559 matches
-
eveniment este suficientă în edificarea unui parcurs narativ, că este uneori destulă narațiune în condiția de libertate în nemișcare a imaginii uniepisodice și că audiența poate narativiza o scenă vizuală liber, prin plasarea ei în una sau mai multe secvențe unidirecționale sau într-una singură, bidirecțională. Emma Kafalenos dezvoltă și nuanțează aceste idei, și în alte abordări cum ar fi Crossing the Bridge that Does Not Reach the Opposite Shore. Narrative and Rhythmic Implications in a Painting by Hakuin Ekaku în
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
prezintă ca un proces dinamic, în cursul căruia unele strategii se înlocuiesc cu altele, conducându-i pe interlocutori la „deplasarea” unuia spre celălalt. În cazuri bine determinate se admit chiar și deplasări de statut comunicațional. Chiar și atunci când comunicarea pare unidirecțională, de la profesor la elevde pildă ea nu este univocă întrucât, simultan cu fluxul comunicațional principal, va lua naștere un flux adiacent, important prin funcționalitate și consecințe, cel al feedback-urilor care reglează comunicarea. Această retroacțiune este atât de importantă încât
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
scrisă, care constă în expunerea în mod direct de către un emițător a unor gânduri, idei, atitudini, sentimente etc. în fața unui auditoriu sau receptor care rămâne pasiv din punct de vedere verbal până la sfârșitul respectivei comunicări. Într-un monolog, comunicarea este unidirecțională. Monologul este, conform definiției din DEX, ,, o scenă dintr-o lucrare dramatică în care un personaj, fiind singur pe scenă, își exprimă cu glas tare gândurile “.Ca formă de comunicare, monologul reprezintă ,,vorbirea neîntreruptă a cuiva, fără a da altuia
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
domeniu, cel cognitiv, în termeni fiziologici și corespunde relației de sens denumite de Lakoff și Johnson (1980) "metaforă conceptuală". În studiul lui Sweetser (1990: 30) se precizează totodată că aceste corespondențe între cele două domenii conceptuale (domeniul-sursă și domeniul-țintă) sunt unidirecționale, schimbările producându-se dinspre domeniul fizic către domeniul cognitiv, nu și invers. Ipoteza unidirecționalității schimbărilor semantice care afectează sensurile verbelor de percepție apare în numeroase alte studii, anterioare celui al lui Sweetser. Astfel, Viberg (1983) arată că, în limbile indo-europene
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
tipologice realizate asupra modului de lexicalizare a percepțiilor în diferite limbi. Relevante în acest sens sunt contribuțiile lui Viberg (1983, 2001), care interpretează date din 53 de limbi, cărora le corespund paisprezece arii de răspândire 76. Autorul stabilește o cale unidirecțională de producere a schimbărilor semantice în interiorul celor cinci domenii ale percepției (engl. intrafield extensions), așezând vederea pe cea mai înaltă poziție: verbul prototipic pentru receptarea vizuală, a vedea, poate dezvolta sensuri din domeniul semantic al receptării auditive, tactile, olfactive sau
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
nu se soldează cu succes recurge la tactici tot mai dure, până când fie scopul său este atins, fie valoarea costurilor sale devine mai mare decât valoarea scopului de atins, și atunci renunță. Așadar acest model postulează existența unei secvențe cauzale unidirecțională, în sensul că apărătorul doar reacționează (întotdeauna) la comportamentul agresorului (vezi figura 16.7). Aceasta este, de altfel, limita modelului. SHAPE \* MERGEFORMAT Figura 16.7 − Modelul agresor-apărător Valoarea lui derivă din faptul că explică numai anumite cazuri de escaladare a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fi nepotrivite pentru a face față constrângerilor mediului. Importante sunt și consecințele metodologice ce decurg dintr-o asemenea concepție. Dacă în paradigma interacțională a stresului constructele utilizabile sunt entități detașabile, capabile de a fi descrise independent și corelate liniar și unidirecțional, în paradigma tranzacțională a stresului fiecare construct este definit relațional și inseparabil unul de altul, relația dintre persoană și mediu fiind reciprocă, bilaterală. În cartea lor din 1984, Lazarus și Folkman fac o trecere în revistă a diferitelor tipuri de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unor instrumente de diagnoză a stresului. Din păcate, modelul recurge la o diagramă simplificată, secvențială a stresului care, deși intuiește corect natura variabilelor avute în vedere (obiective și subiective), precum și semnificația lor (independente, dependente, moderatoare), rămâne tributară unei diviziuni cauzal unidirecționale. El este mai degrabă o tentativă de combinare a diferitelor categorii conceptuale decât o încercare de teoretizare a stresului organizațional. I se reproșează, de asemenea, că nu există suficiente dovezi convingătoare de validare empirică a lui. Modelul „cerere-control” A fost
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mult prea evidente pentru a insista asupra lor. Trecerea de la un model la altul presupune înmulțirea numărului variabilelor avute în vedere, precizarea mai exactă a semnificației lor (variabile dependente, independente, moderatoare), intuirea sensului relației dintre ele. Chiar dacă predominante sunt relațiile unidirecționale, unicauzale, în subtext apare și ideea interinfluențării variabilelor. Elementul comun pentru toate modelele îl reprezintă accentuarea rolului caracteristicilor muncii, acestea din urmă fiind interpretate ca potențiali sau reali agenți stresori, deci ca surse de stres. Faptul acesta are o dublă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acestuia, din perspectiva obiectivelor pedagogice. Deci, comunicarea psihopedagogică constituie baza procesului de predare-învățare-evaluare și a oricărui proces educațional. Tipuri de comunicare umană - caracteristici. • Comunicarea verbală, sub formă de expunere, dialog, intervenție, interviu, alocuțiune, discurs, lecție etc. În cadrul ei informația circulă unidirecțional, adică de la emițător la receptor, acesta fiind pasiv; • Comunicare paraverbală (empatică), de trăire afectivă a altei persoane, de identificare și precizare a dispozițiilor și actelor psihice ale unei alte persoane (J.P. Guilford). Ea se manifestă prin: intensitatea vorbirii, pauze, ritm
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
tipuri de comunicare (verbală, paraverbală, nonverbală, vizuală etc.); • mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de rezolvat; • mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract și nu trezește interes, producând plictiseală; • comunicarea este numai unidirecțională, producând pasivitate; • elevii nu sunt angajați în comunicare prin dialog sau prin întrebări retorice; • eficiența comunicării este blocată și de fondul stresant creat de emițător (plictiseală, oboseală, nerăbdare, teama de a nu greși în expunere etc.); 63 65 • elevii nu
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
actor, spectator (roluri transparente) sau figurant (roluri subtile sau contradictorii), și fiecare instanță confirmă sau nu rolul jucat de către ceilalți, prin jocul propriului rol. Comunicarea interpersonală poate fi abordată din trei perspective diferite: 1) perspectiva acțională (teoria țintei - comunicarea este unidirecțională); 2) perspectiva interacțională (teoria ping-pong-ului - fiecare protagonist este, pe rînd, emițător și receptor; răspunsul oferit de receptor îl determină pe emițător să reconfigureze codul, cu scopul de a controla mai bine actul comunicațional); 3) perspectiva tranzacțională (teoria spiralei - comunicarea este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de D. Baltimore, pe de alta, fenomen numit REVERSTRANSCRIERE. De fapt, cei trei autori au descoperit enzima REVERTRANSCRIPTAZA, numită încă inverstranscriptază (invertază), sau transcriptază inversă. Această descoperire a adus o corecție majoră dogmei centrale a biologiei moleculare care statuase relația unidirecțională ADN→ARN→Proteine, prin care se realizează fluxul informațional în toate sistemele biologice. Reverstranscriptaza încalcă dogma transferului unidirecțional al informației genetice: reverstranscriptaza, asociată acidului nucleic al virionului, utilizează molecula de ARN viral ca matriță și asigură sinteza unei copii ADN
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
numită încă inverstranscriptază (invertază), sau transcriptază inversă. Această descoperire a adus o corecție majoră dogmei centrale a biologiei moleculare care statuase relația unidirecțională ADN→ARN→Proteine, prin care se realizează fluxul informațional în toate sistemele biologice. Reverstranscriptaza încalcă dogma transferului unidirecțional al informației genetice: reverstranscriptaza, asociată acidului nucleic al virionului, utilizează molecula de ARN viral ca matriță și asigură sinteza unei copii ADN (cADN), realizându-se astfel transferul informațional de la ARN genomic viral la ADN. Procesul este numit REVERSTRANSCRIERE. Într-o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
124]. Fereastra de tip Eloesser prezintă următoarele avantaje: permite evacuarea puroiului și aerului, împiedică pătrunderea aerului, menține presiunea negativă în cavitatea pleurală, permite expansionarea plămânului subiacent, conduce în cele din urmă la desființarea cavității de empiem. Acest mecanism de valvă unidirecțională al lamboului creat a fost contestat de mulți chirurgi, atât din punct de vedere al funcționalității reale, al eficienței, cât și din punct de vedere al utilității, fiind considerat chiar inutil sau fiind un impediment al drenajului eficient [125-127]. Indicațiile
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
informațiile specificate de aceste două elemente trebuie să coincidă, să fie unificate. Acordul este astfel o variație sistematică (cf. Pollard și Sag, 1994). Vom adopta în această lucrare o definiție de tip derivațional, care are vedere faptul că acordul este unidirecțional, fiind transmis de la nominal la verb și la adjectiv. Astfel, acordul poate fi definit ca o covariație sistematică unidirecțională a doi termeni între care există o relație sintactică. 2. Cadrul teoretic Pentru analiza acordului din limba română vom adopta cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Pollard și Sag, 1994). Vom adopta în această lucrare o definiție de tip derivațional, care are vedere faptul că acordul este unidirecțional, fiind transmis de la nominal la verb și la adjectiv. Astfel, acordul poate fi definit ca o covariație sistematică unidirecțională a doi termeni între care există o relație sintactică. 2. Cadrul teoretic Pentru analiza acordului din limba română vom adopta cadrul teoretic minimalist (Chomsky, 1993, 1995, 2000, 2001), având însă în vedere și analize din alte cadre teoretice (cel tradiționalist
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
c. sau nu voiau să lei comunice această chestiune preseii (Realitatea TV, 2006) d. Personalului auxiliar din București li s-au alăturat și... (B1, 9.IV.2009) (vezi și cap. 9. Acordul în limba vorbită). 7. Concluzii Acordul reprezintă covariația unidirecțională unor termeni ca urmare a relației sintactice dintre ele. În limba română, trăsăturile implicate în acord sunt genul, numărul, persoana (trăsături phi) și, discutabil, cazul (care poate fi doar atras în acord datorită sincretismului mărcilor flexionare). Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
This is I. b. That woman is me. / *That woman am me. / *That woman am I. / *That woman is I. Diferența dintre română și engleză se poate explica prin faptul că în engleză topica este mai rigidă, iar acordul este unidirecțional: la stânga. În plus, marcarea morfologică în engleză este slabă. Prin urmare, principiul maximizării informației phi oferite prin verb nu se aplică în engleză. Acordul unidirecțional la stânga este acordul în configurația Spec,IP. Spre deosebire de engleză, în română subiectul nu este neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se poate explica prin faptul că în engleză topica este mai rigidă, iar acordul este unidirecțional: la stânga. În plus, marcarea morfologică în engleză este slabă. Prin urmare, principiul maximizării informației phi oferite prin verb nu se aplică în engleză. Acordul unidirecțional la stânga este acordul în configurația Spec,IP. Spre deosebire de engleză, în română subiectul nu este neapărat într-o poziție de Spec,IP preverbal. Subiectul poate sta în diverse poziții (Spec,Focus, Spec,Topic). Spre deosebire de engleză, în română, acordul nu se face
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mărunte din istoria unei limbi sunt observabile și deci studiate, transformările majore, care au nevoie de mai mult timp pentru a deveni vizibile, trec de multe ori neobservate. Se vorbește 76, mai mult la nivel teoretic, de existența unui ciclu (unidirecțional, dar repetabil) al schimbării în ceea ce privește tipologia morfologică a limbilor (limbi izolante > limbi aglutinante > limbi fuzionante). Problema oscilației limbilor între caracteristici de tip acuzativ și caracteristici de tip ergativ a atras atenția mai ales cercetătorilor care s-au ocupat de limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
despre schimbarea lingvistică începe cu o clarificare necesară: la nivelul anumitor elemente, schimbarea lingvistică are o direcție unică, însă combinarea mai multor schimbări poate determina modificarea profilului tipologic al unei limbi. La nivelul parametrilor tipologici, schimbările nu sunt unice și unidirecționale. Această ultimă situație este ilustrată și de trecerile de la sistemul acuzativ la sistemul ergativ și invers, în absența unei direcții unice a schimbării. Mecanismele diacronice care permit astfel de schimbări lingvistice, în ambele sensuri, sunt (Dixon 1994: 186): reinterpretarea pasivului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și variația complement direct/complement prepozițional) nefiind asociate cu o schimbare în forma verbului. În ultima secțiune (7.) am avut în vedere tipurile de schimbări lingvistice care implică ergativitatea. Am subliniat că, spre deosebire de schimbările minore, o schimbare tipologică nu este unidirecțională, fiind inventariate, în bibliografia consacrată problemei, atât treceri de la sistemul acuzativ la cel ergativ, cât și invers. Din punctul de vedere al evoluției lingvistice, diversele tipuri de partiții prezentate sub 3.1.3. pot fi considerate dovezi ale unui stadiu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Articolul 1 Pentru terminalele VSAT unidirecționale (de recepție), Direcția generală reglementări din Ministerul Comunicațiilor va emite autorizații de tip, pe baza expertizei tehnice efectuate de către Inspectoratul General al Radiocomunicațiilor, pentru echipamentele destinate recepției de date, sau de către Centrul Național de Studii și Cercetări pentru Comunicații, pentru
ORDIN nr. 35 din 20 martie 1992 privind stabilirea regimului de autorizare a terminalelor VSAT (microterminale pentru comunicaţii prin sateliti în serviciul fix) şi a serviciilor prin sisteme VSAT. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108270_a_109599]
-
reședințele de județ, cu obiectivele de interes național, între ele, precum și cu țările vecine, și pot fi clasificate ca: ... a) autostrăzi - drumuri de mare capacitate și viteză, rezervate exclusiv circulației autovehiculelor, care nu deservesc proprietățile riverane, prevăzute cu două căi unidirecționale separate printr-o zonă mediană având cel puțin două benzi de circulație pe sens și bandă de staționare de urgență, cu intersecții denivelate și acces limitat, intrarea și ieșirea autovehiculelor fiind permise numai în locuri special amenajate; ... b) drumuri expres
ORDONANŢĂ nr. 43 din 28 august 1997 (**republicată**)(*actualizată*) privind regimul drumurilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121110_a_122439]