867 matches
-
Verne, adolescența cu descoperirea lui Turgheniev, Stendhal sau Hugo, primele experiențe erotice și apoi cariera de critic în anii comunismului), din volum se desprind cinci trăsături frapante ale scriitorului. Prima este că autorul nu are o natură lirică a cărei umoare să-l îndemne la porniri introspective („pur și simplu nu sunt ceea ce se cheamă un introspectiv“), Nicolae Manolescu avînd mai curînd o fire flegmatică pe care s-a altoit un apăsat spirit rațional. Această lipsă a efuziunii lirice, deși l-
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
însorite / la picioarele patului cîinele/ roade încălțările îngerului” (Un secret bine păzit). În direcția unei înscenări vizionare avem a face cu un Înger deghizat care operează în hățișurile unui suflet stăpînit de dubii, măcinat de angoase (În altă parte). Uneori umoarea dezolării se mărturisește fără ocol prin mijlocirea unui concret ce implică o stare-limită a poeticii, prin reducția pînă aproape de sacrificiu a imaginarului, fapt de pe urma căruia tensiunea lirică are de cîștigat (Îndemn). Adesea „asprimea” se relativizează. Apar asociații subtil disperate în
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
Alexandra Dumitru Europarlamentarul PDL, Cristian Preda s-a rezumat la a cita pe blogul personal fragmentul preferat din scrierile lui Vaclav Havel: „Pragmatismul politicienilor care vor să câștige alegerile care îi așteaptă și care recunosc drept autoritate supremă voința și umorile unei societăți de consum capricioase îi împiedică să ia în seamă dimensiunea morală, metafizică și tragică a programului lor”. Fostul premier, Adrian Năstase vorbește în schimb despre experința de a-l fi întâlnit personal la începutul anilor ’90 și mai
Tribut lui Vaclav Havel pe blogurile politicienilor români () [Corola-journal/Journalistic/59009_a_60334]
-
ce li se atribuie. Suntem invitați la o călătorie pe meridiane, ghidată de un umor care nu o dată reține atenția prin performanțe. Să dăm ori nu crezare momentelor acestei lumi savuros cvasifictive, însă care scoate în relief trăsături de caracter, umori, atitudini ce de cele mai multe ori rezonează în real? Viața personalităților e potențată prin „poante” adică printr-o operație de selecție sui generis și „înfrumusețare”. Vorba italienilor: Se non e vero, e ben trovato. Ne întîmpină o feerie a bunei dispoziții
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
sau de evenimente căzute din afară. În totul, o carte calmă pînă la placiditate în care intimitatea autorului nu se dezvăluie aproape nicăieri. Un jurnal fără indiscreții, acesta e Odiseu fără Ithaca. Răboj ticsit de trimiteri culturale, dar golit de umoare irascibilă, autorul fiind un intelectual de limfă rece fără înclinații cabotine. Memoria cititorului nu reține nici o intimitate stînjenitoare și nici un episod remarcabil, și strategia aceasta, de estompare pînă la ștergere a personalității autorului, chiar dacă are ca efect o carte nemărturisitoare
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
Felicia Antip Arthur Koestler a fost mult mai mult decât individul ciudat, contradictoriu, cu defecte de caracter și vicii, cu salturi de umoare, de orientare și de atitudine - explicabile în parte prin labilitatea lui psihică - pe care-l conturează informațiile strict biografice îngrămădite în articolul de săptămâna trecută. Toate acestea au existat, l-au motivat și l-au handicapat, dar nu explică esențialul
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
în Incomunicabil." (p. 43) Cine nu începe să hohotească în fața evidenței universale a acestei experiențe? Dar cine altcineva o poate spune atît de concis? Spre deosebire de scepticul și corozivul eseist, Dan C. Mihăilescu e o natură tonică și reconfortantă, a cărei umoare stenică molipsește numaidecît pe cititor. De aceea, cu Dan C. Mihăilescu nu poți dispera și nu te poți amărî, nici măcar atunci cînd se apleacă asupra veninului confesiv al lui Cioran. Un volum care, aidoma cărților lui Cioran, îți provoacă deseori
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
Sorin Lavric Dacă acceptăm că memorialistica e locul unde, sub pretext de confidențe, poți rosti cele mai crunte imprecații, atunci jurnalul e tărîmul predilect de revărsare a umorilor veninoase. Iar dacă pe deasupra însemnările au o tentă morbidă, aura lor nefirească e cu atît mai cuceritoare. Din acest motiv, cei mai atrăgători sunt autorii care fac o impresie nesănătoasă, grație fascinației pe care o resimțim în fața naturilor maladive. Sub
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
ți-l închipui căzînd în accese colerice sau tremurînd de pandalia unor ambiții nesatisfăcute. Și fiindcă nu se înfurie, nici nu depășește pragul convențiilor în uz. O croială cuminte care nu încalcă pragurile și nu sfidează rînduielile consacrate, aceasta e umoarea de bază a scriitorului. În plus, cu Ciprian Măceșaru înțelegi că sursa sensibilității artistice stă în vulnerabilitate, dar o vulnerabilitate care nu provine dintr-o clătinare patologică, ci din conștiința precarității constitutive. Această conștiință a șubrezeniei proprii, dublată de o
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
că adevăratul aforism e cel căruia nu i se mai știe paternitatea: „Cînd un aforism îi supraviețuiește autorului său, veritabilul învingător este autorul." (p. 5), subliniind iarăși că sarcasmul și malițiozitatea sînt germenii neapărați ai aforismului. Cine e pătruns de umoarea melancolică a apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela nu scrie aforisme, ci pasteluri, imprecații sau eseuri speculative, maniera laconică cerînd, drept condiție temperamentală, ochiul coroziv. În concluzie, un volum cu multe aforisme memorabile, a
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
de a nu fi avut o vocație propriu-zis creatoare. Acesta e mai mult ca sigur subtextul urii sale împotriva „literaturii" în genere și a slujitorilor săi în particular. A fost un benedictin cu orizontul îngustat de partipriuri conceptuale și de umori dintre cele mai virulente. Vocația sa era pentru adiționarea culturală, pentru organizarea informațiilor conform unor tipare relativ uzuale. Mărturisea Adrian Marino, fără, de data aceasta, a greși. „Simțeam, mai ales, nevoia acută de-a organiza, sistematiza, acumula cunoștințe cît mai
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
în anii '60 se droga cu Timothy Leary, în anii '70 îl impresiona, prin conferințele sale, pe tânărul Salman Rushdie, Margaret Thatcher i-a solicitat sfaturi în campania electorală din 1979. Frenezia cu care și-a trăit viața, salturile de umoare, pendulările între extreme atât pe planul ideilor cât și pe acela al sentimentelor sunt puse în carte pe seama unui dezechilibru mintal. Diagnosticul (presupun că era o formulare uzuală mai demult): depresie maniacală. Cu toate acestea, comportamente care în zilele noastre
Maniheism la două capete (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6266_a_7591]
-
ca observator, ci ca militant înflăcărat și lipsit, parcă, de instinctul de conservare. A trăit atât de intens, uneori prea palpitant, neocolind nici situațiile periculoase nici nonconformismul strident, iar biograful lui i-a urmărit atât de conștincios salturile imprevizibile de umoare, de atitudine, incursiunile în mereu alte medii și cercuri, abjurările și parțialele reconversiuni, încât ar fi nedrept ca rezumatul reconstituirii să fie înghesuit într-o singură pagină de revistă. Iată, pentru moment, lista câtorva dintre bravadele, apostaziile și ieșirile lui
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
se insuflă, tocmai de aceea iconarii autentici sunt rari. Riguros vorbind, iconarul nu trebuie să aibă talent, adică virtuozitate plastică, ci har, adică energie venită de dincolo. Dintre fenomenele actuale de desfigurare iconică, cele mai întîlnite sunt excesul raționalist și umoarea pietistă. In primul caz, icoana e privită ca un suport a cărui menire e să reprezinte pasiv niște simboluri sau niște povești. Potrivit acestei optici, icoana nu are virtuți apotropaice: ea nu îndepărtează răul, nu risipește grijile și cu atît
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
rost de cât mai multe dintre postume, deși ajunsesem să știu că nu-mi vor oferi decât, în cel mai bun caz, firimituri din regalul suprasățios al capodoperei. Singurul volum în care regăsisem sensibilitatea insuportabilă, frenezia, tremurul, sfâșierile, salturile de umoare, sarcasmul, autoironia și bine controlata lipsă de măsură și de respect față de convenții, fusese colecția de scrisori pusă la punct tot de Margie. Intre ele - celebra scrisoare de 32 de pagini adresată lui Jonathan Cape, căruia îi explica de ce nu
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
cum e în indiferența celui căruia i se pare retrograd să bată monedă pe spița antecesorilor. Spuneam la început că trecutul are ferment expiator, intri în el ca să te mîntui de scîrba zilei. E un fel de a spune că umoarea actualității e pendinte de memoria clipelor de ieri. Fără trecut, prezentul e eliptic de perspectivă. De aceea, cînd intri într-o buclă a timpului ca cea din În căutarea istoriilor uitate, după savoarea gustată în lanțul de efigii nobiliare, revii
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
si ucigător de delicat, defel „eminescian”, totuși, în cea de-a doua. Îndrăznesc să spun că puțini scriitori români au atins nivelul de analiză diafana a femeii pe care il atinge poetul nemțean. Evenimentul care îi modifică, odată pentru totdeauna, umoarea și îl transformă, dintr-un suav lucid, într-o conștiința a generației - ce nu se sfiește să facă gesturi publice de protest față de realitatea ultimilor ani de ceaușism - este tristă odisee a volumului sau de debut. Prins între jandarmii ideologici
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
Cei șapte sute de ani de acasă”. Să adăugăm că regretatul critic nu-și menaja nici așa-zicînd apropiații. Așa cum s-a întîmplat cu M. Nițescu, coleg la Viața Românească, ce i se înfățișa cam prea rigid, „căpos”, insuficient de diferențiat în umoarea-i polemică. I-a dat, după cum ne amintim, două porecle: Mannix-țescu, după numele detectivului-protagonist al unui serial transmis pe atunci la tv., și Nițelea (precizînd că e la mijloc un „prefabricat”, întrucît era numele unei secretare a Uniunii Scriitorilor, care
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
disciplinar: că e vorba de religie, filozofie, beletristică sau știință, relația poate apărea pretutindeni. Sunt totuși cîteva note comune ce caracterizează relația tradițională „față către față“. Prima am spus-o deja: formarea cere un troc al erosului, un schimb de umori sufletești pe bază de afinitate lăutrică. Unde afinitatea lipsește, relația se rupe, căci fără o tentă de adorație, sufletul nu poate urca spre celălalt. În al doilea rînd, a fi magistru nu e o profesie, ci o vocație. La început
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
în demersul lui, ci doar un elan social de natură melioristă, în virtutea căreia lumea poate fi făcută mai bună depistîndu-i la timp relele: pericolul bombei atomice și manipularea oamenilor prin religie. Autorul e un iluminist de speță tîrzie, înzestrat cu umoare pozitivistă și cu optimism mijlociu, care vede în stele un îndemn spre ecuații și numere, nu un prilej de reverii și emoții, de aceea, din „teologia naturală” pe care o invocă la începutul prelegerilor, nu rămîne în final decît natura
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
altminteri, prozatorul a avut la propriu o tentativă de a-și lua viața). Am putea vorbi de o revoltă demonică, „rezultat, după cum însuși M. H. Simionescu mărturisește, al unei gîndiri rău conduse”, coroborate de o postură plebeiană, de țîșnirea unei umori de tip social. În orice caz, prozatorul posedă un fond de energie impură, exprimată ca atare. Critica sa antimetafizică se lasă cu incriminări de genul celor pe care un nevoiaș le îndreaptă împotriva unui privilegiat ce huzurește, după cum am văzut
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
care confundă zvonurile cu informațiile. Numele urechistului la care ne referim mai jos este F(lorin?) I(aru?) și scrie la „Academia Cațavencu”, în chiar ultimul număr cu acest titlu al binecunoscutei publicații care și-a bazat de când o știm umoarea pe rumoare. Nota lui F.I. se cheamă, cum altfel?, „E revuluție, Mițo!” (Și asta-i tot o rumoare, fiindcă Leonida nu spune, el, că e revuluție, ci, din contra, că e reacțiune.) Trăgând F.I. cu urechea, precum îi e obiceiul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5425_a_6750]
-
gîndul perisabilității îi insuflă un aer frivol de conțopist literar. Cînd știi că scrii de la o săptămînă la alta articole a căror literă se va acoperi de o implacabilă patină de uitare, ochiul n-are cum să nu împrumute o umoare superficială. Toți visăm la texte încrustate în eternitate și nu există rană mai acută decît să știi că esența cuvintelor tale e trecătoare. Din acest motiv, cronicarul are dreptul să nu fie serios, adică are voie să fie flușturatic, încropind
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
tropăiau în grajdurile de partid”. Arogantul Petru Dumitriu, intrînd în conflict cu „starostele” Mihai Beniuc, refuza să participe la convocările acestuia, punînd întrebarea: „L-ați invitat și pe Porcmălniceanu?”. Pe o asemenea tonalitate, vădind inepuizabile inventivități sarcastice, o gîlgîire a umorii înciudate, scrierea lui Niculae Gheran prilejuiește o lectură savuroasă. De reținut că balanța d-sale lăuntrică nu înclină totuși spre mizantropie, spre nihilism. Însăși sfredelitoarea putere de observație precum și infatigabilul comentariu înflorat de tropi constituie o probă a unei mari
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
ideilor. Nesteruk e un ortodox cu smalț occidental care vrea să le vorbească apusenilor într-un tipar de emoție pe care aceștia nu-l mai pot pricepe. Cui i s-a amputat nervul religios (iar savanții occidentali sunt sterilizați în privința umorii mistice), apelurile la pocăință și comuniune îi vor suna anapoda și vetust. Drept care, erudită și serioasă, cartea se adresează teologilor, nu fizicienilor. Se pare că, în dialogul dintre teologie și știință, inițiativa trebuie să vină de la fizicieni, nu de la teologi
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]