1,675 matches
-
gologani? Și perceptorul nu glumește. Când o scris că ești dator, apoi vrei-nu vrei trebuie să plătești și pace!” „Decât să fii așa cătrănit, mai bine hai să întrebăm de sănătate cele țoiuri, care stau colea și se plâng de urât. Îți mai aduci aminte, Toadere, ce cătănie am făcut? Trei ani pe muchie. După al doilea an credeam că o să mor cântând: <Vai săracu ifanteriu, cum îl strânge moliteriu>. Uite însă că am ajuns gospodari la casa noastră, cu fimeie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Tudor Arghezi și a lui Vasile Voiculescu, Anamneze (1984) putând fi considerat - în viziunea lui Bâgiu - cel mai bun volum volum de versuri al scriitorului. Din acest volum merită citat un poem cu pronunțată tonalitate argheziană, o afirmare a esteticii urâtului în maniera lui Valeriu Anania: "Voi înfrunta durerea și scârba de-a mă ști/ țărână'n risipire din zemuri verzi, fetide/ sorbit pe întuneric de lacome-anelide,/ redat ispitei albe și reci de-a nu mai fi.// Am mai trăit eu
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
de latura pitorescă a acestei lumi a viciului și a mizeriei, evidentă la Eugen Barbu, și se află, de asemenea, la o distanță considerabilă de viziunea naturalistă, céliniană a lui Radu Aldulescu. Observația realistă nu lipsește, însă poetizarea imundului, "estetica urâtului" determină configurația romanului și a protagoniștilor săi. Precum Arghezi în Flori de mucegai (unde, spre deosebire de baudelairienele Flori ale răului, miza estetică are și un background etic), prozatoarea se dovedește interesată de revelarea petelor de lumină, a oazelor de umanitate dintr-
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
care l-am văzut pe timpuri la Louvre, alături de Șchiopul falnic, sfidător, al lui Ribera, - nu mai țin bine minte dacă pe același perete, - sunt două picturi spaniole ce definesc singure spiritul culturii iberice, nu atât socializantă, cât nerefuzând esteticei, urâtul. Lăsați de o parte gesticulația lui Goya, înverșunarea asupra fizionomiei umane, și veți înțelege ce vreau să spun. Dacă veți pune la rând și pictura flamandă, italiană din epocă, intenția devine clară... Imediat vă va răsări în minte, în literatură
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
din epocă, intenția devine clară... Imediat vă va răsări în minte, în literatură, Don Quijote, proza lui Cervantes, lucrând în aceeași direcție, pe linia distorsionată a handicapului mental. Ficțiunea, ca dereglare, a naturii, tot umane... De unde, prin acuitatea viziunilor, geniul. * Estetica urâtului! Hm. Mulți confundă lucrurile, mai ales în literatură... E o maladie curentă, nu numai lexicală. E greu de tot; și îți trebuie mult talent, cum a fost cu Arghezi la noi... care... din bube și gunoi să iște frumuseți noi
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
un rol important, susținut nu numai de artiști mediocrii, dar și de ideologi bărboși, fanatici. Ne mai lipsea un totalitarism politic în acest sens. Ei bine, îl avurăm și pe-acesta, n-am scăpat. De unde, probabil, astăzi, reacția aceasta a urâtului cu orice preț,... a răzbelirii totale, exagerare nesusținută de vreun har cert, și care, Doamne iartă-mă, căzu în partea aialaltă, în domnia frumosului cu orișce preț, pe care critica noastră inteligentă o detesta atât. Șchiopi sfidători noi avem... Și
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
naturaliste sau expresioniste. Ioana Pârvulescu punea accentul, într-o cronică din 1994, pe viziunea sumbră dezvăluind "viața ca un dulce coșmar". Tania Radu, în 1995, releva "romantismul dezabuzării". Dan C. Mihăilescu, în 1998, desemna nota caracteristică prin sintagma: "proza de "urât și mizerie". Mai recent, Paul Cernat, referindu-se chiar la Proorocii Ierusalimului, remarca epicul pur și senzația copleșitoare de viață, arătând că narațiunea "are ceva din ampla respirație a prozei ruse și din caracterul cinematografic al prozei americane", realizând o
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
ele. Dar nu aici. În locul ăsta n-aveai cum să nu-ți pese, să nu-i simți pustietatea scîrboasă și omniprezentă, cînd te apropiai de el. Gardul ăla uriaș care-l Înconjura părea să se desfășoare pe toată lungimea golului urît format din cloacele de orașe, cartierele muncitorești, proprietăți industriale, fabrici și mine vechi, care se Întindeau Între Edinburgh și Glasgow. Înăuntru, mirosul. Dezinfectantul. Nu există alt miros ca el. Asemănător cu un spital, dar mai stătut și mai infect. Tremuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îmi amintesc și acum pozele: ,,Morcoveață,, se chema parcă. Mi-a fost ușor să țin minte cum se cheamă: de la morcov, ,,Morcoveață,,. -Se vede Împăiatule că n-ai pic de educație, te-am adus lângă mine să-mi ții de urât și să ai măcar bunul simț să asculți, să mai Înveți și tu câte ceva. -La vârsta mea nu-mi mai trebuie decât lopata, care să arunce pământ peste mine la o margine de cimitir. Ți-am mai spus, știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se poate lumina doar un oftat. Astăzi este ,,Ziua Mondială a râsului,, dihor leșinat. Râzi că nu te costă, animal preistoric. Râsul te ajută să nu te pierzi În universul ăsta jalnic, Îți Întărește mușchii feței și te vindecă de urât. ,, Banii sunt deșertați În buzunarul fără fund al vestei kaki de care Antoniu nu s-a despărțit de când a dat frigul. Un timp degetele lui Îi pipăie prin stofa grosolană, Încleștându-se pe ei ca brațele unei caracatițe. Kawabata nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cruce mare, a deschis ușa și, În lumina de acvariu a zorilor, străvezie și rece, vegheat de o pisică jigărită, a vomitat mult, curățindu-se. Antoniu locuiește de o lună Într-un cavou părăsit, din cimitirul Sfântul Elefterie. Ține de urât unui avocat bogat și celebru, care s-a sinucis când au venit comuniștii la putere. Avea un singur fiu, care a emigrat acum treizeci de ani În America și, i s-a pierdut urma. Alte rude probabil că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru cățel. A ieșit o zarvă de parcă ar fi spus cine știe ce măscari. "Noi abia reușim să găsim carne pentru copii și dumneata..." "Un copil, de la leagăn, nu ești în stare să ei." "O fi cîine-lup, i-o fi ținînd de urît..." A plecat în fugă, cutremurată, hotărîtă să ducă undeva, în afara orașului, cățelușa și s-o părăsească, dar cînd a ajuns la ușă și i-a auzit ghearele zgîriind lemnul, pe dinăuntru, ca un semn de întîmpinare, i s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gravă, să-l mai rețină -, ori cu ce sau cu cine să ies, am preferat să stau în intimitatea cărților. Edenul paradisiac se află înaintea mușcării din mărul cunoașterii; după aceea, se naște conștiința răului, a binelui, a frumosului, a urîtului, a dreptății și a echității. Se naște nu de la sine, ori din sine, cum nici scînteia nu apare dintr-un singur element, sau din ciocnirea cremenei de lemnul putred. Abia cînd te-am întîlnit, cînd prin atitudinea ta ai reprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care n-a putut veni la Cluj pe calea aerului. Dacă dl Guest era paralitic, ca Franklin Delano Roosevelt, atunci C.V. Tudor zicea că i s-a ars bujia la scaunul cu rotile. Președintele PRM trăiește politic zgândărind răul și urâtul de pe fundul sufletului omenesc, oglindite în miturile murdare din subconștientul unui popor - creierul lui C.V. Tudor funcționează după un ciclu menstrual: secretă periodic un șuvoi sângeriu, urât mirositor, dar sterp. În cazul de față e vorba de virilitatea masculului român
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
băiat de cartier „patru mari actori” despre Marlon Brando, Vivien Leigh, Karl Malden, Kim Hunter, care chiar joacă formidabil cu toții sub ochiul lui Elia Kazan! Să simtă natura aceea umană primitivă, murdară, educată la școala străzii, că niște actori ca urâtul cu nasul pătlăgică, Karl Malden, sau cenușia Kim Hunter sunt excepționali în rolurile lor secundare! - prin gura lui vorbea bucățica de Dumnezeu din el... Să trezești un om din greul somn animalic în care poate trăi o viață întreagă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lor principală aici, pe pământ, de unde se poate trage concluzia că în anumite lumi așa ceva nu există, nici la desenele animate nu spuneau nu, o iubeau pe Viorica Bucur, stăteau lângă mine când făceam curat în cameră, îmi țineau de urât, și ce poate fi mai urât decât să faci curat în cameră, în fine, aveau o relație cordială și cu mama, și cu Filip, fără „săru’ mâna tanti“ și „cum a fost la școală“, dar se simțeau bine în preajma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
privește presa „Oare cultul acesta al negativului, al derizoriului și al bădărăniei cu ștaif, lipsa oricărei scântei de speranță nu le au fost inoculate românilor și de presă? De ani de zile, ziarele noastre nu exaltă decât mizeria, violența și urâtul. Oare rolul presei nu era să facă ce n-a făcut clasa noastră politică și anume: să le explice românilor în mod obiectiv ceea ce se întâmplă cu ei? - Răspunsul la întrebarea aceasta l-ar fi dat și un rabin. Sigur
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
oprit la Ghiocel să dea ceva pe gât. - Era tare amărât omul... - Da, măi Sandule, era negru de supărare, mai ales că, de când îi murise nevasta, nu prea mai dădea nimeni pe la el și numai Șarik îi mai ținea de urât. - Lasă că și Petrache era spurcat la gură și-i alunga pe toți... - Ei, și el... s-a hotărât povestitoarea să pună capăt întreruperilor. Era la Ghiocel, a băut vreo două pahare, a mai cerut un rând, a venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ești pe capră trebuie să o faci, altfel rămîi înecat în noroi." Basarab Cantacuzino era nu doar cuprins de adevărul spuselor sale, ci și convingător. Trebuia doar să închizi ochii și să-l asculți. Văzîndu-l, uriaș, insensibil, transpirat, în totul urît, aproape monstruos, nu puteai să crezi că era vorba de ceva bun, frumos, chiar în idealitatea sa, de ceva care să fie pe placul și în interesul nației. Ascultîndu-l doar, era altceva. Leonard Bîlbîie trebuia și să-l vadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care, poate, peste ani, îți vor aminti de mine: "Te pregătești să pleci. Te du cu bine. Am să te-aștept. Am să te-aștept oricât. Ia, însă, și iubirea mea cu tine Ca, până vii, să-ți țină de urât. Eu îți doresc să te întorci cu bine În casa-n care-am stat numai noi doi. Nu vreau alt dar, te vreau numai pe tine, Ca să-mi aduci iubirea înapoi". Mesajul lui, plin de contradicții, nu lămuri în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
primului impuls: Iubitul meu, îți scriu această carte, Să nu mă-ntrebi de ce, să nu mă-ntrebi! E, poate, pentru că vreau să ai parte De dragostea pe care n-o observi. Puține clipe pline de lumină, Atâtea zile pline de urât... Aș vrea să știu, acum, a cui e vina, Să știu a cui e vina și atât! Aș vrea să cred că astăzi știi prea bine Ce-a fost atunci, de ce a fost așa, Aș vrea să cred că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prețurile exagerate te țineau la distanță, serviciul nu mai era sigur iar ea își pierduse elanul și încrederea din tinerețe. Avea o anumită vârstă când nu dorea altceva decât o viață liniștită și un nepoțel care să-i țină de urât. Se izbea zilnic de învinuirile neamurilor, de tăcerea dureroasă a Luanei care se înstrăinase, devenise o femeie distantă și inabordabilă. Tânjea după discuțiile interminabile din timpul liceului, după urletele jocului neobosit din copilărie. O durea sufletul s-o vadă neîmplinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încântată de propunere. — Da. Ellie ne-a lăsat în frigider niște friptură rece și salată. Și aș putea desface și o cutie de supă. — De obicei sar peste masă de pranz, însă dacă vă este foame, o să vă țin de urât și-o să ciugulesc și eu ceva în timp ce ne continuăm discuția. — Săriți peste masă de pranz? se minuna Adrian. Țin minte că Șam era furios la culme că l-ați făcut praf după ce i-ați mâncat bunătatea de rasol de somon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Și pentru a-mi spori curajul, mi-a dat o pilulă. Am înghițit-o și, devenind imediat invizibilă, am încălecat pe idee și am pornit în trecut. Grijulie, am luat cu mine cartea ,,Amintiri din copilărie”, să-mi țină de urât. În câteva secunde am ajuns. Dar totul în fața mea se prezenta foarte nou, neașteptat. Deodată, Ideea se pocni cu palma peste frunte și exclamă cu glas jalnic: Am uitat! Vai de mine, ce uitucă sunt! Am plecat fără să iau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frumusețea logică a poveștii fiecăruia, cu suspansurile terminațiilor în coadă de pește sau cu final neașteptat, uneori greșite din punct de vedere gramatical, pentru că sufletul nu e filolog și nici savant, ci un burete care absoarbe fără a analiza estetica urâtului din kilometrii de cunoaștere cu muzica divină a frumuseții inventate de veșnicul atipic om, neevoluat decât tehnic, dar la fel de naiv precum copilul, care vrea și atât, de ce-ul există, ca și răspunsul în același timp, în același loc, urmând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]