1,411 matches
-
aceeași parte de trup revenea o cantitate dublă de piele, ea nu avu de ales, pentru a se strânge pe măsura calapodului său, decât să se încrețească în linii nu întotdeauna paralele, între care pielea făcea bucle precum o tencuială umezită pe dedesubt. Iar umezeala venea mai ales din ochii care pluteau într-un fel de leșie gălbuie din care privirile stârneau inele ca întrun prund de apă în care picură o ploaie de toamnă. Pielea, ale cărei riduri păreau așezate
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
discutau bărbații. O, Doamne, suspină colonelul la un moment dat. Deși vorbise în șoaptă, în clipa următoare în jurul lui se făcu liniște. O, Doamne, zise din nou, atâtea săptămâni, atâtea luni am visat să mă aflu aici... Privirea i se umezi din nou. Vocea i se înmuie, la fel ca după-amiază, în piața Primăriei. Atâta vreme, continuă el în șoaptă, prin Europa asta pustiită de război, înconjurat de moarte și ură, n-am visat altceva decât o seară ca asta... Gurameto
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
după o gestație de decenii în scîncete și înfometare căci fuseseși copilă orfana înfiata într-un funest crepuscul de viitorul ei violator vai nu am nici eu lacrimi cîte s-ar cuveni să adap setea acestor nori ce nu pot umezi buzele însetate ale sfinxului din Bucegi căruia timpul i-a lăsat expierea acestei singure întrebări: încotro?... patrie ce renaști epuizîndu-te... Inventar de potop Cum (deocamdată) ei nu reușesc să înșface din marele tot cu dosul mîinilor atît cît înhață cu
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
-și încălzi degetele. Nu era nimic excitant în gestul ei, îmi părea mai degrabă un oftat, la fel de firesc ca o nevoie minimalistă a organismului." (p. 124); Nu mai țin minte decât senzația aceea de cuibăreală în adâncitura palmei lui puțin umezite de sudoare și surescitare. Mi se cuibăriseră în straturile pielii iubirea care mi se scursese prin unghii și neliniștea care îmi invadase neuronii la gândul că aș putea da ochii cu ținătorul-meu-de-mână." (pp. 146-147). Aceasta fiind linia stilistică a romanului
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
arsis și un thesis ca o decolare abruptă, surprinzătoare, și o aterizare lentă, istovitoare. Un zbor defectiv de orice centrism tono-modal, serial sau spectral, derulat pe parcursul a cinci secțiuni (zone de altitudine a densităților sonore). Lângă mine, o domnișoară își umezește gâtlejul cu puțină apă. Muzica, nestăvilită, curge insipită, innodoră, incoloră..., în așteptarea celui de-al doilea invitat - Antoine Herve - generos în a ne oferi să degustăm din jazz-ul său cu unt și pâine. Un jazz rafinat, cu oarece fason
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
a vrea în această lume cu voință iluzorie? 1016. Cel ce-și pierde amintirea uitării se pierde pe șine. 1017. De ce pașii norilor devin ploaia de vise ce ne spală orizontul acestei lumi? 1018. Câtă nevoie am de petala trandafirului umezit cu lacrima privirii tale ce a încolțit în inima iubirii noastre. 1019. Lasă orice gând atunci când îți vorbește sufletul. 1020. Furtună a fost creată pentru a spăla timpul de păcatele greșelii Lui Dumnezeu de a face această lume murdară. 1021
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
aștepta. Ca discuție intelectuală, e iritant felul în care se gestionează cele două tragice moșteniri ale secolului douăzeci. Dacă, pe la chefurile gras finanțate de după simpozioanele ce denunță fascismul, te apuci să cânți ,Internaționala", vei observa cum, brusc, ochii participanților se umezesc într-o tandră aprobare - am văzut eu însumi astfel de scene sugestive. Dar încearcă, fie și în glumă, să intonezi ,Sfântă tinerețe legionară" și celelalte aberații fasciste și-o să simți ce efect are asupra finilor comeseni din preajmă. Geme presa
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
lipicios, aluneca din când în când, gata să pice, dar se redresa deîndată și mergea mai departe, vântul năprasnic, șuierând dinspre răsărit, îi răvășea și răsucea în spirale pletele bălaie, mii de ace îi înțepau obrajii, lacrimi, de ger, îi umeziseră ochii... Pornise în marea aventură coreeană... își luase doar un geamantan cu lucruri de strictă necesitate, oficialii Ambasadei Coreei de Nord care îi aprobaseră plecarea îi promiseseră că acolo va avea tot ce e necesar pentru un trai decent. Așadar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Nu-mi doresc ca cineva să mi se alăture, căci dorul este precum un ciob ce-mi străpunge tâmplele și-mi biciuiește obrajii, lăsând tălpi de durere în suflet. Taci! Nu spune nimic, lipsește un os... Ultimele gratii Sub palmele umezite de-atâta așteptare gratii șifonate alunecau pe-un cântec amăgitor în nopțile primăvăratice. Rând pe rând oasele au pălit până ce din pereții vineți nu a mai rămas decât parfumul fierbinte al răsuflării lor Un val uriaș de tăcere se prelingea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Purtându-mă pe spinări Arcuite de timp și-mi cer să zâmbesc. Nu pot. Mi-e frică de ei, De boturile lor umede și calde. Ei pleacă, ducând cu ei Suspinul clipelor trecute și tinerețea mea. îi urmăresc cu privirea Umezită de amintire Rămânând în urma lor Doar pașii mei Risipiți în singurătate. Crud etern Crud Clipa se scurge Printre sufletele noastre. Crud Viața se scurge Printre degetele noastre. Crud Ne ducem și noi Pe nesimțite Lăsând în urmă O dâră albastră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nopții furtuna se înteți. Cealaltă își trăsese scaunul lîngă balansoar și amîndouă rămăseseră nemișcate, în tăcere, contemplînd bărbatul care se usca deasupra lămpii. O creangă rebelă din migdalul vecin bătu în geamul cu cerceveaua stricată, și aerul din încăpere se umezi, invadat de o răbufnire de furtună. Ea simți avîntul tăios al grindinei, dar nu se clinti, pînă cînd văzu că bărbatul scurse și ultima picătură din pahar. I se păru că în priveliștea aceea era ceva simbolic. Și atunci își
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
multe altele. A lăsat copilaria în urmă; superstițiile bunicii, învierea morților și unghiile tăiate, Mesia și Învierea precum și Dumnezeu împreună cu Mesia. Ratvich își dădu seama că mintea lui începuse să se gândească la alte lucruri și că ochii îi erau umezi. Îl apucă nostalgia gândindu-se la copilul care crezuse cu pasiune în Mântuire. Și-a golit paharul, s-a ridicat și a început să se plimbe prin cameră. După o vreme s-a întors la scaunul lui și și-a
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
cu ochii țintă la limba care atîrnă imobilă și ucigătoare// în clopotul cel mare e negură/ dar simt cum palpită o singurătate mai groaznică decît a mea// aburi se ridică din mine și se condensează pe limba de bronz/ o umezesc și o sărează/ iar ea începe să se miște încet/ ca un mort înviat de ploaieť. Nimic în plus, nimic în minus! Poemele lui Robert Șerban au curajul strălimpezimii: spun ce au de spus cu mijloace relativ simple. Versurile sale
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
asemeni unui om distrat care uită ce are de făcut dar care privindu-se-n oglindă constată mirat că a rămas el însuși. Există zile Există zile sau simple intuitții brațe sau flori insuficient de-ntunecate motociclete sau speranțe totdeauna umezite de sudoare cum subțiorile coruri sau mișcările-nvălmășit ale luptătorilor sumo bănci în parc sau doar detalii ale visului atît de fluide încît în comparație cu ele apa unui rîu pare imobilă. Consilii date ție însuți Nu întoarce capul nici în dreapta nici în
Gheorghe Grigurcu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10387_a_11712]
-
mai toată lumea care a citit-o a lăcrimat. Eu m-am apucat de lectură hotărâtă să nu lăcrimez, însă nu mi-a ieșit. Vă invit s-o citiți și voi aici, după care să-mi spuneți dacă vi s-au umezit ochii sau nu. Bărbații ar face bine să spună adevărul, mai ales că sunt protejați de anonimat.
Test de lacrimi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18729_a_20054]
-
din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului -Și ce ziceai? se interesă Jana moșmondind la cafeaua turcească, primul păcat al zilei, reiterat de-o viață. O acapara pregătirea, o fascina sorbitul, o anima efectul... Entuziasmul Filei diminuă la jumătate. Își umezise fața cu apă, iar ochii luceau pofticioși către lichidul devenit condiția trezirii la cestiunile zilei. Se bucura de-mpărțirea patimii ăsteia cu sora cea mare, inițiatoarea în cafemanie. -Păi, ceva curios! Dar să bem întâi, să căpătăm interes pentru studiul
AM TRĂIT SĂ VĂD ŞI ASTA! de ANGELA DINA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384784_a_386113]
-
încercând să deschidă cu el o sticlă de ceai Lipton. Mai întâi a încercat cu mușchii personali. Nu a mers. Apoi, a încercat cu divaisul, pe care l-a rupt, atât de rezistent era dopul. Rămăsesem uitându-ne cu ochi umezi de poftă la lichidul din sticlă. I-am sugerat să ia azi sticla la birou și să-i invite pe colegi la un concurs de desfăcut dopul. N-a vrut, voia ceai în momentul ăla, cu orice preț. Așa că a
Când nu poți să deschizi o sticlă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19223_a_20548]
-
călătorilor, nervozitatea acestora care nu pricepeau de ce vrea cineva să urce când toți coboară, pentru a putea să-l îmbrățișeze mai repede pe Ică (așa i se spunea acasă). Și acum, după peste 50 de ani, domnului Cosma i se umezesc ochii când povestește... Seara, atunci când l-a văzut, tatăl său a făcut infarct, iar nu după mult timp s-a și prăpădit... Clujul, sub teroare Domnul Cosma s-a născut la Cluj, în data de 10 noiembrie 1922 într-o
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
celor pe care i-am iubit mă urmărește permanent o grijă a negreșirii faptelor mele, pentru răsplata liniștii lor în infinit. Știu că din raiul oamenilor buni, cu ochii îngăduitori și blânzi, mă urmărește “doamna”. Eu nu vreau să-i umezesc ochii, am vrut, doar, să-mi spun cuvântul întru nemurirea ei ! Virginia Vini Popescu- elevă a dăscăliței Valeria Coșniță. Referință Bibliografică: DUPĂ O JUMĂTATE DE VEAC / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2105, Anul VI, 05 octombrie
DUPĂ O JUMĂTATE DE VEAC de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384329_a_385658]
-
Mai ceva ca Hagi Tudose. Îl mai știți? Vi-l amintesc mai jos. Vecinul Radu a venit cu o rugăminte: „Dragă Emil. Între calcanele caselor noastre alipite pătrunde apă. Nu știu dacă ai și tu neplăceri, dar la mine se umezește peretele. Ai ceva împotrivă ca să realizăm împreună hidroizolații?” Bineînțeles că nu am avut ce obiecta. Am consimțit să facă el lucrările necesare. Eu locuiesc în alt cartier. Casa moștenită, de fapt retrocedată după samavolnică expropriere, mai este plină de chiriașii
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]
-
Acasă > Poeme > Devotament > IREVERSIBIL DRUM DE KAMIKAZE... Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-s umezi ochii de câmpii în care Ai înflorit pe seară, la apus; Mă dor de depărtări imaginare, Mă dor de floarea ce deja s-a dus... Și te visez, desi mă uit la tine- Îți plâng comete-n gândul tău stelar
IREVERSIBIL DRUM DE KAMIKAZE... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384626_a_385955]
-
Alina Niculescu, dar și mai tinerele Alexandra Staicu și Minca Silvia-Ștefania, mai proaspete printre noi. „Ne curge o lacrimă pe obrazul Țării, curg râuri de lacrimi de dorul celor plecați”, ne reamintim zi și seara spusele doamnei Silvia, ca să ne umezim ochii și cu încheierea eseului domnului profesor Luca Bejenariu despre? „Nesfârșitul dor de...”, cu „așteptăm, dincolo de dorul de-acasă marea întâlnire cu cei ce ne-au fost dragi și cu glia”, - o frescă a ceea ce rămâne copilul lor pentru mama
DESPRE DORUL DE-ACASĂ, ANTOLOGIE COORDONATĂ DE ION N. OPREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384600_a_385929]
-
cel mai potrivit moment, salcâmul în floare și dragostea noastră eternă. Am fost un laș. I-am vorbit despre banalități, pe urmă i-am spus că o să plec departe. Am ales să plec fugind de căsătorie. Ochii ei s-au umezit și eu am plecat din locul cel cald al dragostei. Simțeam că las în urmă cel mai special parfum, dar nu m-am oprit, mi-am continuat grăbit drumul. Nu am întors nici măcar privirea în urmă spre ușa ce mi-
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
ta bineînțeles, doarcâteva minute...știi, să nu te dea ai tăi dispărută... o liniștește el cu un zâmbet ștrengar. Dar Ștefania îl privește țintă...și parcă îl hipnotizează cu privirea sa dulce, mieroasă. Apoi ea oftează și ochii i se umezesc instantaneu. Începe să vorbească poticnit, cu durere și pieptul îi tresare spasmodic. -Să știi că nu mai sunt cu el...cu Emil, băiatul șaten cu care m-ai văzut de mai multe ori.Am rupt logodna...nu se mai putea
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ce vine năvalnic dinspre leagănul trupul tău. se aude din codri frunza cum cântă apa cum curge din trunchiuri oprind scurgerea trecerii în mituri a visului meu rătăcit în ecou. ce cald îți e trupul învelit într-o undă ce umezi ți-s ochii împietriți în priviri întind mâna să -ți ating chipul ecranul de sticlă te ascunde într-o clipă strâng pumnii goi și mi tresare o aripă de gând să zbor și să alung depărtarea din noi. De anghel
EXTRAS DIN CHIPUL UNOR CUVINTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384082_a_385411]