432 matches
-
la aceeași stranie singularitate. În realitate, Soljenițîn a trăit dialogica slavo-occidentalistă, integrînd în sine creștinismul și umanismul, raționalitatea și credința. Spre deosebire de mulți ruși liberali care rămăseseră adepți ai Rusiei Mari, el se exprimă în favoarea emancipării națiunilor Imperiului, reunind astfel ideea universalistă a dreptului popoarelor și voința specifică de a salvgarda identitatea rusă. Astfel, efervescența culturală a devenit intensă pretutindeni sub efectul represiunii culturale devenite mai puțin intensă; contrar aparențelor, cultura europeană nu se află nicidecum în declin în Est: aici ea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
însă și situații în care, societatea civilă este puțin activă iar devianța devine generalizată, făcând din normalitate, anomalie. Tocmai de aceea sunt necesare criterii suplimentare de definire a comportamentului politic deviant. În cazul de față avem în vedere o viziune universalistă asupra problemei, considerând ca fiind comportament deviant acela care se abate de la normele morale universale, acele norme ce pot fi generalizate indiferent de contextul cultural. Astfel de norme, deși nu coincid cu normele juridice, le includ și pe acestea prin
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
următoarea remarcă: "ortodoxismul nostru, atât de acoperit și motivat în ordinea ideii creștine, dar atât de descoperit în ceea ce privește rigoarea practicii bisericești, e mai lesne de cooptat în doctrine de tip totalitarist și localist decât într-una de tip democratic și universalist. Pentru ca democrația creștină să prindă temeinic în România e nevoie ca Biserica Ortodoxă Română să-și schimbe radical strategia impactului social" (Ulici 1995, 79). Într-o analiză concepută după modelul propus de sociologii Almond & Verba în The Civic Culture (1960
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
propriului traseu de învățare; * centrarea profesorului pe comportamentele specifice rolurilor de organizator și mediator al experiențelor de învățare; * creșterea responsabilității școlii față de beneficiarii educației, față de societatea civilă și diversificarea implicării acestuia în viața comunității locale; * trecerea de la o cultură generală universalistă la o cultura funcțională și adaptată finalităților fiecărei specializări.
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3014]
-
Labour" de a "reinventa guvernarea" (a face guvernul să reflecteze mai mult și să depună mai puțin efort, făcînd totul mai repede, mai înțelept, mai ieftin, mai bine)3, precum și eforturile de a crea strategii "muncă-asistență" prin înlocuirea politicilor sociale universaliste cu sprijinul țintit oferit de stat anumitor grupuri sociale. Alte exemple includ eforturile de a crea republici islamice, încercări fără precedent de a construi și consolida instituții democratice în țările post-comuniste, precum și preocuparea contemporană, în stil chinez, pentru perestroika fără
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
societăților moderne, a remarcat Trentmann, se datorează în mare măsură energiei grupurilor, precum și mișcărilor misionare, asociațiilor religioase și sindicale ce au luptat pentru drepturile lor de a supraviețui și de a se extinde sub forma unor asociații civile, folosind limbajul universalist ce amenința principiul pluralității pe baza căruia societățile civile se dezvoltau 24. În lucrările Democrația și societatea civilă și Societatea civilă și statul sînt prezentate numeroase exemple de ideologii moderne specifice cum ar fi dominația patriarhală, fetișul competiției de piață
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
în mod clar de Habermas (care, în mod curios, a ignorat modelul serviciului public de difuziune), Garnham pledează pentru un al treilea termen, "sfera publică", cu scopul analitic-empiric și normativ de a identifica un "spațiu pentru o politică rațională și universalistă, distinctă atît de economie, cît și de stat". Garnham susține că cel mai bun garant al unei astfel de politici este modelul serviciului public de difuziune, care este destinat să medieze și să contrabalanseze puterea de stat și pe aceea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
al XX-lea6. Voi trece intenționat cu vederea alte probleme din relatarea lui Garnham, ca de exemplu ignorarea apariției și dăinuirii controversei publice din sectorul dominat de piață al mass media tipărite sau audiovizuale sau întrebarea dacă "o politică rațională și universalistă" descria țelul intențional sau practica propriu-zisă ale serviciului public de difuziune, la apogeul său. Mă voi concentra, în schimb, asupra dificultăților enorme întîmpinate de serviciul public de audiovizual contemporan și, deci, asupra pericolului de a încerca să legăm soarta idealului
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Apărătorii săi ar putea răspunde că cel puțin unele dintre sferele publice menționate mai sus sînt sfere publice fictive, deoarece ele nu sînt nici permanente și nici structurate pe argumentări raționale sau pe ceea ce Garnham numește "o politică rațională și universalistă". Desigur așa cum arată controversa publică nepermanentă generată de mișcările sociale -, nu toate exemplele de viață publică citate mai sus prezintă longevitate, dar aceasta scoate în evidență necesitatea de a pune sub semnul întrebării afirmația că o sferă publică este o
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
pcatul în cderea în diversele forme ale relativismului (scepticismul, pesimismul, individualismul. Vrând s conserve valorile, așa cum pretindea Hoffding, religia disprețuiește valorile relative, singurele reale. Cei umiliți și ofensați au cutat dreptatea într-un trâm iluzoriu, de dincolo de mormânt. Marile religii universaliste, scrie Mihai Ralea, s-au altoit și au prins pe stri de mare mizerie material și moral, indiferent unde s-au practicat pe în lume. ECONOMIA CA SUSPENDARE A CONSUMAȚIEI Ultimul domeniu de investigație pe care ni-l propune autorul
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
acesta fiind bazat pe necesitatea schimburilor sociale 51. Atât școala Cultură și Personalitate (cum este cunoscută școala culturalistă), cât și școala structuralistă, s-au bucurat de un număr foarte mare și influent de adepți. Culturaliștii au preferat abordarea integralistă sau universalistă a conceptului de cultură, inaugurată de către Edward B. Tylor în anul 1871, atunci când a oferit prima definiție științifică a culturii, care înseamnă acel complex atotcuprinzător "care include cunoașterea, credințele, arta, morala, dreptul, cutumele și celelalte abilități sau obiceiuri dobândite de
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
între aleși și damnați, între eliberatori și oprimați, nu se poate pune problema acceptării reciproce a dreptului la suveranitate sau independență" (1977: 24). Mulți autori, inclusiv Stanley Hoffmann (1990: 23-4), au argumentat despre Kant că era "mai puțin cosmopolit și universalist în scrierile sale despre problemele internaționale decât sugera Bull". Într-adevăr, în ciuda cosmopolitismului său, Kant apăra o societate a statelor suverane care respectau principiul nonintervenției. Din acest motiv, "kantianism" pare un termen impropriu pentru a descrie un grup de perspective
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acest punct de vedere, dimensiunea praxiologică închide cercul cu dimensiunea normativă, adâncind critica particularismului statului modern. Trebuie însă să observăm o mică revizuire a acestei critici. Statele moderne sunt nu doar prea particulariste pentru gustul lui Linklater, ci și prea universaliste (Linklater 1998: 27). Aici, el își rafinează critica timpurie a particularismului, recunoscând argumentele feministe și postmoderniste conform cărora universalismul riscă să ignore sau să reprime grupuri marginalizate sau vulnerabile, dacă nu respectă diferențele legitime. Însă Linklater rămâne fidel criticii Iluminismului
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
204-6). Spre exemplu, anumiți cercetători caută modele emancipatorii de acțiune la periferie printre femeile din lumea a treia și printre activistele pentru drepturile omului (Ackerly 2000). Alternativele feministe la nivelurile de analiză din teoria Relațiilor Internaționale nu apelează la abstractizări universaliste, ci militează pentru o mai bună contextualizare istorică și culturală pentru a reflecta mai bine complexitatea și indeterminarea acțiunilor umane și a structurilor sociale. Analiza de gen este folosită pentru a dezvălui prejudecățile aflate la baza conceptelor centrale ale Relațiilor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
oprimare dominante în politica globală. În anii '80, adresându-se unui public occidental interesat de perspectiva unei feministe din Lumea a Treia, Chandra Mohanty critica feminismul occidental pentru construcția unei "femei din Lumea a Treia" victimizate, pe baza unor asumpții universaliste occidentale asupra genului, golite de orice specificitate istorică, culturală și geografică, inclusiv de realitățile oprimării rasiale și de clasă. Mohanty subliniază că tipologiile occidentale nu se pot submina pe ele însele și nu pot ataca structurile imperialiste din celelalte societăți
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și că ei nu ar fi interesați de ceea ce se întâmplă dincolo de hotarele lor. Acest argument are în general un caracter empiric; în societățile umane (istorice și actuale) organizate la scară mică, un asemenea caracter parohial este inevitabil, pe când etica universalistă adoptată de ecologiști a apărut datorită modernității, odată cu statele-națiune, orașele, ș.a.m.d. Nu înseamnă neapărat că acest tip de etică se va menține atunci când societățile moderne cu sensibilități moderne, universaliste, vor încerca să se reorganizeze pe coordonate ecoanarhiste. Indiferent
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mică, un asemenea caracter parohial este inevitabil, pe când etica universalistă adoptată de ecologiști a apărut datorită modernității, odată cu statele-națiune, orașele, ș.a.m.d. Nu înseamnă neapărat că acest tip de etică se va menține atunci când societățile moderne cu sensibilități moderne, universaliste, vor încerca să se reorganizeze pe coordonate ecoanarhiste. Indiferent dacă ecologiștii au sau nu un răspuns pertinent, această obiecție împotriva poziției anti-statiste este foarte ciudată. Obiecția conform căreia comunitățile mici ar fi prea parohiale poate fi la fel de bine îndreptată și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în virtutea existenței unei "comunități globale", pronunțându-se pentru descentralizarea puterii, de la statele-națiune înspre nivelul local. (Pentru o perspectivă similară cu cea a lui Linklater în legătură cu politicile de mediu, vezi Low și Gleeson 1998 : Capitolul 7. Pentru o critică la adresa gândirii universaliste pe linia autorilor din școala "ecologiei globale", menționate mai sus, vezi Esteva și Prakash 1997). În timp ce pentru teoreticienii critici, cum ar fi Linklater (1998), ideea de comunitate la nivel global înseamnă echilibrul între unitate și diversitate, mai degrabă decât crearea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
D. Fecioru: Maniheii, adepții lui Mani. Mani n-a fost un eretic creștin, cum este socotit uneori, ci un întemeietor de religii. Mani consideră pe toate celelalte religii premergătoare religiei sale și strict naționale. Pentru aceasta tendința religiei sale este universalistă; s-a întins în apus până în Africa de Nord, iar în răsărit până în China și s-a continuat cu ereziile neomaniheice de mai târziu ale pavlicienilor în răsărit și ale catarilor în apus. Mani s-a născut pe la 215-216 în Mesopotamia. La
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lipsa unui fundament istoric pentru aceasta, emergența unei identități globale este marcată de reale dificultăți. Deși globalizarea economică este o realitate care nu mai poate fi pusă sub semnul întrebării, aceasta nu impune cu necesitate și o cultură globală. Tendințelor universaliste ale acesteia în sensul unei de-diferențieri a ceea ce modernitatea afirmase ca diferit li se opun tendințe fragmentare, lucru posibil tocmai datorită logicii multicauzale ce caracterizează procesul socio-istoric al globalizării. În contextul în care tendințele globalizante presează asupra "securității ontologice
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
urmă nu poate determina emergența unei culturi globale care, ideologic, ar integra întreaga umanitate, conferindu-i un tip de identitate care să o înlocuiască pe aceea proprie grupurilor locale de apartenență. În cel de-al doilea sens, manifestând o tendință "universalistă", civilizația occidentală ar urmări să-și impună, în manieră ideologică, propriul stil cultural ca pe unicul posibil la nivel global, transformându-se astfel într-o totalitate manifestată la scară mondială 548. Din nou, chiar dacă o astfel de tendință este astăzi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
291 Idem, p. 215. 292 Louis Dumont, Eseu asupra individualismului, Editura Anastasia, București, 1996, pp. 38-39. 293 Exegeza contemporană a abordării lui Dumont atrage atenția că "ceea ce deosebește, totuși, ab origine, versiunea creștină a "individului-din-afara-lumii" de cea originală, este perspectiva universalistă din care se prezintă relația "supralumească" cu Dumnezeu; valoarea absolută pe care o capătă sufletul individual datorită relației sale filiale cu Dumnezeu este împărtășită de către întreaga umanitate, care ajunge să reprezinte astfel fraternitatea acestuia" (Alain Renaut, Era individului. Contribuție la
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Acestea sunt ideologii ale industrializării, modernizării, pan-arabismului, culorii și naționalismului. În diferența distinctivă dintre cele două ideologii rezidă marile probleme politice și sociale ale celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Ideologiile secolului al XIX-lea erau universaliste, umaniste și vehiculate de intelectuali. Ideologiile de masă ale Asiei și Africii sunt parohiale, instrumentale și create de lideri politici. Forțele conducătoare ale vechilor ideologii erau egalitatea socială și, în sensul cel mai larg, libertatea. Impulsurile noilor ideologii sunt dezvoltarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
A călătorit în Orientul de Mijloc, a fost acuzat de magie, dar se va opri fructuos la Salerno și va muri la Monte Casino. Cărțile salernienilor, prin numeroasele ediții, au ajuns clasice (instrumente de referință și învățare în clasă). Spiritul universalist și complex al școlii a intrat în legendă. Din Salerno vor pleca grupuri de medici magiștri spre universități care apăreau în toată Europa. Gloria acestei Civitas Medicorum, deși fără drept de a da diplome, se făcea cunoscută pe continent și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mare potențare. Chiar Giordano Bruno dorind să restructureze filosofia naturii, nu s-a dezis de coerența argumentărilor Evului de mijloc. De asemenea, limbile latină și greacă au fost și ele factori de continuitate între cele două epoci. Prin ele spiritul universalist medieval, capătă în Renaștere o mai mare posibilitate de difuzare. Umanismul acestei epoci, exprimat prin filosofi, artiști, scriitori și medici dorea să cucerească lumea. în acest efort, spre desăvârșirea ființei umane, un rol important l a avut spiritul caritabil bizantin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]