646 matches
-
de sunete stridente și vesele. Drumul ăsta spre răsărit îmi devenea tot mai neplăcut. Înainte de-a pleca, mi-ai explicat vag că trebuia să refacem un contact într-unul din acele orașe pe care mă grăbeam să le străbat. Urâțenia lor, sărăcia pădurilor desfrunzite făceau ca ținta călătoriei noastre să fie dinainte nesigură, topită în aerul verde-albăstrui al zilei ploioase. Absurdă, precum munca noastră de acum, m-am gândit eu, amintindu-mi de prima mea vizită în Berlinul încă împărțit
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care, fixându-se în noi, ne domină, ne observa, ne scrutează. Sábato are convingerea că gândirea și literatura lui Sartre înseamnă filosofia unui om cu un profund sentiment de inferioritate, "îmi este rușine, deci exist" -, că totul se datora percepției urâțeniei sale de către ceilalți. "Nu este asta concepția unui om obsedat de corpul său, înfricoșat în fața sentimentului de inferioritate pe care îl are față de ceilalți?" se întreabă, retoric, Sábato80. Sartre, spune Sábato, a fost un copil teribil de urât, până la punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
probe. Pentru regele exhibiționismului, excesul pare va fi fost, un timp, unica regulă a vieții sale. De aici până la decadența fizică nu a fost decât un pas. Încercând să-și ascundă bolile trupului, Jackson s-a mutilat devenind de o urâțenie realmente spectaculoasă. Faptul acesta poate fi citit în cheie mitologică. În mod cert, "asemenea creaturilor mitologice, starul se metamorfozează"8. Michael Jackson a stat întreaga viață sub semnul metamorfozei. Poate fi sugestiv definit prin anumite dualități mitologice: frumos și urât
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
durabil, sinteza atâtor generații, "sudoarea sutelor de ani", primul hrisov al strămoșilor "robi" care și-au "vărsat osemintele" în poet. Influențat de Florile răului ale lui Ch. Baudelaire și de naturalism, Arghezi a experimentat estetica urâtului și a evidențiat că urâțenia este de ordin moral. Travaliul intelectual a presupus un drum anevoios, expresia dură, directă s-a transformat în limbaj elevat, de mare frumusețe. Ideea continuității pe o treaptă superioară a fost explicit formulată și a devenit un imperativ etic al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de tată și de soț, se spânzură, iar Florica se căsătorește cu George Bulbuc, deși îl iubea pe Ion. Protagonistul părea dezorientat: "ce-ar fi oare dacă aș lua pe Florica și am fugi amândoi în lume să scap de urâțenia asta", după care murmura trist "și să rămân tot calic, pentru o muiere". Pădurea spânzuraților Plecând de la fapte reale, L. Rebreanu a scris romanul Pădurea spânzuraților care înfățișează secvențe din primul război mondial, în special drama intelectualului ardelean, obligat de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
exemplu de privire retrospectivă, consemnata în decursul penultimei întrevederi (ianuarie 1948): "Era ceva deopotrivă tragic și hidos în senilitatea lui. Tragicul era invizibil - erau frânturi de gand că declinul este inevitabil, chiar și în cazul unei personalități atât de mari. Urâțenia continuă să se adune tot timpul. Deși îi plăcuse mereu să mănânce bine, Stalin dădea acum dovadă de lăcomie, de parcă se temea că nu-i va mai rămâne o porție suficient de mare din felul lui preferat de mâncare. [...] Intelectul
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
treilea ,,basm nuvelistic’’, aderența la fantastic se produce aici numai în virtutea unui progres de fermecătoare ambiguizare a leit motivului magic explorat de autor. ,,Ursita’’ face dreptate acolo unde vitregia legilor naturii a ,,însemnat’’ pe om cu defecte imposibil de înlăturat (urâțenia fizică și puținătatea minții, în cazul de față). ,,Arma secretă’’ a ,,ursitei’’ este, firește, iubirea. Zice autorul însuși în final: Doamne, bine trebuie să fi petrecut câți au avut parte să se afle p-atunci acolo, la nuntă, dacă nu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cufunda în matricea naturii dispuse să o protejeze apare că un ecou al concepției de Natură binevoitoare îmbrățișată de tânărul Leopardi. Pentru poetul din Recanati starea ideală este cea de comuniune perfectă cu natura iubitoare, care ascunde de privirea omului urâțenia și durerea condiției lui limitate, dărindu-i astfel iluzia fericirii: Deoarece întreaga frumusețe și tot binele acestei lumi sunt iluzii pure (...) pure fantasme și plăsmuiri ale imaginației (...) natură a ascuns aceste adevăruri sub adâncimi de mister.367 Trăind sub semnul himerelor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că eul liric se identifică, în cele mai intense versuri, cu protagonista pe baza nefericirii fundamentale a omului respins de natură mama, simțământ proiectat asupra personajului feminin.496 Printre celelalte circumstanțe ce explică apropierea eu poetic Safo se numeră tinerețea, urâțenia și fragilitatea, trăsături care o transformă pe această în imaginea durerii provocate de ostilitatea naturii, de navală iubirii, de apropierea morții. Studiind la rândul sau poeziile lui Safo, Quasimodo a îndrăgit, după toate aparențele, felul în care aceasta vorbea despre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
știe pe cine și de ce. Sau falșii gunoieri, cu tupeu, care se recomandă ca deratizatori performanți și care au voci de tenori! În afara blocului (chiar dacă într-un asemenea edificiu locuiesc și destui gospodari și oameni cu bun-simț) este vraiște: dezordine, urâțenie, mizerie, violență, promiscuitate (adică exact invers decât într-un celebru poem al lui Baudelaire, în care se vorbește despre „ordine și frumusețe, lux, calm și voluptate”; asocierea este intenționat deplasată). Containerele de gunoi, doldora de putregaiuri, construiesc un halo miasmatic
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Călinescu însuși, în locul celui decedat. Noul instalat la șefia cabinetului fusese de fapt „eminența cenușie” a guvernului Miron Cristea. Era un personaj ce întruchipa „un amalgam de complexe, de frustrări și umilințe sociale decantate în decizii politice dure”, având o „urâțenie de maimuță din adolescență și tinerețe” care, totuși, inspira „o inteligență mult deasupra mediei”. Tratativele economice cu germanii au continuat într-un climat foarte tensionat și încordat sub noul prim-ministru. Partea română în aceste negocieri s-au opus cu
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Privești căsuțele cufundate la poale de pădure sau așezate la margine de luncă. Ce lume liniștită, cât calm. Încet, încet sufletul ți-e inundat de-o dulce pace interioară pe care numai o lume neatinsă de zbuciumul cotidian sau de urâțenia vieții mondene țio poate provoca. Privind tablourile domnului Ionel Spânu, am rămas în suflet cu un fior de nostalgie pentru meleagurile unde am copilărit. Amintiri făcute cioburi miau revenit în minte, completând goluri și alinând doruri... de casă, de inocență
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
în ornamente, straturi de locuire 5 nivele, blocurile arheologic, Trotușul lava apei Onești, albie de fluviu în sute de metri, 19,54 cîrd de fete la coborîre, angajarea anfiladei, calculele mersului lor, oricît de demonstrativ, pînă și pe scenă, de unde urîțenia, orice simbol este ambiguu, orice semn este simbolic, peronul gării aproape troian, pe cărări Borzeștiul, lovitura de suprasimbolizare biserica lui Ștefan, dar mai înainte nările cu miros de țiței rafinarea, cîmpul e viteza, Urechești casele mișcînd cîte una pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nu ajungă în situația să le facă vreo observație. Și, țin minte că aveam un camarad de la Bateria I, care era mai mult la GAZ la dumneavoastră, unul Ioiard. M. M.: Îl știu pe Ioiard. S. B.: Era de-o urâțenie băiatul acela... M. M.: Da, dar pare-mi-se că era meseriaș, nu știu ce era. S. B.: Nu știu ce era el. Probabil că era meseriaș. Era recunoscut prin înfățișare. Și, ca să vedeți, avea și un umor negru acest locotenent-major. Când era de
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
sau e prea dulce pentru tine? — Nu, e foarte bun, mulțumesc. Lizzie, ce minunat e să te văd, și arăți superb. Așa cum am mai spus, Lizzie făcea parte dintre acele femei a căror față variază uimitor pe scara dintre reală urâțenie și reală frumusețe. Azi, Lizzie se afla la capătul dinspre frumusețe, arătând tânără și luminoasă, ca un băiețandru în rolul principal, cu părul cârlionțat în șuvițe spiralate, suflate de vânt. Purta pantaloni negri și pe deasupra o cămașă lungă, în dungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Vezi în jurul tău lucruri minunate pe lângă care adesea ai trecut fără să le observi, frumusețea și parfumul florilor, măreția cerului, cântecul păsărelelor, privirea senină a copiilor, răsăritul soarelui, zâmbetul celor din jurul tău, căldura familiei, bucuria trăirii prezentului. Frumusețea ca și urâțenia chipului omului de lângă noi se topesc cu timpul în obișnuință, rămâne frumusețea sufletului, a inimii, frumusețea zilelor și a anilor petrecuți împreună, uneori cu bucurii, alteori cu necazuri dar pe care însă le am învins împreună, ani cu împliniri în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
frontul perfecțiunii, frumuseții, ci prin acela al gunoaielor și sordidelor - era să spun amenajări - bidonviluri. Care, oricâtă tencuială - tot o treabă turcească; nomina odiosa totuși căci nu cu turcul am ce am ci cu superficialitatea, lucrul de mântuială - ar acoperi urâțenia interioară, sunt o palmă pe obrazul Naturii. Unde sunt iernile de altă dată? Adică frumusețea civilizației grecești? Care a pus ca măsură a tuturor lucrurilor omul, dar pe acela perfect: eroul Iliadei ori atletul de la Olimpia... „Meridian“, 22 martie 2002
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
urâți. Pur și simplu urâți. Soarta a fost ingrată, iar ei o știu. Dacă există indivizi frumoși, dacă s-au instituționalizat o mulțime de concursuri de frumusețe, unele cu acoperire mondială, trebuie să admitem și celălalt pol al condiției umane, urâțenia, dizarmonicul. Unii vin pe lume atrăgători, alții respingători. Pentru frumusețe, dicționarele au numeroase sinonime și nuanțări. Pentru urât, societatea a inventat doar câteva zicale consolatoare, cum ar fi: „Nu contează chipul, ci caracterul“. Într-un film japonez care se chema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pleoapele căzute, de mari și grele ce erau. Cum să nu conteze înfățișarea, dacă atâtea și atâtea persoane trăiesc bine și fac averi cu chipul și cu trupul lor? De un profesor venit pe lume cu imensa povară a unei urâțenii complete, și la cap, și la corp, colegii pomeneau cu un soi de tăgadă în glas, ca într-un caz de boală fără remediu. Ciudat e că, atunci când l-am cunoscut, dascălul m-a abordat mai mult decât direct: „Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
al II-lea - n.n.) și Duduia au început să-i organizeze (lui Mihai - n.n.) acele celebre ceaiuri și serate dansante, la care au fost invitate: fiicele lui Ion Bujoiu, Irina Malaxa, frumusețea de fată a nevestei comandorului Știubei (Yvonica - n.n.), urâțenia de fiică a colonelului Filitti, o altă mare... minunăție de fată Mia Zwiedeneck”. Neinițiat în dedesubturile acestei acțiuni și, probabil, lezat în orgoliu, I. Mocsonyi-Stârcea creionează colorat aceste seri dansante, considerând că obiectivul era ,,spre a-i deschide pofta” lui
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
industrializării. El a fabricat un umanism social, am spune, dacă nu am abuzat deja de acest cuvânt comod"1136 (...). "Această elaborare a avut loc de-a lungul tristului, genialului și dramaticului secol al XIX-lea: trist dacă ne gândim la urâțenia vieții cotidiene; dramatic dacă avem în vedere succesiunea de tulburări și războaie; genial dacă ținem seama de progresele științifice, tehnice și într-o mică măsură chiar sociale"1137. (...) "În orice caz rezultatele sunt clare și azi, mult după secolul al
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
nu ajungă în situația să le facă vreo observație. Și, țin minte că aveam un camarad de la Bateria I, care era mai mult la GAZ la dumneavoastră, unul Ioiard. M. M.: Îl știu pe Ioiard. S. B.: Era de-o urâțenie băiatul acela... M. M.: Da, dar pare-mi-se că era meseriaș, nu știu ce era. S. B.: Nu știu ce era el. Probabil că era meseriaș. Era recunoscut prin înfățișare. Și, ca să vedeți, avea și un umor negru acest locotenent-major. Când era de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
regală, 1909) „privi- rea ochilor cenușii reflecta inteligență”, iar nasul Încovoiat - „care i se lăsa mult peste mustață” - „indica originea sa [evreiască]” <endnote id="(785, p. 381)"/>. Și Leo Nafta, din romanul Muntele vrăjit, este un evreu galițian „de o urâțenie corosivă”, cu „nasul coroiat care-i domină fața”, cu „gura boțită” și cu „un aer atât de maladiv” cum „numai semiții pot avea”. „Are un nas de evreu, uită-te bine la el !”, spune un personaj neamț. „Și caldeenii aveau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de tip oriental, cu nasul coroiat” <endnote id="(455, IV, p. 80)"/>. În concepția antisemiților, nasul acvilin nu era un reper negativ numai din punct de vedere estetic, dar și din punct de vedere etic. El ar indica nu doar urâțenia evreului, ci și perfidia sa. Pentru scriitorul și politicianul șovin Maurice Barrès (1862-1923), ca să-l poți judeca pe Alfred Dreyfus este suficient să privești „figura sa de rasă străină” ; vinovăția acestuia „reiese din rasa și din forma nasului”. Pe la sfârșitul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Dacă nu știi ceva despre rău, nu ai cum să percepi binele. Valoarea nu este percepută izolat, ca atare, ci Într-un interval bipolar, prin raportarea binelui la rău, a dreptății la nedreptate, a adevărului la falsitate, a frumuseții la urâțenie etc. Acești părinți invită la sinceritate, la asumare, la conștientizarea și depășirea stării de păcat. „Îl prefer pe omul păcătos”, zice avva Sarmatas, „dacă știe că a păcătuit și se pocăiește, celui nepăcătos, care se crede drept”. În tradiția creștină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]