484 matches
-
nu se poate realiza înafara documentării, a respectării domeniului științific, a tehnicii clasificării, în concepția inginerului austriac. În cadrul V.G.T.T. (Vienna General Theory of Terms), cercetătorii de la Viena încearcă să unifice toate disciplinele științifice, în baza unor principii stricte. Promotori ai universalismului, stabilesc principii internaționale care preced elaborarea corpusului terminologic, dintre care literatura de specialitate a reținut: principii /norme referitoare la utilizarea vocabularului specializat; norme privind metodele de lucru, transferul de date și prezentarea produselor terminologice. Sunt norme care permit realizarea corectă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
însă umanitatea printre neocomuniști: aceștia nu sunt încă pregătiți să renunțe la beneficiile identitare ale unei personificări a „dușmanului”. ANTIRASISM Primo Levi scria că, spre deosebire de infernul nazist, infernul comunist era un „masacru între egali”. și într-adevăr, deși revendică un „universalism” care ierarhizează omenirea în două clase antagoniste, comuniștii nu plasează „rasa” în centrul discursurilor lor. Dacă Marx* admiră lucrările lui Charles Darwin asupra selecției naturale, publicate în 1859, el aplică acest principiu nu raselor ci claselor inaugurând un darvinism care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu cât autorul cărții admite conceptul de totalitarism și consideră legitimă apropierea între cele două regimuri. El introduce, totuși, o ierarhizare. în primul rând, ar trebui să fim atenți la diferența dintre proiecte: de o parte, „particularismul rasei”, de cealaltă, „universalismul clasei”; nazismul pare să fi fost pe deplin conform cu principiul său ideologic, în timp ce stalinismul s-ar fi abătut de la aspirația emancipatoare ce se afla în miezul comunismului. în al doilea rând, ar trebui, de asemenea, distins între lagărul nazist și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atractivitatea activităților lor, dar, de fapt, astfel de contraatacuri sînt înfrînate de o problemă tot mai mare de legitimitate. Apărătorii modelului existent de servicii publice subestimează în mod tipic modul în care pretinsele standarde de "echilibru", de "calitate" și de universalism ale serviciilor publice sînt apreciate de anumite părți ale audienței ca "nereprezentative". Din punctul lor de vedere, prestatorii de servicii publice sînt conștienți că gama de programe transmise prin serviciile publice existente nu poate satisface multitudinea de opinii dintr-o
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Capitalism, Cambridge și New York, 1984 și "The Modern Democratic Revolution: Reflections on Lyotard's The Postmodern Condition", în Andrew Benjamin (ed.) Judging Lyotard, Londra și New York, 1992, pp. 81-98. 27 Vezi remarcile interesante (deși dăunătoare) asupra problemei relativismului și a universalismului în Chris Hann, "Introduction: Political Society and Civil Anthropology", în Chris Hann și Elizabeth Dunn (ed.), Civil Society: Challenging Western Models, Londra și New York, 1996, pp. 17-24. 28 Adam B. Seligman, The Idea of Civil Society, New York și Toronto, 1992
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
renașterea, în cadrul societăților lor, a tendințelor naționaliste sau fundamentaliste. Mă concentrez, apoi, asupra dinamicii interne a procesului globalizării, o "sinteză" care conține și transcende, în același timp, o serie întreagă de diade opozabile, precum unitate și diversitate, integrare și fragmentare, universalism și particularism, convergență și divergență ș.a.m.d. Consider că aceste dezvoltări intra-globalizante oferă condițiile de posibilitate ale acestui proces complex, al cărui punct de plecare poate fi regăsit, din punctul meu de vedere, în ceea ce poate fi numit din
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
politice a procesului globalizării, care, ca și dimensiunea culturală, nu se află în relații de interdependență necesară cu globalizarea economică. Sugestia mea este că între acestea există doar interconexiuni reciproce și că, din unghi politic, globalizarea proces dezvoltat în logica universalismului și a particularismului impune existența a două lumi ale relațiilor inter-naționale: lumea etatocentrică și lumea multicentrică. Acestor două lumi li se asociază cele două tipuri de globalizare amintite, activă și pasivă. Răspunzând la întrebarea relativă la rezistența statelor-națiune în fața avansului
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
imperialism? Certitudinea e că vorbim despre un proces care a luat naștere în spațiul occidental, tendința explicării acestuia fiind aceea de a utiliza termeni care nu sunt caracteristici postmodernității, ci mai curând gândirii moderne, așa cum sunt aceia de "esențialism" și "universalism". După cum indică Roland Robertson, procesul globalizării începe printr-o "fază germinală", localizată în Europa secolelor al XV-lea al XVI-lea, continuă cu "faza incipientă", ce ține până în preajma anului 1870, trece apoi printr-o fază în care are loc
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
deși rapid transmisibilă în timp grație existenței mediului tehnic al comunicării de masă care nu face altceva decât să ofere niște soluții tehnice la problemele tehnice generate de procesul globalizării. Ca atare, caracteristicile unei astfel de "culturi" ar fi "eclectismul", "universalismul", "atemporalitatea" și "tehnicismul"540. Spre deosebire de proiectul culturii globale, care influențează, așa cum indică Giddens, securitatea ontologică a culturilor particulare (ce presupun, la rându-le, o identitate colectivă, însă relativ delimitată și stabilă în spațiu și timp), acestea din urmă se caracterizează
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și mănunchiurile de înțeles cu ajutorul cărora conturează lumea politică pe care o populăm. Și un lucru pe care filosofii politici ar trebui să fie încurajați să îl facă, urmând obișnuinței cu analiza ideologiilor, este să relaxeze (dar nu să demoleze) universalismul ce acompaniază multe dintre prescripțiile lor și să aprobe posibilitatea unor multiple și poate schimbătoare soluții la chestiunea referitoare la ceea ce face ca o societate să fie bună" (Ibidem, p. 15). 407 Ibidem, p. 17. 408 În acest sens, gânditorul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
p. 285 3 op. cit., p. 288 4 op. cit., p. 291 5 op. cit., p. 293 6 op. cit., p. 294 7 op. cit., p. 301 81 contra direcției socotită germanizantă „Literatorul” va susține modalitatea literară a latinității noastre; în contra așa-zisului cosmopolitism și universalism estetic, va recomanda scriitorilor identitatea națională; până și în contra ateismului grupării din Iași, va înscrie pe stindardul său postulatul Religiei”1. Poetul va respinge motivele lirice ale vremii; „Literatorul” recomandă o poezie care se află la antipodul prozei. Făcând o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
scrutând începuturile ființării poporului și elaborând primele sinteze. Istoricii u., ascultând aceleași comenzi de sorginte națională, extind constructul către examinarea lumii ca istorie, conferind trecutului propriului popor locul ce i se cuvenea în desfășurarea evenimentelor unei curgeri universale. Tendința spre universalism, particularitate barocă, își face loc în contribuțiile de pretenție savantă, cum sunt sinteza rămasă de la stolnicul Constantin Cantacuzino sau lucrările erudite ale lui Dimitrie Cantemir (din care se vor nutri mai târziu învățații Școlii Ardelene), ca și în lucrările apăsate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
oamenilor și este asociată cu ideile de progres, evoluție și educație. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la începutul secolului al XX-lea, dezbaterile franco-germane privind raportul dintre cultură și civilizație au pus bazele a două viziuni importante asupra culturii: universalismul și particularismul, marcând, totodată, etape importante în evoluția termenului de "cultură". În secolul al XVIII-lea, în Franța, cei doi termeni, "cultură" și "civilizație", erau folosiți cu semnificație echivalentă, note distinctive fiind date de faptul că progresele individuale erau asociate
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
a supremației politice și spirituale. Dincolo de contextul în care aceste dezbateri au avut loc, care ne ajută să înțelegem evoluția semnificațiilor termenilor, domeniul cunoașterii culturii a ieșit învingător, chiar și numai pentru apariția celor două concepții și perspective asupra culturii: universalismul (cu influențe în gândirea franceză) și particularismul (inspirat de gânditorii germani). Secolul al XX-lea va fi unul prielnic pentru cercetarea culturii, de-a lungul acestuia urmând să apară și să se manifeste o multitudine de școli și curente de
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
concepțiilor și a perspectivelor de definire ale culturii reiese și din lucrarea recent apărută în țara noastră, în 2010, Sociologia culturii. Antologie autori străini, care, în primul capitol, a prezentat zeci de definiții ale culturii, grupate pe curente de gândire: universalismul, particularismul, funcționalismul, structuralismul, "Școala cultură și personalitate", culturalismul, interacționismul, esențialismul, structural-funcționalismul ș.a.16. Sociologia, în general, sociologia culturii, antropologia socială și culturală, în particular, se preocupă de cunoașterea științifică a culturii, iar modul în care tratează și semnifică acest concept
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
231. Această dimensiune indică până la ce grad indivizii sunt motivați să se angajeze în acțiuni independente și să se provoace pe ei înșiși pentru realizări atât intelectuale, cât și emoționale. Conform teoriei lui Schwartz, există zece tipuri de valori motivaționale: • universalism "înțelegerea, aprecierea, toleranța și protecția pentru bunăstarea tuturor oamenilor și a naturii"; • bunăvoință "conservarea și susținerea bunăstării oamenilor cu care suntem în contact personal"; • conformitate "îngrădirea acțiunilor, înclinațiilor și impulsurilor care ar putea să-i supere sau să-i vătămeze
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Baolian Qin-Hilliard , op.cit., p.38 footnote> Perioada 18501875 este caracterizată de un puternic curent naționalist, apariția statelor-națiune, dezvoltarea diplomației formale, apar convenții legale internaționale dar un lucru foarte important în privința globalizării, în această etapă apar primele idei despre internaționalism și universalism. Urmează o etapă de decolare cuprinsă între 1875 și 1925 în care se pun bazele societății internaționale, se accentuează fenomenul de migrație, se dezvoltă comerțul între state. Între 1925 și 1969 apar organizațiile internaționale precum: Liga Națiunilor apoi predecesoarea sa
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
sclavagist 20. Pe de altă parte, fiind o religie cu aspirații universaliste, Creștinismul trebuia să se impună în centrul lumii antice, care era Roma, și, de aceea, aici a fost fixată conducerea supremă a bisericii, instituție desemnată să administreze mîntuirea. Universalismul creștin venea însă în contradicție cu tradiția multietnică și de permisivitate religioasă specifică Europei și, în asemenea condiții, centrul eclesiastic a favorizat o birocrație supărătoare și a recurs deseori la metode coercitive drastice, care au generat, după secolul al X
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
variantă protestantă s-a dezvoltat și în Anglia, care a preluat o parte din ideile calvine, dar a continuat să susțină caracterul divin al instituțiilor episcopilor și ierarhia sacerdotului, avînd în frunte pe rege. Fiind mișcări zonale, care au respins universalismul catolic și nu au tins spre universalitate, mișcările protestante au contribuit la deșteptarea spiritului comunitar local, care va evolua treptat spre spiritul național. În acest mod, s-a erodat și ideea bisericii creștine universale, producîndu-se o conștientizare a necesității unei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exclusiv) transferării și asimilării de texte, acumulării de informație într-un demers în care „ intervenția” este încă sporadică și nu cutează a depăși limitele unor modeste „localizări”. Câmpul literaturii este dominat de textele „împrumutate” (apropriate în cadrul acelei circulații facilitate de „universalismul” ortodox), scrieri bizantine de primă mărime, dar și opere ale cărturarilor sud-slavi. Aceste scrieri compun un fond de informare și de lectură, cu funcții modelatoare ale căror rezultate pot fi nemijlocit constatate. Nu lipsesc din depozitele de carte nici acele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
2007, p. 16, crede că paradigma potrivită lui Cantemir ar fi una de orientare barocă, mai puțin gustul pentru gratuit, pentru epuizarea prin ostentație a procedeelor (nici acesta străin, într-o anumită măsură, autorului moldav): Există prea multe deosebiri între universalismul renascentist și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
2007, p. 16, crede că paradigma potrivită lui Cantemir ar fi una de orientare barocă, mai puțin gustul pentru gratuit, pentru epuizarea prin ostentație a procedeelor (nici acesta străin, într-o anumită măsură, autorului moldav): Există prea multe deosebiri între universalismul renascentist și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Hegel, Studii filozofice, traducere de D.D. Roșca, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967, pp. 205-206. 21 Hegel, Logică, pp. 89-90. Subl. în orig. 22 Terry Pinkard, Hegel. A biography, Cambridge University Press, 2000, pp. 494, 603-604. 23 Ernesto Laclau, "Universalism, Particularism and the Question of Identity", în Linda Martín Alcoff; Eduardo Mendieta, (ed.), Identities. Race, Class, Gender, and Nationality, Blackwell Publishing, Malden, Oxford, pp. 360-368. 24 Ibidem, pp. 267-268. 25 Hegel, Știința Logicii, p. 738. 26 Ibidem, pp. 746-747. 27
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
și Thomas Kleininger, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1987. KANT, Immanuel, Scrieri moral-politice, traducere de Rodica Croitoru, Editura Științifică, București, 1991. KANT, Immanuel, Tratat de pedagogie, traducere de C.V. Butureanu și C. Rădulescu-Motru, Editura "Agora" S. R. L., Iași, 1992. LACLAU, Ernesto, "Universalism, Particularism and the Question of Identity", în Linda Martín Alcoff; Eduardo Mendieta, (ed.), Identities. Race, Class, Gender, and Nationality, Blackwell Publishing, Malden, Oxford. MARX, Karl, Capitalul, vol. I, traducere colectivă, Editura de Stat pentru Literatură Politică, București, 1957. MARX, Karl
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
Alex. Ștefănescu, Lucrare vastă dusă la bun sfârșit, RL, 1995, 35; Teodor Vârgolici, Avem o istorie a literaturii polone, ALA, 1995, 279; Mihai Mitu, Finis coronat opus?, JL, 1995, 37-40; Cornelia Ștefănescu, Cartea unei vieți, JL, 1995, 37-40; Teodor Vârgolici, Universalism și comparatism literar, ALA, 1996, 307; Teodor Vârgolici, Retrospective literare, ALA, 1997, 379; Constantin Cubleșan, „Universaliști și comparatiști români contemporani”, ST, 1997, 2-3; Marian Vasile, „Adam Mickiewicz. Vârstele romanticului patriot”, RITL, 1997, 3-4; Constantin Cubleșan, „Plămada cărților”, ST, 1998, 6
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]