305 matches
-
muncă la guvern“. Toate acelea! Dar pe această lume, el, el acum, Dumnezeule! trebuia să-i ofere fiicei lui tulburate, cu o inteligență oscilantă, țeluri Înalte. Și desigur În viziunea Shulei devenise prea delicat pentru viața lumească, prea absorbit de universalii neîmpărtășite, excluzând-o pe ea. Și prin extravaganță, prin teatralitate animală, prin documente șterpelite, prin șmecherii cu sacoșe, nevroze ce implicau coșuri de gunoi, mâncăruri exotice care-i provocau arsuri la stomac, dorea să-l atragă și să-l aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui Bargello, Își putuseră găsi refugiu oriunde. La Cerul al Treilea trebuia el să ajungă, Încă o dată. Întrucât acolo erau Înfipte rădăcinile crimei. Se gândi la lecțiile la care asistase la Paris: i se părea că evocă străvechea ceartă asupra Universaliilor, care Îl pasionase atât de mult În răstimpurile În care compunea rimele de iubire pentru Beatrice. Da, murmură el. Nu există entitățile colective. Universaliile, ca și cabalinitatea lui Platon, trăsătura comună tuturor cailor, gândită nemijlocit de Dumnezeu În lumea ideilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gândi la lecțiile la care asistase la Paris: i se părea că evocă străvechea ceartă asupra Universaliilor, care Îl pasionase atât de mult În răstimpurile În care compunea rimele de iubire pentru Beatrice. Da, murmură el. Nu există entitățile colective. Universaliile, ca și cabalinitatea lui Platon, trăsătura comună tuturor cailor, gândită nemijlocit de Dumnezeu În lumea ideilor, sunt numai o abstracție a minții. Cu siguranță, nu putea exista un asasin orb și impersonal, de acest lucru era Încredințat. Unul singur ucisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sociologiilor Concretul vie?îi socioumane cotidiene are importan??. Noi distingem universalul ?i particularul, cuvintele pe care le folosim pentru a denumi elementele vie?îi socioumane pot avea sens universal (cu excep?ia numelor), dar �n societatea oamenilor nu �nt�lnim �universalii�, ci componente particulare pe care le putem cerceta pentru a �ncerca s? desprindem unele regularit??i, generalit??i. �n societate nu vedem �stratificarea social?�, �muncă�, �status-ul social� etc.; acestea s�nt cuvinte (concepte, �categorii�) care surprind ?i denumesc eterogenitatea
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
nu sunt elemente pur «monstrative» [designative], ci simbolice și generalizatoare, adică nu desemnează indivizi, experiențe izolate, ci semnifică genuri, clase ori concepte generale elaborate de rațiune. Este un fapt incontestabil că până și unitățile particulare sunt desemnate în limbi cu ajutorul «universaliilor » (adică numele cu care ne referim la indivizi sunt nume de clase: numim un obiect particular casă, cu un nume care este cel al clasei respective), fapt pentru care, în actele concrete de vorbire, efectuăm în mod constant o operație
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
susținut teoria ineismului, conform căreia capacitățile lingvistice sunt o parte specializată a zestrei genetice cu care venim pe lume, ele fiind cunoștiințe înăscute care trebuie doar dezvoltate de-a lungul vieții. în structurile cognitive, limbajul se prezintă sub forma unor „universalii formale”, ceea ce conduce la însușirea limbajului de către toți copii, într-o formă uniformă și rapidă, indiferent de condițiile pe care le oferă mediul sub aspect lingvistic. Limbajul și funcțiile cognitive cu care se află în interdependență sunt considerate drept „organe
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite metanarațiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare, consumism, și deconstrucție. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o "neîncredere în metanarațiuni" (Lyotard, 1984); în viziunea acestuia, postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice și în schimb încurajează perspectivele fracturate, fluide și pe cele multiple"75. Postmodernismul nu poate fi conceput și apreciat critic decât prin raportare la modernism (așa arată și prefixul post-). Termenul este aplicabil și funcționează nu doar în literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aceasta, trebuie să trecem prin Enciclopedie. Enciclopediștii cu Diderot în frunte ne-au transmis în același timp o dragoste excesivă pentru comunicare, pentru mașină, pentru o societate civilă eliberată de obstacolele sale146. Ei au pus primele baze ale religiei mașiniste, universalii ale societății civile. B) Comunicarea expresivă: religie republicană și laică Această comunicare expresivă este cea a unui Spinoza sau a unui Leibniz. Ea nu a fost niciodată aplicată integral. Cu atît mai puțin prescrierile din Tratatul despre autoritatea politică. Spinoza
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
este rațională (Natura est ratio). Sfîntul Toma d'Aquino (1228-1274) operează sinteza dintre credință și rațiune. Dimpotrivă, Duns Scot (1265-1308) insistă asupra limitelor rațiunii, care o împiedică să perceapă prin ea însăși Providența și Trinitatea divine. În mod corelativ, disputa universaliilor, care s-a reaprins fără încetare între secolele al XI-lea și al XIII-lea, se referă la posibilitățile și limitele instrumentelor gîndirii raționale, mai precis genurile și speciile, în înțelegerea realității. Se poate spune că "nominalismul" manifestă deja o
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
științific) este vorba de demitizarea neutralității limbii și a funcției sale asertive, de evidențierea mărcilor enunțării, comportînd atitudini propoziționale, segmentări diferite ale referinței, modulări diferite ale componentelor discursive. Apelul filosofiei științei la concepte semiotice și pragmatice (cercetarea recentă, centrată asupra universaliilor pragmatice precum principiul politeții, al cooperării sau raționalității), deschiderea semioticii spre probleme logico-filosofice, tot acest "pragmatic turn" ce caracterizează evoluția actuală a științelor limbajului oferă repere pentru o abordare mai complexă și riguroasă a practicii științifice, pentru o fundare interdisciplinară
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
între destinator și destinatar și a cărui obținere este facilitată/împiedicată de acțiunea adjuvanților respectiv opozanților. Echivalarea model actanțial/structură narativă se realizează prin intermediul noțiunii de actant, noțiune cheie a semioticii narative. "Susceptibilă să ocupe un loc esențial în teoria universaliilor limbajului, noțiunea de actant a cunoscut o dezvoltare considerabilă și s-a detașat progresiv de materia sa primă, cea a discursurilor figurative din folclor și mitologie. Chiar dacă modelul actanțial s-a născut în matricea discursurilor narative, el și-a dovedit
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Paul Miclău Poetica. Gramatica Decameronu-lui, 1975, București, Univers) își propune să întemeieze o știință care nu există încă, naratologia, condusă de ipoteza metodologică a existenței unei gramatici universale (afirmate pregnant de la Protagoras la Chomsky): "Gramatica universală este deci sursa tuturor universaliilor și ea ne dă însăși definiția omului. Nu numai toate limbile, ci și toate sistemele semnificante se supun aceleiași gramatici. Ea este universală nu numai pentru că este răspîndită în toate limbile lumii, ci pentru că ea coincide cu structura universului însuși
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
frecvente, intense, intime, iar distanțarea exprimă indiferență, antipatie sau deferență, după cum amplasarea în față/vs/în spate traduce opoziția socială superior/vs/ inferior sau respectul datorat vîrstei sau sexului. Aceste amplasări spațiale sînt legate deci de afinități și statute ca universalii psihosociologice. Or, aceste distanțe stabilizate prin convențiile (normele) comunității sînt transgresate voluntar (folosirea distanței intime pentru un ordin tehnic dat de un director familiar cu subalternii cf. conceptul de management baladeur din best-seller-ul Le prix de l'excellence se bazează
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mea, poezia Timbru ilustrează perfect această formulă modernistă, în care „versul se dovedește a fi rigoare și fervoare“ (Ion Barbu). În mod evident, rigoarea se realizează prin discursul gnomic, la persoana a IIIa (care conduce spre aparența impersonală și spre universalii), prin exprimarea concentrată a ideilor poetice. Acestea sunt esențializate într o sintaxă poetică șocantă, în simboluri și metafore ermetice menite să atingă „starea de geometrie și, deasupra ei, extaza“. ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că Ion Barbu optează pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de un timp și un spațiu. Problemă identității femeii pariziene ține de gramatică "modernității" occidentale, marcată de definirea identităților naționale și genuriale. Femeia pariziana reproduce un cod al epocii privitor la modernitate, urbanitate, feminitate. Femeia și orașul fac parte din universaliile tematice ale literaturii. Nenumărate cercetări au fost consacrate Parisului, femeii și literaturii despre aceste teme. Prin fuzionarea lor, studiul prezent oferă o perspectivă inedită. O abordare complexă a orașului modern implică și o nouă problematizare a subiectului uman: personajele sunt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nu au făcut-o14. Prin urmare, se poate: nu toți intelectualii publici - tot mai publici, tot mai puțin intelectuali, spune Richard Posner - trebuie să devină tiranofili, deși cu toții sunt caracterizați de „o înclinație spre adoptarea de poziții extreme, un gust pentru universalii și abstracțiuni, o dorință de puritate morală, o lipsă de simț al realității și aroganță intelectuală”15. 3. Epilog românesctc "3. Epilog românesc" Spuneam din capul locului că am scris aceste pagini pentru a facilita întâlnirea cititorului român cu lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
analizele este sfârșitul veacului al XVIII-lea, epocă de mare efervescență intelectuală. Odată cu romantismul și, îndeosebi, cu idealismul german, apar semnificative mutații valorice. Autorul își definește și metoda de lucru, numind-o interpretativ-configurativă. Se oferă, așadar, altceva decât istoria unor universalii conceptuale sau arhiconcepte, al căror destin a marcat inconfundabil cultura occidentală, fixându-i semnalmentele. Și anume, o analiză a sistemelor de termeni constituite prin asemănări de familie (cu o formulă împrumutată de la Ludwig Wittgenstein) și gravitând în jurul unor termeni-pivot: puterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
în ceea ce privește obiectele inteligibile, Forma Binelui este necesară pentru a înțelege lucrurile individuale. Dacă încercăm să înțelegem de ce lucrurile sunt așa cum sunt și ce categorii generale pot fi utilizate pentru a sesiza variatatea lucrurilor din jurul nostru, fără referință la vreo Formă (universalii), am eșua. Prin contrast, "domeniul unde adevărul și realitatea strălucesc cu putere" nu este decât lumea formelor - iluminata de cea mai înaltă dintre forme, Divinitatea, în Plato. "Republic", Complete Works, [1907] 1959, pp. 1128-1131. 24 Cf. Ion Barbu, "Salut în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cultivarea unei mitologii naționale. Cele două mituri fundaționale ale națiunii moderne sunt mitul permanenței și cel al originii comune (Brown, 2000). Prezența lor în toate construcțiile ideologice ale națiunilor moderne legitimează ideea că aceste două mituri fundaționale sunt, în fapt, universalii mitoistorice ale ideologiei naționaliste. Corifeii Școlii Ardelene, deschizând șantierul istoriografic și aventurându-se în căutarea purității limbii române prin angajarea într-un soi de arheologie lingvistică, au forjat structurile mitice care au furnizat traversele centrale ale conștiinței istorice românești. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
s-au răsfrânt departe dincolo de teritoriul disciplinar restrâns al specialiștilor. Puține din numeroasele dispute intelectuale care au punctat istoria gândirii Occidentale au reușit să încingă spiritele la temperaturi atât de incandescente precum "disputa istoricilor". Antecedente notabile sunt "problema medievală a universaliilor", care a divizat comunitatea medievală a filosofilor între realism și nominalism, și "cearta dintre antici și moderni", o dispută care, la rândul ei, a scizionat L'Académie française la sfârșitul secolului al XVII-lea. Disputa istoricilor germani se înscrie în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
era privit drept interpretul decisiv, hotărâtor al textelor sfinte, „exegetul paradigmatic” prin definiție. În acest Verbum Dei întâlnim joncțiunea între experiență și autoritate. În afară de aceste modele, identificăm și alte exemple de autoritate și experiență: adevărul, tot ceea ce poate fi cunoscut, universaliile sunt autorități, pe când limba, semnificația, rațiunea, particularul reprezintă experiențe. De obicei autoritatea este superioară experienței, dar nu întotdeauna.76 Rolul social al personajelor feminine depindea în mod vizibil de bărbat. Ele erau fie fecioare, fie soții sau văduve. Femeile, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în circulație materiale inedite, fie culese personal, din comuna natală, fie aflate în manuscris, culese de Nicolae Macovei de la populația huțulă din Bucovina. Cercetarea întregii creații populare din Bucovina, când, de fapt, se puteau redacta lucrări ample pentru fiecare dintre universaliile ontologice ale matricii semantice apă, pământ, foc, aer identificate într-o singură categorie folclorică, a făcut, practic, dificilă aprofundarea analizei. Dar ținuta științifică a lucrării, originalitatea sa, contribuția personală în realizarea acestei sinteze, ne îndreptățesc să o recomandăm, cu căldură
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cognoscibilă și imagistică. Prin ritual are loc inițierea omului în cunoașterea și construirea universului. Legăturile primordiale se desfac, la nivelul umanului, redefinit din perspectiva a-temporalului, locuirea fiind posibilă în secvențe existențiale, redimensionate mitic. Aflat într-o continuă căutare a universaliilor, individualul se schimbă după chipul și asemănarea lumii, devenind microcosm. Omul și universul se organizează ca un tot unitar ( universul-imaginea omului, omul-imaginea universului) a cărui reprezentare semantică este meta-imaginea, în calitate de coexistență și coparticipare. Meta-imaginea se autodefinește prin intermediul ceremonialului care deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
povestea unui început de lume, trecut de mult în neființa cuvântului întemeietor de noi înțelesuri. Sub pecetea unei deveniri continue a semnificațiilor, mitul se înfățișează ca discurs polifonic, dublu structurat: 1. nivele de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul; 2. matricea semantică universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul. Relaționarea dinamică dintre cele două structuri de semnificație se realizează printr-un complex de limbaje complementare (text, muzică, dans) care transformă starea existențială primordială ritul în procesualitate semantică ritualul , generând nucleul artisticității ceremonialul. Universaliile ontologice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
semantică universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul. Relaționarea dinamică dintre cele două structuri de semnificație se realizează printr-un complex de limbaje complementare (text, muzică, dans) care transformă starea existențială primordială ritul în procesualitate semantică ritualul , generând nucleul artisticității ceremonialul. Universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul ca entități structurante ale mitului, se află într-o continuă metamorfoză, de la elementul primar, static, prins în mrejele rostirii și rostuirii, prin rit, al lumii dintru început, la funcționalitatea arhetipală a procesiunii ritualice, până la dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]