946 matches
-
faianță până găsi comutatorul. La lumină o văzu pe Shula Încercând să-și acopere sânii cu cârpa cu care se spăla. Cada uriașă era numai pe jumătate ocupată de trupul ei scund. Tălpile picioarelor albe, observă, triunghiul feminin negru și umflăturile albe cu inele mari maro roșiatice. Venele. Da, da, aparținea clubului. Clubul de gen. Aceasta era o femeie. Acela era un bărbat. Ce să spun, ce mare diferență făcea asta pentru el. — Tată. Te rog. Te rog, stinge lumina. — Prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și el, Sammler, trebuia să fie acolo să răspundă acestei nevoi. Sună din nou la spital. Spre surprinderea lui, se trezi vorbind cu Gruner. Ceruse cu asistenta particulară. Se putea obține legătura? Probabil că Elya era asaltat de telefoane. În ciuda umflăturii mortale din cap Încă era În joc, făcea afaceri. — Ce mai faci? — Ce faci, unchiule? Adevăratul sens al Întrebării putea fi „Unde ești?“. — Cum te mai simți? — Nici o schimbare. Credeam că urma să ne vedem. — Vin. Îmi pare rău. De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că a avut și ea vremea ei. Dar nu e niciodată ușor să predai coroana, nu? Am văzut-o aproape izbucnind în lacrimi de câteva ori, decriind felul în care i se ofilește fundul sau cum a descoperit o nouă umflătură varicoasă în spatele genunchiului. Simte, zice ea, că interiorul împinge și iese pe dinafară - cerând să fie remarcat, până la urmă, după toți anii de serviciu silențios. Bine ai venit în club, zic eu. Dar ea nu vrea să vină în clubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
parte fără să mai aștepte răspuns și s-a cuibărit lipindu-se de mine. Am pus cu grijă o mână pe ea ca nu cumva să atârne prea greu, apoi mi-am tras fundul puțin înapoi ca să nu râdă de umflătura mea din pijama. Nu sunt de porțelan, parcă mi-a spus. Strânge-mă în brațe, altfel nu-mi ții de cald și o să continui să tremur! Avea o piele fină ca de catifea care se înfiora ori de câte ori o atingeam. Aș
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
rotile de mai Înainte... O haină din lînă de un albastru Închis cu un guler mare, Întors. Un fular din lînă gri, pantofi din pînză tare, albi. Coada ochiului plecată În jos, părul bățos dar rar, pieptănătura dreaptă și o umflătură roșie sub nas. Panta era abruptă dar, din fericire, frînele au ținut. Dacă panta ar fi fost Înclinată doar pe jumătate și mașina mea Încă o dată mai puternică, oricît de bine aș fi mînuit-o, tot degeaba. Băiatul ar fi Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
absolut nici o reacție. Spuma din paharul cu bere se topi de tot. Privită dintr-o parte, această spumă Îți aducea minte o porțiune de junglă fotografiată din avion. Oare la ce se uita? Deodată Îi apăru sub pleoapă o mică umflătură, parcă era o bobiță din email... Oare plîngea? Mă simțeam prost... Nu asta am urmărit... — Dar hai să discutăm despre agrafele acelea!... Cred că sînt, așa cum susții, o dovadă a existenței unor documente, dar asta nu Înseamnă că urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
niște moșmoane nu prea arătoase, deformate... un hibrid de moșmoană cu pară europeană ... o emisferă transparentă, cu o nuanță vagă de verde jos - poate și pentru că pardoseala nu era de un negru pur. Crăpătura de dedesubt se termina cu o umflătură În vîrful vertebrei lombare. Interiorul, de un maro Închis accentuat, semăna cu o membrană acoperită de mucus. Jumătatea superioară era de un alb opac cu ușoare nuanțe de rozaliu. Opacitatea se datora probabil firelor de păr ondulat și poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a spus. Dar nu încă, pentru un timp. E întotdeauna dificil să știi cât de bine se vor vindeca semnele de genul acesta. După aceea, la doctorul Chowdury spre a-mi înghionti și împunge organele interne. A observat că toate umflăturile și vânătăile dispăruseră și a spus, după cum spusese și la vizitele anterioare, ce incredibil de norocoasă fusesem că nu suferisem nici o fractură internă. —Plănuiește să se întoarcă la New York, a izbucnit mama. Spuneți-i că nu se simte destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prieten al lui. Ești sigură c-o să te simți în largul tău cu el aici? Am încercat să răspund privindu-i fața, sincer am încercat, dar privirea mi-a alunecat pur și simplu pe piept și s-a oprit asupra umflăturii lui. — Nici o problemă. Câteva clipe mai târziu, Joey a intrat dintr-un pas, a închis ușa cu o piruetă sofisticată, a apucat un scaun cu spătarul drept, l-a răsucit, l-a tras spre el și s-a trântit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ani, un fund rotunjor, balcoane mari, un decolteu generos. Păr blonduț cârlionțat până la umeri, bigudiuri de plastic Carmen, din acelea care trebuie încălzite. Purta pantofi cu toc, o fustă și un pulover crem tricotate (mohair?). N-am putut să observ umflături în zona fundului, chiar și cu zoom-ul la maxim. Trebuie ca poartă furou și corset cu schelet de metal. Arată ca o prezentatoare de știri mai coaptă, poate. La zece fără zece, și-a pus haina. Mergeam la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Harpers și am planificat un prânz cu redactorul lor, Blythe Crisp, la începutul noului an. — Un prânz foarte special, i-am promis. —La sfârșitul lui ianuarie, le-am spus celor de la Devereaux. Atunci o lansăm. Asistenta a plimbat scannerul peste umflătura lui Jacqui, unsă cu gel, s-a oprit și a zis. Se pare că o să ai o fetiță. —Super! Jacqui și-a agitat pumnul de la orizontală, fiind cât pe-aci să-i tragă una femeii. — O fată! Haine mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
concentreze atenția într-un singur punct cât un vârf de ac, un ac în care să înfigă număr după număr, mintea îi devenea din ce în ce mai confuză; era silit să o ia din nou de la început până când, odată cu după-amiaza, care apăru cu umflăturile și apăsările ei, cu căscatul ce înflorea ca un tampon între el și paginile prăfuite, își concentră atenția asupra corespondenței din ziua respectivă. Domnul D.P.S. dispăruse pentru un comision la bijutieri. Domnișoara Jyotsna și domnul Gupta se tachinau iar. Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o scrisoare pe care acesta i-o trimisese tatălui său. — Bijuteriile dumneavoastră sunt încă îngropate la loc sigur sub tufa de busuioc? Domnul Singh păli. — De unde știi amănuntele astea? Sampath o zări apoi pe doamna Chopra. — Ce mai e cu umflătura aceea de la dumneavoastră din gât, cea care se plimbă în sus și-n jos pe trahee, care șoptește amenințări și aproape că țâșnește afară din piept? — Vai, murmură ea. Cine ți-a spus? Încurajat de acest nou succes, chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu era de găsit. — Ce-ai făcut cu sticla cu ulei de păr? îl întrebară ele pe Hungry Hop, ale cărui bucle unse frumos și parfumate îl demascau ca fiind ultimul utilizator al produsului. Erau grozav de supărate. La vederea umflăturii de pe falca lui deveniră și mai furioase. Fără-ndoială, alunecase când făcea baie și se lovise. Fratele lor cel demn de milă, care le pierduse uleiul de păr, care mereu era rănit sau se rănea singur. La început, fuseseră răbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
camera mea de hotel. Camera e excelentă. Nu am nimic de reproșat. E cât se poate de bună. Durerea care mi-a cuprins fața s-a împărțit în două, dar efectul e același. În falcă s-a conturat deja o umflătură, în partea de vest, sus. Vreun nenorocit de abces, poate fi din cauza unui nerv sau a gingiei. Of, Doamne, cred că va trebui să ajung la un medic. Dentistul pe care l-am ales a fost pus nițel la păstrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
primul rând, mai ieftină decât orice deșteptător - m-a trezit cu promtitudine la nouă. Acufena m-a sculat pe tonul unei profunde exasperări, de parcă ar fi încercat să mă trezească de câteva ore. Mi-am lăsat limba uscată să cerceteze umflătura din partea de vest, sus. Cam aceeași, dar parcă mai cedase puțin. Gâtul m-a informat că i se scârbise de atâta tutun. Prima țigară va aprinde dâra prafului de pușcă până la arsenalul ascuns în pieptul meu. Mi-am pipăit buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se poate de bine și durerea de măsea se complicase: mă smulgea din somn, dându-mi alarma cu sirena durerii: tare, ucigătoare, sfredelitoare, răsucindu-se aidoma curenților unui fluviu. Mi-am futut și spatele pe teren și mai era și umflătură asta incredibilă, în partea de sus a coapsei, când prins pe picior greșit de Fielding, am căzut și m-am rostogolit, luând câțiva metri de podea în buci. Și, în fine, deși nu tocmai lipsite de importanță, arsurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
are nevoie de vise când duce o asemenea viață de noapte? - de chin, de râs, de fiori de gheață pe crenelata șiră a spinării. În baie m-am dezbrăcat încet în fața oglinzii. Mai întâi fața: deasupra ochiului stâng era o umflătură cenușie, și părul mi-era bine ars în aceeași parte. O bătaie? Nu credeam să fi fost vorba despre așa ceva. Dacă ar fi fost o bătaie, atunci ar fi trebuit să înving. Trupul îmi era întreg, tremura, scâncea în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putuseră să facă rost de una mai bună? Chiar așa arăta Shakespeare tot timpul? Ți-ai fi putut închipui că oamenii care îi făceau reclamă ar fi trebuit să vină cu ceva mai atrăgător. Buza de sus țuguiată și moale, umflătura năroadă a maxilarului, ochii de babetă din mijlocul cearcănelor pietrificate. Și părul? Nu e criminal? Întotdeauna mi-am găsit un mare sprijin în William Shakespeare. După o ședere descurajantă în fața oglinzii sau după o vorbă rea de la vreo prietenă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iar și m-am sprijinit de barul lambrisat, flancat de siglele mărcii de bere, lipite pe dozator, ca niște blazoane sau ca niște semne de circulație de scrumierele din plastic, mari cât castroanele de supă, de mocheta mițoasă, plină de umflături, care pare a fi udă chiar și când e uscată. De stâlpul pătrat din lemn era prinsă lista cu haleala cârciumii, cu permutările obsedante dintre prăjeli și deserturi, cu și-urile și ori-urile subliniate, cu „ceai“ și „cafea“ între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
văd de drum. M-am întors și am întrebat cu viu interes: — Cum mi-ai spus? — Prăsitor, îmi răspunse omul. Ținea un fel de cârlig între picioare. Marele prăsitor. Capul îmi era plin numai de lucruri bune - dar mi-am umflăturile și i-am șters una cu dosul palmei, și am plecat mai departe. Ceea ce nu a fost un lucru înțelept. Ceea ce era o porcărie... Am intrat pe ușă. Pe jumătate orbit de întuneric, am zărit o scară abruptă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să facem câțiva pași împreună. Fără bodyguard de data asta. Al doilea tip era un abțibild, un figurant, ceea ce dovedea că și Fielding, ca orice om de bani, făcea uneori economii. Totuși, șoferul avea arma la el: i-am văzut umflătura la subsuoară, ca un portmoneu dolofan. — Cine ți-a pus gând rău, amice? l-am întrebat eu pe Fielding în timp ce ne plimbam. — Oamenii săraci, a răspuns el ridicând din umeri. Așa că i-am pus o a doua întrebare - de ce limuzina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prea departe. Și-a vârât limba în urechea mea, lucru de care eram sigur că nu-l puteam suporta. Era singurul lucru cert: așa ceva nu putea fi suportat. Cu o răsucire sonoră a gâtului, mi-am vârât gura fumegândă în umflătura dezgolită a gâtlejului său. Eram liber. Dansam pe aer. Cu o singură răsucire șovăielnică, m-am întors și l-am izbit în plină față cu dosul pumnului. I-am tras șase, opt, zece lovituri cu ambele mâini în cap, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
N de pe minunatul litoral românesc al Pontului Euxin au pătruns cu o falsă dezinvoltură trei muncitori tineri, proaspăt bărbieriți, Îmbrăcați curat și corect, fără gust Însă, tăcuți și cu portofelele pline de sute, ușor de ghicit a fi la originea umflăturilor de pe piepții din stânga ai vestonului fiecăruia. Era duminică. Pe unul dintre cei trei Îl chema Zare Popescu.) Sunt un fiu al Revoluției. Poate că nu sunt un fiu bun. Dar sunt și rămân fiul Ei. (Valentin Kataev, Iarba uitării, ed.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se hotăra să Încerce masca dezamăgirii profunde. (Dialog cu unul dintre șefii de sală ai restaurantului N. Zare: — Domnu, vă rog, o masă. Șef sală: Privire triplu măsurătoare pentru cele trei frizuri proaspete, cele trei costume noi și cele trei umflături din stânga pieptului fiecărui veston: Concluzie: ușor dispreț. Decizie rapidă: tipii ăștia n-au decât să bea la altă cârciumă. Enunț: N-avem. Valerică Așchiopoaie: — Da’ șeia di colo? Înainte de a termina propoziția se și Îndreaptă spre cea mai apropiată masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]