776 matches
-
comune ale sensului. Un argument sceptic ne spune că, de fapt, ceea ce sesizăm - sub numele sensului sau al nonsensului - nu reprezintă ceva în sine. Ceea ce sesizăm privește modul în care ceva se arată într-o anume experiență. Nu se arată univoc și dintr-odată, ci cunoaște varii chipuri, de la ceea ce numim simplă aparență și până la ceea ce se arată pe sine ca atare. Nu aș dori să complic discuția, aducând în atenție felul mai riguros în care se poate vorbi despre fenomen
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se ratează uzul firesc al cuvintelor (într-un enunț de felul: „timpul se extinde“). Alteori însă ea ne reține mai mult decât am crede și ne tulbură profund. Este ceea ce se petrece în fața unui poem ce amână la nesfârșit sensul univoc, deși te atrage în lumea stranie a cuvintelor sale. Acestea se îndepărtează enorm de uzul lor obișnuit, precum în versul eminescian: (Scrisoarea I ). Însă, de această dată, tocmai astfel e posibil un alt mod de a privi lucrurile. De aceea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și încearcă să-și motiveze subordonații ținând cont de așteptările și valorile lor personale. În urmă analizei datelor R.Likert distinge patru sisteme de management: • sistemul autoritar exploatator - șefii utilizează în special amenințarea și sancțiunile pentru motivarea angajaților; comunicarea este univoca de sus în jos între șefi și subalterni este o distanță foarte mare; nu există un spirit de echipă; este o centralizare mare, deciziile fiind luate numai la vârf; • sistemul pattenalist - șefii utilizează recompensele și sancțiunile pentru motivarea angajaților; subalternii
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
Așadar, mă abordă el, sunteți fiul dragei de Geneviève, cel pe care l-a botezat Omar? — Da. Benjamin Omar. — Știi tu oare că te-am dus cândva În brațe? În Împrejurările date, trecerea la tutuială se impunea. Avea să rămână univocă. Într-adevăr, mama mi-a povestit că, după evadare, ați debarcat la San Francisco și ați luat trenul către Coasta de Est. Ne găseam la New York, la gară, ca să vă primim. Aveam doi ani. Îmi aduc aminte perfect. Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a găsit, nereușind să-i afecteze structura și valorile. Și nimeni nu poate să creadă că mai recenta mondializare și migrația în masă nu și-au pus deja amprenta asupra majorității satelor românești actuale. Dar toate aceste procese nu sînt univoce, cu sens unic, determinisme masive care rad totul în calea lor. Ordinea satelor are încă mari resurse de reacție și adaptare, modelînd la rîndul ei aceste presiuni ce se exercită asupra ei din lumea largă. Bărbatul român e tradiționalist „Bărbații
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
restrânse ale unor autori sau povestiri singulare. Acest efort poate fi extenuant. Putem oare prefera sau visa o lume în care „adevărul” să fie unic, simplu și limpede, în care unica versiune oficială a faptelor să fie stilizată în formule univoce și irevocabile de către o autoritate indiscutabilă care să evite (sau să încerce să evite) orice dubiu, ezitare sau rezistență? Acest mod există și l-am întâlnit în discuția noastră. Nu este însă lumea Bibliei, e mai degrabă lumea asiriană. Epilog
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și ceea ce este neesențial. De asemenea, fenomenul expresiei lingvistice în complexitatea sa, devenind obiect al analiticii, dă naștere analiticii limbajului. Și în acest caz este vorba despre supunerea limbajului unei considerații ce separă în acest fenomen esențialul structurii sale logice, univoce, riguroase, de echivocurile și ambiguitățile limbajului comun, încărcat de motivații pragmatice sau ale limbajului mitic în care este exprimat ceea ce, din punct de vedere științific, nu este corect. Analitica limbajului prezintă o gamă de poziții ce pleacă de la «Cercul din
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de o cortină. Chiar și descoperirea metodei fenomenologice și folosirea ei la diferite domenii ale experienței a constituit o nouă frontieră pentru cercetarea filosofică, însă, în radicalitatea sa mai profundă decât îndoiala carteziană, fenomenologia a privilegiat un nivel al conștiinței univoc și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența absolută la care fenomenologia face referință sfârșește prin a fi un dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin a da naștere unui impresionism halucinant. Chiar dacă perspectiva
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin a da naștere unui impresionism halucinant. Chiar dacă perspectiva fenomenologică rămâne un ideal de referință, exercitarea concretă a reînnoirii filosofiei trece prin discursul despre limitele cunoașterii științifice univoce, și deci, despre activitatea îndreptată către interpretarea sensurilor complexe pe care acele limite ne ajută să le descoperim. Din profilul teoretic, punctul central este caracterul reflexiv al gândirii umane. Nici o puritate intangibilă a actului, nici o absolutizare dialectică a discursului. A
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
la cei doi poli amintiți, sau dacă nu, cel puțin la scopul de a-i înțelege cât mai bine. Ce tip de filosofie exprimă aceste poziții diferite de distanțare și de izolare, nu este o problemă ce are o soluționare univocă. De la libertatea consumată în solitudine poate să ia ființă o gândire evocativă a limbajului enigmatic și aluziv, a judecăților istorice pătrunzătoare apodictice, a filologiei îndrăznețe, cum s-a întâmplat în cazul lui Heidegger; sau poate fi sursa unui discurs raportat
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
-și asume o atitudine și, ca să facă toate acestea, trebuie să se compromită, în sensul etimologic al acestui cuvânt, un sens căruia nu-i este străin riscul calculat, asumarea provocării, responsabilitatea conștientă și incomodă. Firește, nu pot fi enunțate norme univoce în acest domeniu, compromiterea putând fi de fapt acceptată și ca o alegere utilitaristă sau ca o simplă conviețuire. Sub acest profil discursul nu se schimbă prea mult dacă în locul principelui, monarh sau tiran, punem principele ca partid, tendențial și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în conflict) cu celelalte propuneri de interpretare, în care criteriul confruntării este dat de capacitatea cea mai mare de a da un răspuns la întrebarea ce vizează sensul vieții. Se mai poate observa, de asemenea, că propunerea creștină nu este univocă: pluralismul spiritual, atitudinile diferite în raport cu viața și istoria, duc la nașterea unei pluralități de filosofii creștine care, deși converg între ele, rămân totuși distincte. Istoria creștinismului, istoria sfințeniei, dau mărturie despre multitudinea de răspunsuri date mesajului mântuirii de-a lungul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
filosofii creștine care, deși converg între ele, rămân totuși distincte. Istoria creștinismului, istoria sfințeniei, dau mărturie despre multitudinea de răspunsuri date mesajului mântuirii de-a lungul timpului și în varietatea circumstanțelor vieții. Filosofia, împiedicată să ajungă la concluzii sistematice și univoce, acceptă, prin urmare, riscurile interpretării și rămâne fidelă varietății vieții, însoțind-o în drumul ei și reînnoind, din când în când, propriile modele interpretative. Unele dintre considerațiile prezentate în capitolele precedente pot fi văzute ca o contribuție adusă primei faze
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în Sine [ființa colectivă] mă incită să revin asupra fundamentului ei: pluralizarea persoanei. Leitmotiv, declinat în diverse moduri, dar pe care începusem să-l prezint prin noțiunea de duplicitate: a fi dublu ca structură antropologică. Apoi arătând alunecarea individului, indivis univoc, către persoana (persona) cu diferite măști. Și, în sfârșit, atrăgând atenția asupra porozității identității și asupra emergenței identificărilor multiple" (p.124). Dacă o seamă de gânditori au asociat modernitatea cu "dezvrăjirea" lumii, M. Maffesoli gândește în postmo-dernitate o "revrăjire" a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
este deplasarea moravurilor, a ideilor și a sentimentelor cea care, în sensul obișnuit al termenului, începe să relativizeze ceea ce părea un câștig intangibil al progresului umanității. Din ce în ce mai mult, universalismul modern (am putea spune occidental sau iudeo-creștin) este resimțit ca limitat, univoc. Mai ales prin faptul că nu vede și nu încearcă să valorizeze decât un aspect al ființei-împreună. Așa cum bine a formulat Auguste Comte: reductio ad unum, el a fost eficace prin faptul de a reduce toate lucrurile la cel mai
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a sinelui în Sine mă incită să revin asupra fundamentului ei: pluralizarea persoanei. Leitmotiv, declinat în diverse moduri, dar pe care începusem să-l prezint prin noțiunea de duplicitate: a fi dublu ca structură antropologică. Apoi arătând alunecarea individului, indiviz univoc, către persoana (persona) cu diferite măști. Și, în sfârșit, atrăgând atenția asupra porozității identității și asupra emergenței identificărilor multiple 58. Ulterior, am văzut, câțiva hoți de buzunare au șterpelit aceste perspective. Căci necuviința intelectuală este frecventă într-o ordine a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
al lui Iuda (a se vedea inscripția lui Meșa și analele neoasiriene). Acest regat a încetat să mai existe în anul 722-721 î.C. odată cu căderea Samariei. După acest tragic eveniment, nu a mai existat o entitate politică și teritorială univocă denumită Israel până în 1948 d.C., când a fost fondat actualul Stat Israel. După căderea Samariei în 722-721 î.C., singura realitate politică autonomă a fost doar regatul Iuda și, mai la nord, provincia Samaria. Cu trecerea secolelor, termenul Israel a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu mult superior lui unu. Ai o conștiință a eului tău; această conștiință Îți permite să formulezi o ipoteză: istoria pe care ești capabil s-o reconstitui pornind de la propriile tale amintiri e o istorie consistentă, justificabilă În cadrul unei narațiuni univoce. Ca individ izolat, perseverând În existență un anume timp, supus unei ontologii a obiectelor și a proprietăților, ești absolut sigur de un lucru: trebuie neapărat să poți fi asociat unei istorii consistente a lui Griffiths. Această ipoteză apriorică o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ocean. Epilog Cunoaștem numeroase detalii despre viața, aspectul fizic sau caracterul personajelor care s-au perindat În această povestire; totuși, această carte trebuie considerată o ficțiune, o reconstituire credibilă pe baza unor amintiri parțiale, mai curând decât oglinda unui adevăr univoc și atestabil. Publicarea volumului Clifden Notes, amestec complex de amintiri, impresii personale și reflecții teoretice puse pe hârtie de Djerzinski Între 2000 și 2009, În același timp În care Își elabora marea teorie, avea să lumineze mult evenimentele vieții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de ambiguitate: „Dacă din exterior istoria lingvistică se adresează gamei de semnificații care se maturizează în cadrul termenului persona, nu este dificil să surprindem că ambiguitatea este ceva mai mult de o notă negativă care împiedică să se rezolve în mod univoc o multiplicitate de semnificații adesea contrastante. Ambiguitatea indică mai ales o capacitate originară de a se dedubla între ceea ce unul este în sine și ceea ce el este pentru sine și pentru alții, între ființă și aparență. La aceasta se adaugă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
persoanei umane. 2. Neliniștea unei fericiri deschise spre transcendent Inconștientul omului, ca de altfel și pulsiunile sale interioare, trebuiesc în mod sigur dresate și controlate. În același timp este nevoie să se ia în considerație viața nu numai din prisma univocă a profunzimii psihicului, ci și dintr-o perspectivă deschisă față de posibilitățile existenței la care fiecare creatură este chemată de Dumnezeu. „Nu trebuie să se uite niciodată faptul că lumea adevărată a persoanei, cea care îi permite să se realizeze în
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de explicat într-o epocă a inovării și descoperirii. La baza ei stă ceea ce eu numesc o epistemologie a problemelor cu soluție unică. Nu există decât o singură cale istorică (tranziția) și o singură strategie a tranziției, presupusă a reflecta univoc experiența țărilor occidentale. Ceea ce trebuie făcut este implementarea hotărâtă a reformelor conținute în această strategie. Încercarea de explorare a alternativelor era suspectată a fi expresia mascată a mentalităților comuniste, care nu fac decât să întârzie reforma sau chiar să o
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ca "publicul să reacționeze din cînd în cînd față de un jurnalist anume, dar acesta acționează în mod continuu asupra publicului său"297. Astfel, fără nici o excepție, regula generală este următoarea: mijloacele de comunicare se polarizează. Ele capătă un sens din ce în ce mai univoc și devin din ce în ce mai puțin reciproce. Cele trei tendințe regresul conversației, trecerea de la starea compactă la starea dispersată, polarizarea presei, a radioului etc. trebuie analizate împreună atît datorită naturii lor, dar mai ales datorită cauzelor și efectelor lor. Ele concură laolaltă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
alte schimbări cum sunt : readaptarea statului la noile provocări, ceea ce antrenează în mod inevitabil și procesul de înnoire a suveranității, iar un astfel de mediu va atrage ca un magnet identitatea națională în creuzetul transformărilor. Dar acestea nu sunt procese univoce, ci sunt mai degrabă paralele. Uniunea își întărește structurile, dobândește noi competențe, progresează pe linia formării unei identități proprii. În acest sens, art.3 pct.3 alin.4 din Proiectul de tratat de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
nou, gata pentru autocorecție. În fond, exercițiul teologic al Bisericii primare s-a menținut în relația de circularitate hermeneutică creată de două sarcini vitale: nevoia de a menține unitatea transcendentală dintre Vechiul și Noul Testament prin identificarea lui Hristos ca subiect univoc al Revelației și, apoi, căutarea unui limbaj care să-L definească pe Hristos în raporturile Sale cu Tatăl și creația Sa. Mai precis: pentru a interpreta Scripturile, teologii aveau nevoie de „mintea lui Hristos”, iar pentru a-L cunoaște pe
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]