467 matches
-
zisul testament al marelui domn: „Când au murit Ștefan vodă cel Bun, au lăsat cuvânt fiului său, lui Bogdan vodă, să închine țara la turci, iar nu la alte neamuri, căci neamul turcilor sânt mai înțălepți și mai puternici”. Grigore Ureche scria că Bogdan, „Pe învățătura tătâne-sau, a lui Ștefan vodă, trimis-au la împărăția turcilor pre Tăutul logofătul cel mare, cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, zece povoară de bani și s-au închinatu cu toată țara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
război primejdios și un incendiu care nu va putea fi stins nici ușor și nici repede. Căci noi, după cum am spus mai sus, nu putem părăsi țara aceea și pe voievodul acela”. O realitate politică a fost înțeleasă de Grigore Ureche încă din secolul al XVII-lea: „că nici ungurii nu erau bucuroși ca să cază domniia Moldovei pre mâna leșilor, măcară că Laslău crai ungurescu (ce să cheamă leșaște Vladislav) era frate lui Olbrihtu craiului leșesc.” În timpul tratativelor pentru încheierea ostilităților
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mare moarte și tăiere s-au făcut atuncea în oastea leșască, la locul ce să chiamă Lănțeștii satul”. La cronicarii poloni, Wapowski și Bielski, și în Kronika polska, lupta cu mazurii s-ar fi dat la satul Sepnice (Șipinți). Grigore Ureche credea că la Șipinți a avut loc lupta dintre oastea craiului și moldovenii, care-i așteptau pe poloni la vadul Prutului, cu cete foarte mari, cum scrie Wapowski. După care, regele, bolnav de friguri, s-a odihnit la Prut și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe fiecare după vrednicia sa. Și i-a trimis la ale lor și i-a învățat să laude și să binecuvânteze pe Dumnezeu cel de sus pentru darul ce le-a dat, căci toate sunt cu putință de la Dumnezeu. Grigore Ureche scria că după lupta din Codrii Cosminului, Ștefan „au ziditu biserica pre numele Sfântului Mucenicu Dimitrie, în târgu în Suceava, care trăiește și până astăzi. Zic unii să se fi arătat lui Ștefan vodă la acest războiu Sfântul Mucenicu Dimitrie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a luat domnia Ștefan cel Mare, Grigore Ureche scria: “Deciia Ștefan Vodă strâns-au boierii țării și mari și mici și alte curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări la locul ce se cheamă Direptate”. Tot Grigore Ureche relata că, atunci când a fost omorât Ștefan Lăcustă, deoarece îl ura “curtea toată, s-au vorbit o samă de boiari din curtea lui, anume Găneștii și Arbureștii și la așternutul lui, unde odihnia, l-au omorât în cetatea Sucevii”. Neagoe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Polonia, din ultimii ani ai domniei. Părerea, potrivit căreia Ștefan cel Mare a făcut apel la țărani, la oastea cea mare, numai în momente de mare primejdie, ca în timpul campaniilor din 1475, 1476, 1497, nu este conformă cu realitatea. Grigore Ureche scria că Ștefan, în anul 1470, “strâns-au țara și slujitorii săi și au intrat în Țara Muntenească, de au prădat marginea, fevruarie 27 și au arsu Brăila în săptămâna albă, marți”. Este vorba de o acțiune limitată și nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și să îi informăm pe străini care nu știu, ca Ferdinand Lot, care a fost contribuția noastră la apărarea civilizației europene. Sfatul Domnesc De la începutul statului feudal, domnul cârmuia țara cu ajutorul boierilor care formează Sfatul Domnesc. Interpolatorul Letopisețului lui Grigore Ureche scria că Alexandru cel Bun“ tocmit-au și boieri mari în sfat, de chivernisala țărâi și a pământului Moldovei”. Din documentele de până la domnia lui Ștefan cel Mare cea mai mare parte a boierilor pomeniți în Sfatul Domnesc nu au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cerești, sprijinul popoarelor creștine, cel ce va anunța Judecata de Apoi”, iar după interpretarea lui Rene Guenon era “principiul puterii sacerdotale sau pontificale.” În ziua de 26 octombrie, ziua Sfântului Dumitru, a avut loc bătălia din Codrii Cosminului. Scria cronicarul Ureche: “zic unii să se fi arătat lui Ștefan Vodă la acest războiu Sfântul Mucenic Dimitrie, călare și într-armatu ca un viteazu, fiindu-i întru ajutoriu și dând vâlhva oștii lui, ci iaste de a și credere, de vreme ce au zidit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Intendenței către Detașam. CFR No.60 Făgăraș Cu onoare vi se transmite mai jos în copie pentru întocmai executare ord. Ministerului Apărării Naționale Dir. Intendenței Nr. 212 din 14 Octombrie 1941 confidențial personal. p. ȘEFUL SERVICIULUI INTENDENȚEI INTENDENT, LT. COLONEL, Ureche Ioan COPIE În conformitate cu ordinul Nr. 846 din 2 Octombrie 1941 al Secretariatului General al M.A.N. Drepturile evreilor întrebuințați la lucrările de fortificații, de 25/douăzeci și cinci/lei hrană și 10/zece/lei întreținere de om pe/zi, precum și costul
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
au auzit deja, la Agram, cîntîndu-i-se imnul rusesc. Unde? Într-o țară care are o autonomie oarecare, va să zică e întrucîtva mulțămită. Nu va fi mirare dacă trupele rusești, intrând în Austria, ar fi întîmpinate de acelaș imn care au jignit urechea unuia din cei mai simpatici Habsburgi. Un semn că simpatiile cele mai tari se istovesc, călcate fiind în picioare de cătră gustul de supremație al maghiarilor și al amicilor Nouăi prese libere. Acest memento ne-au trebuit spre a trece
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
decât suma părților. Atâtea culori, toate într-un singur loc. Cu excepția curcubeului ăluia de produse, n-ai la ce altceva să te uiți. Când mă uit la oameni, le văd doar cefele. Chiar dacă mă întorc super-rapid, tot ce văd e urechea cuiva care se întoarce cu spatele. Și oamenii vorbesc cu Dumnezeu. — O, Doamne, zic ei. Ai văzut-o pe aia? Și: — Era o mască? Christoase, e puțin cam devreme pentru Halloween. Toți sunt foarte ocupați să citească etichetele de pe French
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
că seara aceea era și a lui. Seara Dumnezeirii care e a tuturora și care pentru noi, în alcătuirea noastră de atunci nu mai urma să se repete vreodată, căci timpul avea să sufle peste toți și toate: dacă puneai urechea îl auzeai încremenind, stingând locuri, oameni, zvonuri, întâmplări. Pomul de Crăciun se afla în camera de la față, parcă exilat în ipocrizia oficială a relațiilor, cu oamenii puterii locale, pomul se numea Pom de Iarnă, pe care și ei, aproape toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era copil, fugea de acasă și venea să se scalde, laolaltă cu porcii, În nămolul Eleșteului. Mamă-sa, văduvă de tânără, Îl bătea când se Întorcea de la scăldat, Însă mai mult așa, ca să nu se spună că nu l-a urecheat. Avea suflet bun mama lui. Era chioară și ochiul ei alb Îi punea În Încurcătură pe cei care o Întâlneau prima oară. Ea știa asta și devenise din ce În ce mai tăcută. Spre bătrânețe mulți credeau că amuțise pe vecie. Cei care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ion 119. Negri, Costache 285, 286, 288, 360. Negrițoiu, Mișu 428, 429. Negru, Nicolae 403. Negruți, Ecaterina 125. Negruzzi, C. 130, 131. Negulici, Mihai 127. Neguț, Silviu 209, 210. Neigebaur, J.F. 98. Nekrich, Aleksandr 411, 414-417, 422. Nelidov 168. Nestor Ureche 111. Nica, Vasile 450. Nichita, meșter 49. Nichitici, A. N. 120. Nicodim, patriarh 227, 229. Nicola, Leondi di 158, 159. Nicolae (Milescu), spătar 109, 111, 113, 114, 131, 399. Nicolae al II-lea 383, 384, 388. Nicolae Alexandru 47. Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Varii 477. Varjassy, Lajos 304, 311, 316, 320, 321.. Varlaam, mitropolit 109, 113, 114. Vârnav Liteanu, Al. 173. Vasilco, Alexandru 361. Vasilco, Gheorghe 361-363. Vasilco, Nicolai 372, 373. Vasile Damian, logofăt 109. Vasile Lupu 112, 122. Vasile Macedoneanul 131. Vasile Ureche 111. Vasilescu, Mircea 493, 498. Vasilescu, Veronica 119. Vassermann 319. Vászony, Vilmos (Weiss) 307, 316, 317, 331. Vașcanu 450. Vâșinski, Andrei Ianuarievici 274, 275. Vázsonyi 304, 316, 317, 321. Văcărescu, Iancu 131, 132. Văcărescu, Ienăchiță 132. Văduva, Constantin C. 435
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pierdut, așa încât nu se știe cu certitudine ce cuprindeau. S-au păstrat doar copii indirecte, interpolate (sau care au integrat textul lui U.), ceea ce a generat ample controverse privitoare la paternitatea scrierii. Astfel, au fost considerați autori sau coautori Nestor Ureche ori Simion Dascălul. Cercetări complexe l-au stabilit ca principal autor pe U., delimitându-i textul de interpolări, dar o minuțioasă analiză lingvistico-stilistică l-a condus pe N. A. Ursu la concluzia că întregul text a fost redactat de Simion Dascălul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
umanismului apusean, care se manifestă în atitudinea lui critică față de izvoare, în ura lui în contra formelor de ocârmuire despotică orientală și [în] simpatiile lui față de formele de organizație politică și socială ale Apusului. Aceeași cultură umanistă îl face pe Grigore Ureche să afirme cu convingere romanitatea poporului românesc. ȘTEFAN CIOBANU În istoriografia română este cel ce descoperă perspectiva. Vechii analiști medievali n-aveau distanță. Ei consemnau faptele imediat, ca în miniaturile medievale, fără simțul proporțiilor și fără profilul personajelor. Figuri minore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Țării Moldovii, I, publ. Mihail Kogălniceanu, Iași, 1852, 93-209; Chronique de Moldavie depuis le milieu du XIV-e siècle jusqu’à l’an 1594, tr. și îngr. Émile Picot, Paris, 1878; Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă (1359-1595), întocmit după Grigore Ureche Vornicul, Istratie Logofătul și alții de Simion Dascălul, îngr. Constantin Giurescu, pref. Ioan Bogdan, București, 1916; Letopisețul Țării Moldovei, îngr. și introd. P.P. Panaitescu, București, 1955; ed. 2, București, 1958; ed. îngr. și introd. Liviu Onu, București, 1967; îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Instrumentele în discuție recomandă o analiză fină, depășirea generalităților, căutarea soluției ori a înțelegerii în detalii. Persoana nu trebuie să se lase înșelată de aparențe, ci să meargă dincolo de ele. Soluția se găsește în detalii, deci nu trebuie neglijat nimic. Ureche Urechea este organul percepției auditive. Ea pune accentul pe importanța ascultării și, dincolo de asta, pe capacitatea de a auzi a celui ce visează, adică pe capacitatea sa de a înțelege, de a integra mesajul și învățătura. Formula recurentă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
pe care polemistul o are asupra obiectului polemicii: În numitul articol, o insinuare ah! foarte murdară!", exprimându-și fără echivoc sentimentele și justificându-și astfel atacul: "E o încercare de atentat la onoarea mea, și înțeleg să scutur fără întârziere urechea foarte respectabilă ca lungime a celui ce are impudoarea ei". Într-un caz particular, exclamația reia chiar funcția epitropei, astfel că particula " fie! ", plasată în discursul citat al adversarului, indică simularea acceptului în legătură cu o acuzație a acestuia. În realitate, falsul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
U". Frazare similară în Cinesunt eu? Care-i locul meu în cosmos? În douăzeci și două de versuri de treisprezece ori "Eu": "Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că / eu l-am făcut pe Dumnezeu (...) // Eu sunt cuvântul "sunt" / Eu sunt urechea care aude cuvântul "sunt" / Eu sunt spiritul care înțelege cuvântul "sunt" // Eu sunt trupul absurd al lui "sunt" / și literele lui". O expunere cenușie în stil disertativ, fără aripi, discurs de tip gnomic, este în mare parte eseul liric Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bat 54. fruct 55. sămînță 56. frunză 57. rădăcina 58. scoarță 59. floare 60. iarbă 61. frînghie 62. piele 63. carne 64. sînge 65. os 66. grăsime 67. ou 68. corn 69. coadă 70. pana 71. par 72. cap 73. ureche 74. ochi 75. nas 76. gură 77. dinte 78. limba (organ) 79. unghie 80. picior (labă piciorului) 81. picior (gamba) 82. genunchi 83. mîna 84. aripa 85. burtă 86. mate 87. gît 88. spate 89. piept 90. inima 91. ficat
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și în întreg folclorul românesc. A sondat adânc în scrierile cronicarilor Miron Costin (1633-1691) și Ion Neculce (1672-1745), dar s-a oprit mai ales asupra celei mai vechi scrieri în limba română din Moldova, Letopisețul Țării Moldovei al lui Grigore Ureche (c. 1590-1647), probabil, îmi place să cred, pentru că în acest letopiseț se afirmă pentru prima dată în istoriografia noastră ideea originii romane a românilor, precum și ideea unității românilor din Moldova, Țara Românească și Transilvania. Această direcție de cercetare inițiată de
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Încrezut femeile de pe vremea Aglonikei, fiica lui Hegetor, savantă În știința astronomiei. De fiecare dată când avea loc o eclipsă de Lună, ea se prefăcea că atrage astrul În jos prin vrăjitoriile ei3. În ceea ce ne privește, să nu plecăm urechea la spusele celor care pretind că există oracole lipsite de orice inspirație divină sau că ceremoniile cultului sau cele de inițiere Îi lasă pe zei nepăsători. Pe de altă parte, să nu ne lăsăm duși de credința că ei intervin
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cu altul, și Ștefan Vodă tocmise puțini oameni, despre lunca Bârladului ca să-i amăgească cu bucine și cu trâmbițe dând semne de ră zboi” . Fie că i-a scăpat din vedre, fie dintr-o cunoaștere mai de aproape a evenimentelor, Ureche Vornicul nu vorbește de rolul țărănimii în victoria memorabilă de la Vaslui, așa cum fac autorii contemporani: „au întâlnit rezistența țăranilor moldoveni care deși se aflau în luna ianuarie, cu mânecile suflecate băteau cu nădejde în oastea învălmășită a lui Solyman Pașa
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]