindă un umeraș. Capul colegului său țâșni afară, cu telefonul lipit de ureche. Rânjea și el, aratând-i entuziasmat prin geam lui Logan degetul mare ridicat. Gary cel Mare năvăli prin ușa laterală și-l Îmbrățișa ca ursul pe Logan. — Dragul de tine! Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ei și începu să citească, în timp ce Sachs se uita atentă prin rafturile magazinului „Smoke&Mirrors”. Încăperea vopsită în negru emana un puternic miros de mucegai, chimicale și plastic, acesta din urmă din cauza sutelor de costume ce atârnau peste tot pe umerașe. Rafturile din sticlă, mare parte din ele sparte și lipite la loc, erau pline cu pachete de cărți, baghete, monezi false și cutii cu articole pentru magicieni amatori. Un mulaj al creaturii din filmul „Alien” stătea lângă o mască și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
anoste. Așa. Chiar îmi plăcea ce făceam. Poate că fiascoul cu felicitarea fusese un lucru bun: un mic semn de alarmă pentru cum luam eu de bună viața familiei mele. Am deschis ușa șifonierului și-am vânturat încoace și-ncolo umerașele, căutând ceva care să mă inspire. Fusta bleumarin - da, asta mai mergea. Îmi venea mai bine și era un pic mai scurtă. Și tricoul meu alb cu guler polo; asta dacă era curat. M-am uitat la ceas și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Mă mișcam prin dormitor, adunând vag o mână de șosete de-aici, un morman de boxeri de colo. Le-am pus pe pat, apoi am deschis șifonierul, am privit disperat șirul de costume întunecate și am oftat imaginându-mi cârligele umerașelor ieșind prin plasticul negru al unui sac de gunoi. Chiar și dac-aș fi reușit să recuperez un astfel de obiect din bucătărie sub tirada neîncetată care vedeam că avea să-mi urmărească fiecare mișcare, abia dac-ar fi suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Înaltă și puloverele cu mâneci evazate vor mai reveni la modă. Adevărul că mânecile evazate fuseseră de la bun Început doar o scurtă și nefericită toană părea mereu să-i scape. Deschise ușa cu oglindă și Începu să cerceteze bara cu umerașe. Un scriitor extrem de drăguț merita tot ce avea ea mai bun. Se opri puțin la o rochie purpurie cu decolteu adânc Înainte de a strâmba din nas și a căuta mai departe. Prea ieftină. Aproape că scria pe ea „Ia-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ea mai bun. Se opri puțin la o rochie purpurie cu decolteu adânc Înainte de a strâmba din nas și a căuta mai departe. Prea ieftină. Aproape că scria pe ea „Ia-mă, aici și acum!“. Continuă să răscolească bara de umerașe. Într-un sfârșit scoase de-acolo un top fară mâneci petrecut pe după gât, din mătase de culoarea zmeurei. Îl asortă cu o fustă dreaptă cu mărgele pe margine Într-o nuanță puțin mai Întunecată. Găsi chiar și un sutien roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dintr-un jerseu moale de culoarea nucșoarei. La gât poartă un șirag foarte simplu din boabe mari de chihlimbar, legate cu un fir de mătase neagră. Iau o cămașă, am numai cămăși albe și costume cu cravata pusă pe același umeraș, așa nu greșesc. Uneori, Elsa a încercat să mă convingă să mă îmbrac mai îndrăzneț, să-mi iau măcar cu o plălărie. Are un prieten, un scriitor berlinez care poartă bascuri, fesuri, pălării de panama, șepci, lui îi stau bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nemișcată pe cearșaful care acum este un ecran cinematografic o văd pe femeia aceea cum se dezbracă, își desface ceasul și îl așază pe suprafața de marmură a unei vechi noptiere. Alături, tata își scoate pantalonii și îi pune pe umerașul de lemn. Tata care face dragoste cu bătrâna casieră cu chipul suferind și ceafa mirosind a parfum amar, într-o pensiune ascunsă pe o străduță de lângă mezelăria unde ea a mâncat limbă în sos verde. Ce se întâmplase cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ne punea pe gânduri. Era cald, eu țineam paltonul Elsei pe braț, iar cu al meu eram îmbrăcat încă. L-am descheiat. Elsa, meticuloasă, se apleca spre mărfurile acelea minuscule, citea prețul, compoziția țesăturii. — Îți place? Ținea în mână un umeraș cu o rochiță regală, toată din tafta cu volane. O întoarse pe o parte și pe cealaltă, apoi hotârî că era prea încărcată pentru un bebeluș. Vroia să cumpere numai lucruri practice, care să poată fi schimbate repede și puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
privirea aplecată spre pâlnia pe care am făcut-o cu mâinile sprijinite de masă. Mă impresionează vederea acelui material candid între noi. Cu mai puțin de o oră în urmă eu și mama ta râdeam în fața rochiței, o luasem de pe umeraș și o pusesem în cărucior, eram fericiți. Acum o privesc și mi se pare oribilă. Apa a veștejit-o în timp ce eu și Italia făceam dragoste. Pare rochița unei fetițe moarte, înecată într-un lac. Italia își ține capul plecat, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
corabie poștală, cu picioarele ude până la pântece. Aud apa atinsă de zgomotul mișcărilor ei, în timp ce încearcă să se apropie de barca aceea ancorată pentru puțină vreme încă. Duce o rochie de voal cu flori roșii care flutură atârnată pe un umeraș și un scaun așezat pe o scândură plutitoare, pe care o trage după ea în apa aceea nu prea adâncă. Un scaun gol. Nu este obosită, nici tristă, dimpotrivă, e plină de energie și pare să aibă în păr broaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de ani. Notă pentru mine însămi: scos din bagaj cămașa de noapte broderie anglaise pe care aveam de gând s-o iau cu mine la Selsey. Mark se întuneca pe măsură ce scoteam din pungi noile mele ținute ca să le pun pe umerașe. — La ce-ți folosesc toate astea? Nu puteam să mă duc la toate întâlnirile de afaceri în rochia mov. Cariera mea ia avânt și am nevoie de haine noi care să se potrivească cu această stare de fapt. Uite, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
treilea și recompensate, cum îmi amintesc, cu precizie de gospodar, cu trei sute cincizeci de mărci. Totodată, mi-a fost plătit primul meu zbor: până la Stuttgart și înapoi pentru decernarea premiului. Astfel favorizat, mi-am cumpărat de la Peek & Cloppenburg, direct de pe umeraș, un palton de iarnă. Restul banilor din premiu au ajuns pentru o fustă de mohair gri-asfalt, pe care Ana și cu mine am cumpărat-o de la Horn, cel mai elegant magazin de pe Kurfürstendamm, cu atâta firesc de parcă am fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eu și care nu face parte nici dintre acelea adunate de frații Grimm. Hans Christian Andersen ar fi fost, eventual, în stare să inventeze un basm care să înceapă așa: A fost odată un șifonier, în care amintirea atârna pe umerașe... Încă mai stă deschis în fața mea și recită, strofă după strofă, ce se află jos, ce se află sus, ce este aproape nou, ce anume e purtat și vorbește în șoaptă, așa, pentru sine. Șifonierul nostru era un dulap îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mănușă de culoare deschisă, unduind fără grabă, dar fără răgaz, sub briza Atlanticului. Conversația lui, plină de bonomie, aducea libații În cele mai diverse locuri comune, dar se Îndrepta În cele din urmă spre tot ce avea atingere cu blănurile, umerașii, tivurile, turul pantalonilor, pălăriile, gulerele de catifea și diversele mantouri. O atare predilecție nu trebuie să ne mire; era ciudat de friguros. Nimeni nu-l văzuse făcând baie În mare; străbătea rambla de la un capăt la altul, cu capul Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Helen. Care avea să se supere. Incontestabil. Dar ea era oricum supărată pe mine pentru presupusa atracție față de prietenul ei, deci ce aveam de pierdut? Diverse aluzii la oi, miei și spânzurători. Am început să scotocesc cu frenezie printre umerașele lui Helen. Pe bune, avea niște haine foarte drăguțe. Am simțit cum începe să-mi crească nivelul energiei, cum mă inundă vechile senzații. Eram înnebunită după haine. Eram ca un om care moare de sete în deșert și care dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]