479 matches
-
întoarse de la cumpărături. Ceapa verde și ridichile uriașe tronau deasupra sacoșelor. Le-am invidiat un pic. N-aveau frigiderele stricate și burta spintecată. Lumea lor - cu ceapă verde, ridichi, notele copiilor - era pașnică. Ele nu se gândeau la cranii de unicorni, la coduri secrete și permutări complicate. Duceau o viață cât se poate de obișnuită. M-am gândit la crevete, la mușchiul de vită, la sucul de roșii care se dezghețau toate pe pardoseală. Ar fi trebuit să le mănânc azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă găsească tocmai pe mine. — Deci, ai devenit foarte prețios ca „mostră“ și totodată, cheia problemei. — Și ce planuri are bunicul tău cu mine? Ce-au însemnat toate datele alea pe care mi le-a dat să le permutez? Dar unicornul? Dacă aș ști, te-aș putea salva imediat, zise fata. — Și pe mine, și lumea, nu? Biroul fusese devastat. Nu chiar ca apartamentul meu, dar nici prea departe. Documentele împrăștiate pe jos, masa răsturnată, seiful spart, toate sertarele scoase și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce există în lumea asta nu se mai întâlnește acolo. E o lume din care lipsesc timpul și spațiul, nimeni nu se naște și nu moare, nu există simțul valorii, dar nici egoism. Acolo, animalele au supremație asupra oamenilor. — Animalele? — Unicornii, spuse Profesorul. În orașul acela există unicorni. — Au vreo legătură cu cel pe care mi l-ați dat? — Acela e creația mea. L-am realizat grozav, nu? L-am modelat după o imagine vizualizată de tine. Mi-a luat ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai întâlnește acolo. E o lume din care lipsesc timpul și spațiul, nimeni nu se naște și nu moare, nu există simțul valorii, dar nici egoism. Acolo, animalele au supremație asupra oamenilor. — Animalele? — Unicornii, spuse Profesorul. În orașul acela există unicorni. — Au vreo legătură cu cel pe care mi l-ați dat? — Acela e creația mea. L-am realizat grozav, nu? L-am modelat după o imagine vizualizată de tine. Mi-a luat ceva timp și efort, să știi. Nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu mâna pe inimă că ceea ce-mi place, îmi place chiar foarte mult. Nu știu dacă în altă lume o să-mi placă, dar aici mă simt bine și nu vreau să plec nicăieri. Nu vreau viață veșnică și nici unicorni dincolo de gard. Nu de gard, de Zid, mă corectă Profesorul. — Indiferent dacă-i gard sau zid, nu mă interesează și pace. Îmi permiteți să fiu supărat pentru tot ce mi s-a întâmplat, nu? — Da, n-ai decât, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi văzut. Nu-mi rămânea decât să optez pentru o masă bună în doi. Am luat agenda de telefon, am format numărul bibliotecii și am cerut-o pe fata de la secția de împrumut. — Alo! Îți mulțumesc mult pentru cărțile despre unicorni. — Și eu pentru cină, zise ea. — N-ai vrea să luăm masa împreună deseară? — Deseară? Nu pot. În seara asta avem seminar. — Seminar? am întrebat. — Da, despre poluarea apelor. Știi, e vorba despre detergenții care ajung în râuri și omoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era cu siguranță. Cu toate astea, cuvintele Profesorului nu-mi sunau realist. Erau prea abstracte, prea vagi pentru mine. Mă consideram ca fiind eu însumi și nu-mi imaginam cum percepe eternitatea o ființă nemuritoare. Ca să nu mai vorbesc de unicorni și de zid. Vrăjitorul din Oz mi se părea mult mai plauzibil. Deci ce-am pierdut? O mulțime de lucruri. Dacă ar fi să le aștern pe hârtie, aș umple probabil un caiet studențesc. Lucruri care la vremea respectivă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și mi-a fost suficientă pauza de prânz. — Bravo ție! Au sosit câteva dintre aperitive și am mâncat tăcuți o vreme. Erau toate ușoare, gustoase și fine. Creveții proaspeți, iar stridiile miroseau încă a mare. — Ți-ai terminat treaba cu unicornii? întrebă fata în timp ce scotea cu furculița o stridie din cochilie. — În mare, am răspuns ștergându-mă la gură. — Și unde i-ai găsit? — Aici, am zis ducând mâna la cap. Ei trăiesc aici, în turmă. În sens simbolic? — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zise ea. — Bine, ascultă. În străfundul conștiinței fiecăruia există un miez imperceptibil persoanei respective. În cazul meu, acesta e alcătuit dintr-un oraș împrejmuit de un zid și prin care curge un râu. Locuitorii orașului nu-l pot părăsi. Numai unicornii au dreptul să iasă și să intre. Ei absorb sinele locuitorilor precum sugativa și le scot din oraș. În felul acesta, orășenii n-au nici sine, nici ego. Se spune că și eu sunt un locuitor al orașului respectiv. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-o fără să-ți dai seama, zise fata. — Cine știe! Nu-i deloc rău barbunul ăsta! — E chiar bun. Nu ți se pare că ceea ce-mi spui tu seamănă cu povestea pe care ți-am citit-o eu despre unicornul găsit în Ucraina? spuse ea tăind vânăta în două. Se presupunea că unicornii aceia trăiseră într-o zonă complet izolată, împrejmuită de stânci uriașe. — Seamănă oarecum. — Or fi existând puncte comune? — Poate, am zis băgând mâna în buzunarul hainei. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rău barbunul ăsta! — E chiar bun. Nu ți se pare că ceea ce-mi spui tu seamănă cu povestea pe care ți-am citit-o eu despre unicornul găsit în Ucraina? spuse ea tăind vânăta în două. Se presupunea că unicornii aceia trăiseră într-o zonă complet izolată, împrejmuită de stânci uriașe. — Seamănă oarecum. — Or fi existând puncte comune? — Poate, am zis băgând mâna în buzunarul hainei. Am un cadou pentru tine. — Cadou? Îmi plac grozav cadourile. Am scos unghiera și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mai fi fost! — Unul care nu știe ce-i aia oboseală. — Îl cunoșteai? — Nu, atunci l-am văzut prima oară-n viața mea. — Și-ai stat cu mâinile-n sân? — Ce era să fac? — A avut vreo legătură cu unicornul? întrebă fata. — Posibil să fi avut. — S-au limpezit lucrurile? — Nu. Oricum, nu în ceea ce-i privește pe cei doi indivizi. Pentru tine s-au lămurit? — Și da, și nu. Nu prea avea ce să se lămurească pentru că m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pare că a avut parte de o moarte cam stranie? În autobuz... — Îmi pare sincer rău. După ce s-a copt pizza, a împărțit-o în două și a venit lângă mine pe canapea. — Ai vrea să vezi un craniu de unicorn? am întrebat-o. — Adevărat? — Nu chiar, o replică. — Da, vreau. M-am dus la mașină și am luat sacoșa de pe banchetă. Era o seară plăcută și liniștită de început de octombrie. Norii se spărgeau din loc în loc pentru a lăsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
A luat cleștele și l-a lovit și ea. Nu cred că e replică. Este opera unui bătrân excentric. — Craniul soțului meu s-a spart, așa că nu cred că mai scoate sunete corecte. Nu știu ce să zic. A pus craniul de unicorn pe masă și a dus paharul cu vin la gură. Stăteam pe canapea, unul lângă altul, cu paharele în mână și cu privirile ațintite la craniu. Craniul acela de animal de pe masă, așa cum era îndreptat spre noi, părea că ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aflam doar la începutul lui octombrie. Mi-am încordat privirile și mi-am dat seama că era craniul. Exact unde l-am pus eu sau l-a pus ea. Nu-mi aminteam exact care din noi, dar nu conta. Craniul unicornului pe care l-am adus din mașină. Deasupra lui, luminițe fosforescente. Luminițele erau mici de tot și nu prea puternice, dar pluteau deasupra craniului precum stelele pe cer. Albe și gingașe. Fiecare punct luminos se învăluia parcă într-o membrană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai aveam la dispoziție. Ea s-a oprit în fața oglinzii să se pieptene. Era îmbrăcată cu pantaloni bej din bumbac și o cămașă maro în carouri. Mi-am înnodat și eu cravata și mi-am îmbrăcat sacoul. — Ce faci cu unicornul? întrebă ea. — Ți-l fac cadou. Pune-l undeva la vedere. — Oare stă bine pe televizor? Am luat craniul care nu mai emana lumină și l-am așezat pe televizorul din colțul camerei. — Cum ți se pare? întrebă ea. — E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sustrăgea cu totul șarmului exercitat de aceste lucrări moralizatoare medievale. Animalele devin, în această lucrare, embleme ale virtuților și viciilor. Astfel, castorul semnifică pacea, ursul mânia, furnica prevederea, vulpea nedreptatea ("strâmbătatea"), leul puterea, șoimul mărinimia, dar și trufia, păunul trufia, unicornul (numit în una din edițiile românești "leocorn") nesocotința, lupul lăcomia, liliacul curvia ș.a.m.d. Multe dintre aceste valori morale respectă tradiția impusă prin Fiziolog, enciclopedii și bestiare, dar altele contrazic cu totul această variantă. Cazul cel mai frapant este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
una din edițiile românești "leocorn") nesocotința, lupul lăcomia, liliacul curvia ș.a.m.d. Multe dintre aceste valori morale respectă tradiția impusă prin Fiziolog, enciclopedii și bestiare, dar altele contrazic cu totul această variantă. Cazul cel mai frapant este cel al unicornului, căci aceleiași fabule ultracunoscute, conform cărei fiara este prinsă cu ajutorul unei fecioare, i se acordă o interpretare în răspăr: licorna nu ar mai fi simbolul lui Hristos, care este unicul fiu și se naște din pântecele unei fecioare, sacrificându-se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-i observa forma și comportamentul propriu-zise. Nu avea rost să te îndoiești, de exemplu, de faptul că cerbul ucide șarpele, pe care îl scoate din pământ, că leul își șterge urmele, că pelicanul își învie puii după trei zile, că unicornul se sacrifică, lăsându-se momit de o fecioară etc. etc. Simbolul creștin funcționa diferit față de cum funcționează simbolul în lumea noastră de azi, desacralizată; avea o greutate infinit mai mare. Când Iisus Hristos este reprezentat sub forma mielului, a leului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sacrifică, lăsându-se momit de o fecioară etc. etc. Simbolul creștin funcționa diferit față de cum funcționează simbolul în lumea noastră de azi, desacralizată; avea o greutate infinit mai mare. Când Iisus Hristos este reprezentat sub forma mielului, a leului, a unicornului ș.a.m.d., medievaul nu vede în acele imagini figuri animaliere, copii ale unor ființe reale, ci chiar pe Mântuitor. Jacques Voisenet subliniază ferm acest lucru: "Fiul Domnului nu este "precum" cutare animal, el "este" acel animal. Nu e vorba
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să glumească. Pertinența "naturalistică" a unor astfel de imagini pălea subit în fața importanței lor în ecuația religioasă a raportului dintre credincios și Dumnezeu. Când Mântuitorul este prezent în catedrală sub forma unui miel sau a unui leu sau a unui unicorn, prea puțin mai contează dacă figurile respective sunt conforme cu realitate sau dacă ele există ca atare. Funcția lor este cu totul alta, mult mai importantă, capitală chiar: ele asigură comunicarea dintre omul care se știe păcătos și Dumnezeul care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Hristos (cazul inorogului, de pildă). În această situație, faptul că el îl reprezintă pe Hristos, faptul că acest lucru este atestat de cele opt ocurențe în Biblie reprezintă dovezile cele mai clare, de netăgăduit pentru medievali, ale existenței sale reale. Unicornul și alte ființe există în aceeași măsură în care există mielul, leul, vaca, oaia, vulpea, lupul și alte prezențe obligatorii ale oricărui bestiar. Louis Réau explică încă din 1954 acest lucru, care rămâne încă un mister pentru mulți autori de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și ornitorincul, întrucât, consideră semiologul, el este o bună probă a modului în care funcționa cunoașterea în perioada medievală: "Marco Polo pare să ia o hotărâre: în loc să resegmenteze conținutul adăugând un animal nou la universul vietăților, corectează descrierea potrivită pentru unicorni care, dacă sunt, sunt chiar așa cum i-a văzut el, și nu cum povestește legenda. Modifică intensia lăsând neatinsă extensia. Sau cel puțin așa pare că înțelege să facă sau și face, de fapt, fără prea multe preocupări taxonomice"62
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a văzut el, și nu cum povestește legenda. Modifică intensia lăsând neatinsă extensia. Sau cel puțin așa pare că înțelege să facă sau și face, de fapt, fără prea multe preocupări taxonomice"62. Dintre rinocerul pe care îl contemplă și unicornul despre care știe atâtea legende, care este întipărit în "enciclopedia" lumii sale, Marco Polo este mai dispus să creadă în cel din urmă. Omul medieval, obișnuit de bestiare și de reprezentările care abundă în spațiul său familiar, crede în existența
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
animalele imaginare putea la acea vreme să intre în conflict cu importanța acelei creaturi ca simbol religios sau ca simplu fapt menționat în Biblie"64. Din acest punct de vedere, modul în care Edward Topsell rezolvă enigma existenței sau nonexistenței unicornului este ilustrativ pentru această strategie "ideologică": "Principala întrebare care trebuie rezolvată este dacă există unicornul... Putem crede că David (în Psalmul 92) ar mai fi comparat regatul său și salvarea lumii cu un lucru care nu există sau e nesigur
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]