2,033 matches
-
noastre să pregătească? Le-am lăsat să se odihnească astă noapte doar adaugă în șoaptă, rîzînd. Nu mai au ce pregăti spune Ovidiu. Bănuie ceva Mihaela? întreabă mai mult din priviri. Nu, nici vorbă. De ce? se interesează Pavel. O văd umflată. Așa-i ea rîde Pavel, pornind spre bucătărie, gîndindu-se că sus, în camera de lîngă dormitor, are un borcan de vreo trei chile cu brînză de oi și niște gogoșari, care n-au mai încăput în mașina de zilele trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atât de mult. Odată, când tăiase prea viguros o bucată din puiul Kiev, un strop din marinata cu unt a sărit din pasărea sfârtecată și a căzut, cum nu se poate mai oportun, ca o pată de spermă pe prohabul umflat al lui Dan. Cum era de așteptat, atunci când se urca la bordul lui Carol, amândoi aveau parte de o călătorie scurtă, cu eforturi minime de ambele părți. Colțurile gurii lui Dan se afundau puțin mai mult, iar respirația i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a lui Roethke, cum e? „Toată sila plicurilor maronii și mucozitățile, /dezolarea din igienicele toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar înțelegi ce vreau să spun... Fața i se bomba spre mine, la fel de artificială ca o bucată de plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de oroare care mă interesează pe mine, acea oroare pe care o simțim cu toții atunci când suntem singuri în sufragerie, în mijlocul zilei, în centrul unui oraș extrem de aglomerat... acea oroare. E vorba despre această oroare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ai voie să o scarpini, deși simți că trebuie - asta suna ca un edict din Brobdingnag. Bull o atinse din nou, fără să-și dea seama ce face. Însă, de data aceasta, atingerea îi provocase o anumită senzație. Chestia era umflată și ovală. Avea vreo zece centimetri lungime și pornea chiar de la scobitura genunchiului, continuând spre călcâi. Bull observă că rana sau infecția se prezenta sub forma unei crăpături cu marginile striate și liniștitor de uscate. Acum că devenise conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dar tre’ să te faci frate cu dracul până treci puntea, nu? Razza încerca să-l imite pe Bull, maimuțărindu-i accentul de Pathé News și însoțindu-l cu un plonjon în genunchi și un tremur nefiresc de încântare. Freza umflată îi flutura la fiecare mișcare pe care o făcea simulând un act sexual. O domnișoară, auditor junior la Godstone, leșină din cauza emoției. Paharul de Cinzano îi lăsă o pată oribilă pe rochie. Bull era deja în parcare, aproape fugind. Trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
chiar foarte curând. Poate chiar după ce își terminau șampania. Din grădină, Bull vedea totul. Își schimbase poziția pentru că simțise un cârcel în piciorul drept și o senzație neplăcută de inflamare în cel stâng. Lacrimi grele i se rostogoleau pe obrajii umflați. O transpirație fierbinte îi apăruse la rădăcina părului de culoarea ghimbirului. Îi văzuse zâmbind împreună, îi văzuse îmbrățișându-se, îi văzuse sărutându-se și îi văzuse sorbind șampanie. De unde naiba să știe el, când îi privea pe cei doi tâmpiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unghie la fel de bine conservată ca scrierile către Veronica, să stea față către față cu cohorta lui de exegeți? Mulți dintre cei care au academizat din greu pe marginea cuvintelor lui Eminescu ar ieși moralicește deșelați, poate chiar cu un ochi umflat, la propriu, din contactul live cu poetul... Dincolo de clonare, care nu mai e science-fiction, eu cred că ființa scriitorului nu dispare cu totul. Opera rămâne în bibliotecă, omul care a scris-o rămâne în structura oamenilor care vin după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sârme), vârful creionului se înfige din greșeală în dosul palmei mici și roz, apare o pată de sânge cât un bănuț, bombată ca un clăbuc de săpun, ea țipă scurt, sar destui să mă prindă și să se-arate cocoși, umflatul de Andi se umflă și mai tare în pene, el e sanitarul clasei și are pretenția ca victima să fie proprietatea lui, cercetează rana cu aere de chirug, nu pierde ocazia s-o prindă de talie și să-i maseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sirene, nici comori risipite pe nisip, fundul e mâlos și vrea să-mi înghită picioarele, apa e ca noroiul sau ca pământul galben și e peste tot, în stânga, în dreapta, deasupra, o apă care mă strânge, mă ține, îmi apasă obrajii umflați, îmi înmoaie brațele, îmi împinge în jos capul care se zbate să ajungă sus. Și mă sufoc și cred că țip, dar nu țip, pentru că am gura închisă sau am avut-o închisă mai demult, când încă dădeam din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acasă. Când timpul plantării copacilor s-a dus și când s-a ales praful de sorocul multor bulbi, răsaduri și semințe de flori, cu alte cuvinte când se apropia vara, Naghy m-a urecheat fiindcă o făcusem pe fii-sa umflată, Florea a încercat să-mi tragă o scatoalcă când m-am șters pe preșul lui (după ce călcasem într-un caca de câine), Constantineasca, care stătea la parter, și-a reluat țipetele și amenințările la coborârile mele de la patru (și reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iams de unul singur, umplea tot felul de caiete cu calcule probabilistice pentru loto și pronosport, avea la capul patului, pe perete, o fotografie format A4 a marii lui iubiri (una, Ioana Domșa, care-l lăsase pe vremuri cu buza umflată), ținea radioul deschis și-n somn, citea mult, fuma industrial și bea în registru casnic, de preferință bitter și vodcă. În diminețile de duminică în care nu se bărbierea, deci când nu mergeam la film sau la meci, coboram din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
meu. Da, recunosc, le-am Înmagazinat Înainte de a fi pregătit. Îmi amintesc perfect, aproape visceral, cum stăteam, foarte mic, strîns ghemotoc Într-un colț Întunecos, pe un strat de hîrtie făcută ferfeniță (viitoarele mele mese), cum mă apucam de burta umflată grotesc și cum gemeam de durere. Și vai, ce durere ! - crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se Încolăceau În stomac, În timp ce-și croiau drum către mațele mele, ce tremurau spasmodic. Încă mă mai uimește faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
glas. — Îmi pare rău, dar n-am auzit ce-ați spus, se scuză el. — Adăposturile subterane sînt sigure. Bombele nu pot pătrunde În ele. Rowe mai văzuse parcă undeva fața asta, cu o mustăcioară sură și pleoștită, și buzunarele astea umflate, din care individul scoase o bucățică de pîine și o aruncă În rîu; un pescăruș o prinse din zbor, depărtîndu-se de ceilalți, și lunecă dincolo de bărcile răzlețe și de fabrica de hîrtie, ca o pată albă În direcția coșurilor Înnegrite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aspră, din care se Împletesc de obicei ciorapi pentru marinari. MÎna dreaptă avea Încheietura prinsă Într-un soi de bandaj gros, În jurul căruia bătrîna Înfășura cu sîrg lîna. Era un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat, În care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vopsite cu ruj de buze, pe care mi le apăsam pe față, pe brațe și pe piept, imaginându-mi în secret că imprimeurile sunt răni. Odată, într-un coșmar, am văzut-o cum dă naștere copilului unui diavol, din sânii umflați țâșnindu-i fecale lichide. În salon intră o infirmieră studentă cu părul închis la culoare. Zâmbindu-i soției mele, dădu în lături cuverturile și recuperă sticla cu urină dintre picioarele mele. După ce-i inspectă nivelul, trase așternuturile la loc. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trecerii haotice pe bulevardele acelea de ciment cu trafic de mare viteză. Am arătat în ultima clipă spre un camion ce ni se profila amenințător în față, cu remorca frigorifică clătinându-se de pe-o parte pe cealaltă pe cauciucurile umflate prea tare. Catherine apăsă pedala de frână cu piciorușul, trăgându-ne pe după camion pe banda a doua. Am lăsat din mâini broșura companiei de închirieri auto și m-am uitat prin gardul perimetrului la pistele de rezervă pustii ale aeroportului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
luă un exemplar din Paris-Match de pe bord. Întoarse paginile, aruncând priviri fugare fotografiilor cu victimele foametei din Filipine. Afundarea în temele paralele ale violenței era o deviere protectoare. Ochii ei serioși de studentă abia se opriră la fotografia unui cadavru umflat care umplea o pagină întreagă. Această coda a morții și mutilării îi trecu pe sub degetele experte în vreme ce eu mă uitam la încrucișarea drumurilor, acolo unde, la patruzeci și cinci de metri de mașina în care stăteam acum, ucisesem un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zdrobit al autocarului liniilor aeriene. Am apucat-o de braț pe Catherine, gândindu-mă la încercările false făcute de Vaughan împotriva ei la acea răscruce. Mașina mea zăcea lângă autocar în lumina orbitoare a lămpilor cu arc. Avea roțile încă umflate, însă restul caroseriei era de nerecunoscut, lovită parcă din toate direcțiile, din interior și din exterior deopotrivă. Vaughan gonise pe puntea descoperită a podului cu viteză maximă, încercând să se lanseze spre cer. De pe platforma superioară a autocarului fură extrași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
locuite, la granițele timpului vieții mele. Sunt Nacho, fiul lui Don Anastasio Zamora, i-am spus bătrânului indian ghemuit lângă zidul bisericii. Unde este casa? „Poate că el știe“, m-am gândit eu. Bătrânul și-a ridicat pleoapele roșii și umflate ca de curcan. Un deget, un deget uscat ca așchiile folosite la aprins focul, a ieșit de sub poncho și s-a îndreptat către vila somptuoasă a familiei Alvarado, unica în grămada de noroi întărit care e satul Oquedal: o fațadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prind pe-acolo, aschimodie! Ce vrei, să mi te-aducă acasă vânăt, umflat de apă? Au început să mi se învârtă toate în fața ochilor, mă văd purtat pe-o masă, cu burta-n sus, parcă țin apă și-n obrajii umflați și oricând pot să-i stropesc, dar îmi pare bine pentru că acuma o să mă plângă. O să se-adune toți, ca de Paște, când stau la coadă la cuptorul de cărămidă, cu tăvile de cozonac crescut și oalele cu sarmale, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cartușe de țigări, cafea de la polaci, mai închideau ochii tablagiii, că le pasam și lor... da’ ne îngheța inima-n noi, stăteam și când crăpa asfaltu’ de frig afară, mi-am distrus rinichii, nevastă-mea venea vânătă și cu picioarele umflate... vara ți se coceau creierii-n tine... aveam toate autorizațiile, că și pentru astea plătești de te tâmpești, știi... pe noi ne găseau la controale, pe noi, cu doi chiloți fără tva, pocnitori chinezești și niște perechi de șosete, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
l-a ajutat, cred, să nu degere... - Au crăpat toate, s-a umplut casa de vin roșu, până la glezne, și-au ieșit vreo doi șoareci, înotând bezmetic să scape, dar până la urmă s-au dat la fund... - Au murit fericiți, umflați, sughițând de vinișor! - Și babacu’ râdea, pleoscăind în vin, bătea pas de defilare, la dreap-ta, la stân-ga, un-doi, un-doi, de-a împroșcat și tavanul, ba a și luat de deasupra cu pumnu’, să mai tragă o înghițitură, e păcat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
stânga la dreapta, fără a face deosebire de sexe. Nostimada e că, dacă redistribui tărtăcuțele, aproape că n-ar fi diferențe notabile. Nu știu cum se întâmplă, dar se ajunge în general la o figură standard, mustață rară, barbă relativ conturată, fălci umflate, ceafă dublă. - ...domnule Ștefan, ar trebui să dați mai multă atenție calității actului didactic, îmi scutură un glas de roabă neunsă ciocănelul din urechea internă. Și asta tocmai când reușisem să-mi duc până la capăt, fără greșeală, o „rupere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu ouăle roșii căzute din sân pe dușumea, nici cu duba în care au urcat-o pe Florica. Au venit de la Miliție să sape în curtea fabricii, lângă movila de nisip, să caute copilul mort, nebotezat, îngropat de Florica. „Era umflată și-acum nu mai e, l-a scos cu undrelele și l-a îngropat acolo, lângă cazangerie”, șușoteau babele. „Pleacă, mă, de-aici, ce caști gura... Luați mucosu’ ăsta de-aici!” Au luat-o și-au dus-o cu duba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Trebuia să fie umflat balonul, ce-i așa pleoștit? Ce dracu’ a păzit? Trage de-o funie. - Pot să ajungă din clipă în clipă... Mai repede, n-auziți! Se aud de la Fundație sirenele și balonul e încă molcuț, mai trebuie umflat. - Mai repede, mai repede, mișcați... - Nu se poate mai repede, e-n funcție de presiunea gazului... N-am ce să fac... - Trebuia să te-apuci cu o jumătate de oră mai devreme! - N-a venit gazul... Ce puteam eu... - Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]