1,003 matches
-
mă înnebunește”, gândi Ari vesel privindu-i gura perfectă. - Maria, uită-te la noi!... Avem aceeași piele creolă, același nas acvilin și aceeași dragoste pentru mare. - Suntem făcuți unul pentru altul, nu-i așa? - Absolut... Iahtul alb plutea în larg, unduindu-și silueta în stânga și în dreapta, legănându-i pe cei doi într-un balans armonios. Rochia albă de mătase a Mariei flutură în neștire peste pulpele ei, iar decolteul generos îi accentuă sânii extrem de tentanți. - Cântă-mi ceva, Maria!, se rugă
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
fulgii de nea îmi alungă tristeți/ Surâs de copil în dragi dimineți/ Renaște pe-aripă de înger credința.// Troiene de vis ce acoperă drumuri/ Aștern curățimi și croiesc idealuri/ E-atâta liniște-n jur și pe dealuri/ Departe, se văd unduind albe fumuri.// Se-aud cânturi line și-alămuri răsună/ Întinderea albă de-argint strălucește// O rază de Sus către suflet țintește/ Și picuri de stele-mpletesc în cunună.// Vine Crăciunul și-n cânt de colinde/ Ne umplem cu har și
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
trupul tău ele danseazășiruiesc ... XXII. APANTHISMA, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011. Apanthisma poezie [] Poezie de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-10-26 | | Apanthisma S-au străns în roua dimineții florile ce ușor se unduie sub palida lumină a nopții ce se stinge sub astrul semilună și în grabă se coboară sub linia de zenit... vin adieri de raze fine la orizont apare discul soare ce mângâie geana dimineții... florile au simțit ale soarelui petale
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
noi, nu că e înger, dar chiar tâlhar să fie, orice-a greșit se iartă?'' PILDA CU FIUL OCHILOR In ultima noapte n-a mai rămas nimic de risipit și la scroafe când o făceam pe calfa, amintele Ți-a unduit cuvintele, și nu-nțelegeam: ce ai vrut să spui de brațele Tale că sunt și omega și alfa? Tată, numai culoarea noastră a ochilor a rămas neschimbată, ne stă mărturie și cerul și marea albastră. Nu Te-am pierdut niciodată
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014. am ajuns la punctul maxim de construcție unde am putut să mă așez lângă mine precum apa lângă o salcie și apa tremura ca frunza și salcia se unduia ca valul și ne-am privit cum eu am venit cu el cu care nu am știut ce să fac cum el va pleca cu mine cu care nu știe ce o să facă mâinile mele erau de aripi prin mâinile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
și valul înfrunzea și frunza sălcia în punctul maxim de construcție ... Citește mai mult am ajuns la punctul maxim de construcțieunde am putut să mă așez lângă mine precum apa lângă o salcieși apa tremura ca frunza și salcia se unduia ca valulși ne-am privitcum eu am venit cu el cu care nu am știut ce să faccum el va pleca cu mine cu care nu știe ce o să facămâinile mele erau de aripi prin mâinile luimâinile lui erau de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
vârful pan' la cer Și stelele din noapte la umbra zilei pier? Mai cântă frunza-n codru pe poala de alun Și mai aleargă cerbul fugind ca un nebun? Mai vezi în câmp cum grâul se face auriu Și-l unduiește vântul în drumu-i spre pustiu? Legată de văzduh, mai cântă ciocârlia În țara ta ce spui că este România? Atunci, te-ntreb, străine, când toate astea sunt, Ce cauți tu aici la capăt de pământ? Cum ai ajuns să crezi
AŞ VREA SĂ-NTREB... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360817_a_362146]
-
buchet de trandafiri de culoare roz și unul alb, în mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală, strânsă în corset și apoi largă, care, la adierea vântului de vară, se unduia ca un val de mare. Cu părul castaniu, făcut bucle, puțin ridicat în părți, cu ochii ei albaștri, strălucitori, cu gura ca o mură, arăta ca o prințesă ruptă din poveste. Preotul îi binecuvântă. Le ținu slujba de logodnă și
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
încep să se înfiripe... Astfel, putem observa că, în versurile dedicate unor persoane, materia primă poetică se manifestă, în primul rând, în comparații cu elemente naturale, în metafore și trimiteri la elemente și fenomene naturale („Sunt, prin tine, mic vlăstar/ Unduit de vânt prin câmpuri,/ Dar din ram vechi de stejar/ Ce știe-a doini prin crânguri...”; „Să fii floarea de câmpie,/ Să fii vântul care-adie,/ Să fii izvorul curat,/ Să fii dulce alinat...”). Astfel de comparații șitrimiteri le vom descoperi
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
mai doare să-l pătrund, Câmp de iubire am compus din ele Chiar dacă-n ceața vremii mă afund. Care e rostul gândurilor mele? Căci doar cu tine sensul e profund! SONET IV Te-ai întrupat din ceruri de aramă, Te unduiești în freamăt de păduri Și, printre stele, teama o înduri Când vălul rece-al nopții se destramă. Din toamnă ți-ai zidit alte armuri, Dar te pictez în blânda lunii ramă; Un anotimp brodat se țese-n dramă- Și-o
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
Ecoul ce se pierde-n zarea-albastră / Va dăinui în sacrul legământ.” Partea a doua a volumului este dedicată Sonetelor, numerotate de la I la XIII - cu o arie tematică generoasă, structurate după canoanele acestei specii literare, cele mai multe dedicate iubirii. Frumoase, calde, unduind muzical după acorduri sublime, sonetele Alexandrei Mihalache, conferă o liniște adâncă și o pace interioară cu adieri de sfințenie, ca printre icoanele unei biserici: „Te urmăresc să-mi vindec neputința, / De umbra mea nicicând să nu te temi, / Voi fi
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
ei, toată suprafața plină de câmpii, de râuri, de păduri, de primăveri, de toamne, de cântec de ciocârlii, de zumzet de albină, care este țara creată de prozatoare. Telescopul doamnei Cezarină Adamescu înregistrează până și firele de iarbă, care se unduiesc jucăușe în lumina primăverilor. Aș putea să notez sute de fragmente în care autoarea monografiei se apleacă supra detaliilor. Ei bine, toate acestea la finalul cărții, îți dau priveliște vastă, plină de bogații, de miresme, de iubiri a întregii opere
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
asta, căci disperarea din spate îl mâna! Se ridică încet și cu smerenie omul. Către Cer se închină, implorând iertare pentru câte a greșit. Își umple zdravăn plămânii cu aer și, fără nici o temere de moarte, se-aruncă în apă. Unduind se-afundă grabnic, uimit cât spor găsește-n sine. La epavă ajuns, pipăind formele se ridică pe copastia plecată ușor pe-o rână. Ceasul ăsta prielnic i se pare o minune: prin perdeaua apei îndeamnă spre el un crăpcean cu
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
ta cu păsări și poteci În nopțile de vară cu stele și cu lună. Ne vom iubi cu patimă, febril, Târziu, privighetoarea ne va preface-n tril. 6. În palme, ierburi În palme-au crescut de dragul tău azi ierburi Se unduie sub aburi grâne printre maci De-ai să asculți, e-un cor de pitpalaci Să acopere ale noastre neobosite certuri. Eu ți-am păstrat din soarele de vară În ochii mei până azi o fărâmă. O zmeură și-o mură
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
mai ai nostalgia plecărilor uneori mi te amesteci lasciv printre gânduri și mi-e teama că iar nu am să pot face față nemărginitei iubiri dar tu râzi și-mi aluneci în sânge te simt curgând alintându-te revărsându-te unduindu-te și mă trezesc ca exponatul din vitrină, cu ochii femeilor privindu-mă flămânzi Atunci abia mi se face teamă: prădătoarele sunt continuu la pândă! 18. Truda ... Ce noapte-ntunecată, ochii tăi dar trupul tău e cerul plin de stele
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
Bolta înstelată îl preia discret. Este oare vântul, care suflă-ncet Sau vreo șoaptă tandră de iubire-aprinsă? Cine, cine știe...noaptea-i necuprinsă. CULORI Tot mai multe flori se-arată-n parcuri, Elegante-n hainele de gală, Își deschid corolele în arcuri, Unduind petalele cu fală. Ba se ceartă, care mai de care, E o competiție ușoară: Se întrec în miros și culoare, Că de-aceea este primăvară. NINSOARE DE APRILIE Ninge cu flori de măr, cu fluturi și cu raze de lună
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
și face copci în gheață pentru a-i ajuta să respire. Începe să alunece către o gândire magică, se interesează de vrăjile și vrăjitorii care aveau putere asupra peștilor. Primăvara când lostrița se arată „mai mândră, mai vicleană, mai ademenitoare, unduind trupul cu ispite femeiești în el”, Aliman își revine la viață, își recapătă bărbăția și îndrăzneala și tânjește după senzualitatea lostriței. Pune capcane pentru pești și în mod miraculos acestea sunt rupte ca de o mână și momeala este mâncată
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
și simplu respirația. Desigur își dădu seama de frivolitatea dorințelor sale și păru să nu dea atenție prea multă acelui dans al unei copile aproape, mai ales că toții ochii se îndreptau când spre Salomeea când spre el. Aceasta se unduise în mișcări care aproape că lezau bunul simț și Irod chiar se întreba câteodată dacă acestă frumoasă fată nu devenise o persoană adultă în adevăratul sens al cuvântului. Savura în schimb frumoasele momente care îi desfătau privirea. Se lăsase în
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
Lacrima curge din vița de vie, Că draga noastră casă e pustie. FEMEIA Când zâmbește ea, vine primăvara, Pe unde calcă, și piatra-nflorește, Unde s-oprește, e centrul, firește, Când te iubește , e jar din Sahara. Torsul i se unduiește șerpește, Că uită și trenul unde e gara, Tumultuoasă precum Niagara, În loc de soare, zâmbetu-i strălucește . Femeia e ploaia caldă de vară Oaza verde, răcoroasă din pustiu, Jumătate din lumina solară, Câmpia pe care plugul o ară, Bolta largă a cerului
SONETELE LIMBII ROMÂNE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367103_a_368432]
-
apoi așteptăm pauza pentru a revedea întregul balet acvatic, de data asta pe un fond de jazz care acompaniază soluții tematice și mișcări pe care doar entitățile subacvatice, cum am văzut la Monterey cu câteva săptămâni în urmă, le pot undui în mișcarea lor naturală însă aici, ca să aduci firul sau stropul de apă de apă să compună jerbe și linii palpabile să facă toate “schimonoselile” văzute și nevăzute, să recompună desene ale unor “inexistențe” fără dubii și acest lucru pe
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
răcoarea Dîndu-le-o s-o guste Fetele bronzate Sînt mai mlădioase Mîngîiate tainic Vara peste coapse Și plutesc frumoase Crude păpădii Cu priviri sfioase Și trupuri mlădii @ TU ERAI... Tu erai... te-am zărit de departe, Silueta ta de liană se unduia Ca aburii zilei pe o șosea Care ne unește și ne desparte Tu erai... nu puteam să-ți confund Mersul grațios, legănat, nostalgic Respirind o lumină de borangic Ce îți luneca mîngioasă din străfund Și de fundulețul tău îmi era
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Potpuriu Autor Urfet Șachir Ți-am căutat privirea la stele, iubirea mea profundă ție ți-am trimis-o, din mintea mea fecundă am născocit idei... sirenă, unduindu-te în ape, fantomă a ochilor mei, tu de ce nu-mi vii, în vis, așa cum veneai în chip de îngeraș și viața-mi luminai? Nu-ți cer nimic în plus din ce nu poți să-mi dai, iubirea ta, pe
POTPURIU de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363601_a_364930]
-
negre, învațase, între timp cum se semene cu o cocotă, așa cum își doresc bărbații. Șampania, paharele, șemineul, tot tacâmul pentru a face dragoste, lumina obscură, decorul perdelelor unduitoare. A apărut insul și ea în desuurile vaporoase, a început să se unduiască ritmic. Striptease, discuții fine, dar ascunzând în lenjeria fină...urmele lui. A fost simplu să danseze, să imite dansatoarele din barurile de noapte care se scurg pe o bară, învârtind din fundul pompos și chiloții o funie. Avea toate proieminențele
EPOCA CLINTON de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363666_a_364995]