597 matches
-
fiului acestuia, precum și pentru tentativa eșuate de asasinare a lui Lenin petrecute în urmă cu peste 20 de ani, pentru complot pentru asasinarea lui Stalin, Sevrdlov, Molotov și Voroșilov. În plus, inculpații mai erau acuzați de conspirații pentru ruinarea economiei unionale, (prin sabotarea minelor, deraierea trenurilor și uciderea șeptelului), de conspirații pentru distrugerea distrugerea puterii militare sovietice, de spionaj în favoarea unor țări precum Anglia, Franța, Japonia și Germania și în plus de trădare prin perfectarea unor acorduri secrete cu Germania și
Procesul celor douăzeci și unu () [Corola-website/Science/299641_a_300970]
-
mult, Chișinăul era împotriva referendumului anunțat de Mihail Gorbaciov, în care cetățenii trebuiau să se pronunțe asupra păstrării Uniunii Sovietice. Am fost unica republică care a boicotat acest referendum, ceea ce însemna clar că noi nu doream să semnăm noul tratat unional, aproape identic cu cel din anul 1922”, afirmă Mircea Snegur. Totuși, Mircea Snegur avea o poziție diferită de Frontul Popular Creștin-Democrat din Moldova, declarând că ""Republica Moldova nu poate reuși ca patrie a unui singur neam, ci ca patrie a Moldovenilor
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
despre acel film pe care l-a văzut cu mama la Cernăuți"", își amintea fratele său, Marcel Loteanu. A urmat cursuri de actorie la Școala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova (1954-1956) și de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) din capitala URSS (1956-1962). După absolvirea Școlii de regie, a fost angajat în anul 1962 la studioul Moldova-film, lucrând în perioada 1973 - 1983 ca regizor la studioul Mosfilm din Moscova. În anul 1968 a devenit membru al
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
Ion Șcurea, Ecaterina Malcoci, Ilie Guțu, Dumitru Caraciobanu, Nina Doni, Iulian Codău etc. Au urmat filme ca "Poienele roșii" (1966), în care au debutat actorii Svetlana Toma și Grigore Grigoriu, " Această clipă" (1968) (care a obținut Premiul II la Festivalul unional de filme de la Minsk din 1970) și "Lăutarii" (1971), cu care a obținut mai multe premii cum ar fi: Premiul Scoica de aur la Festivalul internațional de filme de la San Sebastian (1972), Marele Premiu la Festivalul internațional ce dezvăluie tema
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
de păstrare a vechilor structuri militare și de transformare a lor în Armata CSI-ului au dat greș. Unitățile staționate pe teritoriul Ucrainei și a altor republici postsovietice au jurat credință noilor guvene naționale, în vreme ce tratatele semnate între fostele republici unionale înpărțeau dotarea și averea armatei sovietice. În martie 1992, Elțin a făcut primul pas important în crearea noilor forțe armate ale Rusiei, care cuprindeau cea mai mare parte a ceea ce mai rămăsese din armata sovietică. Ultimele rămășițe ale structurilor de
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
pierdut pe ambele fronturi: Stalin a anexat teritoriile răsăritene și, în plus, a controlat total noul guvern de la Varșovia. Deși din rândul comuniștilor polonezi prosovietici a veni propunerea ca Polonia să fie admisă în Uniunea Sovietică ca una dintre republicile unionale, (o propunere a aparținut lui Wanda Wasilewska), tara a rămas un stat independent, dar plasat în blocul răsăritean, membru al CAER-ului și Pactului de la Varșovia, adoptând modelul politic, social și economic socialist sovietic Hans Frank a fost capturat de
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
publicat o critică dură a „isteriei” generate de „elemente extremiste” care urmăresc „poziții naționaliste înguste” împotriva Uniunii Sovietice. La 17 august, Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a publicat în "Pravda" un nou proiect de politică privind republicile unionale. Acest proiect conținea însă foarte puține idei noi: păstra rolul conducător al Moscovei nu doar în politica externă și în domeniul apărării, dar și în economie, știință și cultură. Printre puținele concesii pe care le-a făcut proiectul se numărau
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
1963 a fost ales membru corespondent Academiei R.P. Romîne, apoi în anul 1974 a devenit membru titular al acestui înalt for științific. Datorită meritelor sale incontestabile în domeniul agronomiei și geneticii, Nicolae Giosan este ales ca membru titular al Academiei unionale de stiinte agricole "V.I. Lenin" din Moscova (1972), membru al Academiei de agricultură din Franța (1972) și laureat al Premiului de Stat (1964). În perioada 26 iulie 1974 - 22 decembrie 1989, Nicolae Giosan a deținut funcția de președinte al Mării
Nicolae Giosan () [Corola-website/Science/306810_a_308139]
-
în industria panificației. A fost membru al PCUS. Până în anul 1966 a fost șef al brutăriei din satul Criuleni. Între anii 1966-1971 a lucrat în funcția de director al Fabricii de Pâine din Dubăsari. În anul 1971 a absolvit Institutul Unional pentru Industria Alimentară. Ulterior va mai absolvi Academia de Științe Sociale de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1983) și apoi Academia Ministerului Afacerilor Interne al URSS (1991). În următorii zece ani a activat în organele administrative de
Vladimir Voronin () [Corola-website/Science/296860_a_298189]
-
prin extensie numele de Transnistria). După o perioadă numai de 3 ani în care limba și alfabetul moldovenești au fost înlocuite de limba română și grafia latină, zona a fost reocupată de URSS în 1944 și a rămas în cadrul statului unional sovietic până disoluția acestuia din 1991. În 1956, în timpul reabilitării victimelor represiunilor staliniste, a fost făcut un raport special cu privire la statutul limbii moldovenești, prin care se afirma că discuțiile dintre romanizatori și originaliști din deceniul al patrulea au fost în
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
cunoscute ca Etica Vie. Această operă a familiei Roerich (în colaborare cu nume până acum necunoscute de noi) prezintă o expunere a principiilor de bază ale noii gândiri - gândirea cosmică. A.A. Nikonov, academician al AȘR, președinte al VASHNIL (Academia unională de științe agricole a Letoniei), ministru al Agriculturii din Letonia: O sursă sigură de norme etice o constituie operele marilor umaniști ai tuturor secolelor și popoarelor, învățătura lui Hristos, viața și activitatea unor asemenea genii ai omenirii cum sunt Lev
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
conflict direct cu sprijinitorii politicii de „indigenizare” și cu organele republicane de conducere. Printre oponenții cei mai cunoscuți ai acestei politici au fost Cristian Racovski în Ucrania și Filipp Makharadze și Polikarp Mdivani în Georgia (vedeți și Afacerea georgiană). Tratatul unional poate fi considerat ca un compromis între diferitele grupuri din tabăra bolșevicilor, care satisfăcea aspirațiile popoarelor mai mici (precum ucrainenii și georgienii) și asigura cadrul pentru posibile expansiuni viitoare. Astfel Belarusul, deși era cea mai mică republică, a adopta ca
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
sale, Republica Poloneză, prin folosirea minorităților belaruse și evreiești pe post de coloana a cincea. În același timp, tratatul a creat un guvern federal centralizat, în care cele mai importante funcții urmau să treacă în mâninile Moscovei. La începtu, tratatul unional nu a modificat în mod semnificati spectrul politic. Cele mai importatnte poziții guvernamentale din RSFS Rusă au fost transferate în mod automat către URSS. De exemplu, postul de președinte al Comitetului Executiv Central (ȚIK) unional a fost preluat de Mihail
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
mâninile Moscovei. La începtu, tratatul unional nu a modificat în mod semnificati spectrul politic. Cele mai importatnte poziții guvernamentale din RSFS Rusă au fost transferate în mod automat către URSS. De exemplu, postul de președinte al Comitetului Executiv Central (ȚIK) unional a fost preluat de Mihail Kalinin, care a rămas în același timp și președinte al ȚIK al Rusiei. În același fel, Lenin președinte al Sovietului Comisarilor Poporului (SNK) al Rusiei, a devenit și președinte al SNK unional. Alexei Ivanovici Rîkov
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
Executiv Central (ȚIK) unional a fost preluat de Mihail Kalinin, care a rămas în același timp și președinte al ȚIK al Rusiei. În același fel, Lenin președinte al Sovietului Comisarilor Poporului (SNK) al Rusiei, a devenit și președinte al SNK unional. Alexei Ivanovici Rîkov a asigurat interimatul pentru ambele poziții, dată fiind boala lui Lenin. Poziția de secretar general al lui Stalin a rămas neschimbată, nu și poziția partidului. Până la semnarea tratatului unional, Partidul Comunist Rus (bolșevic) avea birouri care coordonau
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
al Rusiei, a devenit și președinte al SNK unional. Alexei Ivanovici Rîkov a asigurat interimatul pentru ambele poziții, dată fiind boala lui Lenin. Poziția de secretar general al lui Stalin a rămas neschimbată, nu și poziția partidului. Până la semnarea tratatului unional, Partidul Comunist Rus (bolșevic) avea birouri care coordonau activitățile bolșevicilor din regiunile îndepărtate de centru (birourile din Turkestan, Transcaucazia, șa). După intrarea în vigoare a tratatului, partidul a fost reoganizat ca „unional”. În vreme ce partidele bolșevice republicane și-au continuat existența
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
neschimbată, nu și poziția partidului. Până la semnarea tratatului unional, Partidul Comunist Rus (bolșevic) avea birouri care coordonau activitățile bolșevicilor din regiunile îndepărtate de centru (birourile din Turkestan, Transcaucazia, șa). După intrarea în vigoare a tratatului, partidul a fost reoganizat ca „unional”. În vreme ce partidele bolșevice republicane și-au continuat existența, partidul rus nu numai că a păstrat statutul de "primus inter pares", dar a devenit autoritatea supremă în URSS. Una dintre regiunile unde problema puteri nu fusese rezolvată până în momentul în care
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
republicane și-au continuat existența, partidul rus nu numai că a păstrat statutul de "primus inter pares", dar a devenit autoritatea supremă în URSS. Una dintre regiunile unde problema puteri nu fusese rezolvată până în momentul în care se semnase tratatul unional a fost Asia Centrală,unde existau o serie de probleme. Regiunea a fost una dintre cele mai importante teatre de luptă în timpul Războiului Civil și rămăsese foarte instabilă după încheierea luptelor. Turkestanul intrase sub la sfârșitul secolului al XIX-lea, în
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
în cadrul Uzbekistanului a fost cuprinsă pentru o vreme și RSSA Tadjikă, care a fost transformată în RSS Tadjikă și a devenit republică sovietică cu drepturi depline pe 16 octombrie 1929. În ianuarie 1924, Congresul Sovietelor Uniunii Sovietice, convocat în conformitate cu Tratatul unional, a ratificat prima prima Constituție sovietică. Constituția prelua și dezvolta în cea mai mare parte articolele Tratatului unional. Dacă tratatul avea 26 de articole, Constituția a fost dezvoltată până la 72 de articole, grupate în 11 capitole. Unii experți în drept
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
și a devenit republică sovietică cu drepturi depline pe 16 octombrie 1929. În ianuarie 1924, Congresul Sovietelor Uniunii Sovietice, convocat în conformitate cu Tratatul unional, a ratificat prima prima Constituție sovietică. Constituția prelua și dezvolta în cea mai mare parte articolele Tratatului unional. Dacă tratatul avea 26 de articole, Constituția a fost dezvoltată până la 72 de articole, grupate în 11 capitole. Unii experți în drept constituțional afirmă că Uniunea Sovietică „originală” a încetat să existe în sensul tratatului unional odată cu adoptarea Constituției din
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
mare parte articolele Tratatului unional. Dacă tratatul avea 26 de articole, Constituția a fost dezvoltată până la 72 de articole, grupate în 11 capitole. Unii experți în drept constituțional afirmă că Uniunea Sovietică „originală” a încetat să existe în sensul tratatului unional odată cu adoptarea Constituției din 1936, care a modificat complet aranjamentele din 1924 și a trasformat și redefinit URSS-ul dintr-o confederație într-o uniune federală. În locul Congresului Sovietleor Uniunii Sovietice, noua constituție a creat un Parlament permanent, Sovietul Suprem
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
mai existe, cele trei republici constituente câștigându-și locul de republici fondatoare ale Uniunii. O republică autonomă a Rusiei, Turkestanul, a fost reorganizat și împărțit în două noi republici sovietice cu drepturi depline - RSS Kazahă și RSS Kirghiză. Numărul republicilor unionale a crescut la 11. În perioada interbelică, mai înainte chiar de declanșarea invaziei germane în URSS, au fost create câteva noi republici. Prima dintre ele a fost RSS Karelo-Finică, care a fost ridicată de la statutul de republică autonomă la cel
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
fost creată nicio republică, dar în schimb RSS Karelo-Finică a redevenit republică autonomă în cadrul RSFS Ruse (16 iulie 1956). Pe 8 decembrie 1991, liderii Ucrainei, Belarusului și Rusiei au convenit în cadrul unei întâlniri să declare nul tratatul din 1922. Tratatul unional și-a încetat existența pe 25 decembrie 1991, ducând practic la dizolvarea URSS-ului. Duma de Stat a Federației Ruse a adoptat pe 15 martie 1996 o poziție oficială față de decizia Sovietului Suprem al RSFS Ruse de „Denunțare a Tratatului
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
(n. 16 februarie 1946, satul Blindești, raionul Ungheni) este actor de teatru și film, unul din artiștii emeriți ai Republicii Moldova. În 1969 absolvește Institutul Unional de Artă Teatrală "Lunacearski" din Moscova, specialitatea Actor Teatru și Cinema. În același an (1969) este angajat în trupa Teatrului Național "Mihai Eminescu" din Chișinău unde activează pînă în prezent. În 2006, pentru fructoasa-i carieră scenică și pentru măiestria sa
Nicolae Darie () [Corola-website/Science/325641_a_326970]
-
Medicale (1969), al cărui președinte a fost în perioada 1969-1977. Aurel Moga a obținut în anul 1963 titlul de "Om de știință emerit". A fost ales ca membru al numeroase organizații profesionale cum ar fi: Societatea internațională de cardiologie, Societatea unională de terapeutică din Moscova, Societatea medicală "J.E. Purkině" din Praga, Comitetul consultativ pentru cercetarea științifică medicală de pe lângă Organizația Mondială a Sănătății (1971-1974). Dr. Aurel Moga a fost unul dintre primii cardiologi cu temeinică pregătire de specialitate și cu preocupări științifice
Aurel Moga (medic) () [Corola-website/Science/308016_a_309345]