2,115 matches
-
Încăpățînau să-l asigure că nu exista... - Nu e oare nebun cel care se căznește să lupte Împotriva uriașilor care sînt de fapt mori de vînt? - Mai simplu mi s-ar părea ca morile de vînt să se preschimbe În uriași prin intermediul magiei și să Încerce să-i Învingă, decît să-l Înfrunte pe regele Spaniei, imperiul său și miile de soldați. Iar tu asta Încerci... - Mă faci nebun? - Te fac să observi că totul depinde de unghiul din care privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fie incinerată. Eu, la funeraliile lui Evie, eu aș purta o fustă mini din piele neagră de la Gianni Versace, strâmtă ca un garou, cu metri după metri de mănuși din mătase neagră strânse pe brațe. Aș sta lângă Manus, în spatele uriașului Caddy mortuar, și-aș avea pe cap o pălărie neagră de la Christian Lacroix, mare cât o roată de car, cu un văl negru pe care mai târziu l-aș putea da jos ca să merg la o licitație elegantă sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cei doi ofițeri în rezervă, justificîndu-și cererea prin aceea că el consideră că dumnealor "pun în primejdie fericirea Vladiei". Sigur că nota sa va fi trimisă îndărăt cu primul curier, însemnată cu vestitul creion violet, în dreptul cuvântului "fericire" făcîndu-se un uriaș și îmbîrligat semn de întrebare, urmat de altele, ale mirării, adăugate fiind cîteva cuvinte: "fericire? Ce înțelegi, domnule, prin asta? Nu-i pomenită în nici un regulament interior!" III Cu toate că, fără pic de glumă, Șerban Pangratty se tutuia cu Basarab Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ținându‑l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pâlpâitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea pe care i‑o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis sau poate În prima sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să nu reușească să le detecteze prezenta. Cand ajunseră la capătul sudic al insulei se opriră și, de această dată, se auziră râsete și voci, iar printre ele, lui Tapú Tetuanúi i se păru că recunoaște vocea prietenului sau, Chimé, Uriașul din Farepíti, pe care nimeni nu reușise să-l învingă, nici în lupta corp la corp, nici în cursele de pirogi. După ce ambarcațiunile dispărură din vedere dincolo de Punta Rofau, iar soarele își trimise către lume rază să verde de rămasbun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de mai mult timp pentru a-și dezvălui secretele. Dar atunci când ajung să ia o hotărâre, de cele mai multe ori este cea corectă. —Și ce trebuie să fac? Să aștepți. Dar ce șanse am eu să câștig în fațaunor rivali precum uriașul Chimé sau curajosul Vetéa Pitó, care a devenit deja unul din cei mai buni scufundatori din arhipelag? — Dacă ți-e teamă că Maiana se va simți mai atrasă de un penis uriaș sau de o perla mare, inseamna, fiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
navigator. Regii erau regi din tată-n fiu, înțelepții deveneau înțelepți în urma unui studiu îndelungat, iar cei care erau puternici erau puternici pentru că așa voise natură. Însă un Mare Navigator era mai mult decât un rege, un înțelept sau un uriaș, fiindcă într-o lume alcătuită din întinderi nesfârșite de apă, întrerupte de insule minuscule, cei care nu dominau această apă erau nevoiți să se mulțumească să fie regi peste un colț de stâncă, înțelepți între ignoranți sau uriași între pitici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sau un uriaș, fiindcă într-o lume alcătuită din întinderi nesfârșite de apă, întrerupte de insule minuscule, cei care nu dominau această apă erau nevoiți să se mulțumească să fie regi peste un colț de stâncă, înțelepți între ignoranți sau uriași între pitici. Pentru Tapú Tetuanúi - la fel ca pentru majoritatea tinerilor de vârsta lui de pe insulă - nu există nici un om a cărui glorie să se poată compară cu cea a legendarului Miti Matái1, care își câștigase acest nume sonor pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
munte care s-ar fi interpus deodată între el și cer, dar era evident că era vorba despre un om, fără îndoială cel mai corpolent pe care Tapú Tetuanúi îl întâlnise vreodată. —Chimé?... murmura ezitant, imaginându-și că poate herculeeanul Uriaș din Farepíti urmase și el același drum, cu vagă speranța de a se bucură de o noapte de dragoste cu dulcea Maiana. Ești tu, Chimé? Răspunsul fu un răcnet animalic și, fără nici un cuvânt, monstruosul individ făcu un pas înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
minge de flăcări căreia îi dădu drumul în gol. Această căzu, învârtindu-se, până în fundul râpei, aflat la șase sau șapte metri mai jos, si, în minutul în care continuă să ardă, Tapú Tetuanúi reuși să distingă figură însângerata a uriașului, care părea o păpușă de cârpa strivita de pământ. Nici macar nu se mișcă, dar, fără să știe de ce, Tapú Tetuanúi era convins că nu e mort. Smulse încă trei ramuri, le prinse laolaltă formând un fel de torța, si la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se gândească de două ori, apucă ghioaga grea, care rămăsese la vreo patru sau cinci metri distanță, si, luându-și inima în dinți, lovi cu toată forța piciorul stâng al rânitului. Se auzi un cutremurător trosnet de oase, iar uriașul scoase un nou urlet sfâșietor, apoi căzu iarăși în inconștiență. Tapú Tetuanúi era absolut convins că de-acum nu-l mai poate urmări, așa că aruncă ghioaga și, inca tremurând, porni grăbit înapoi spre casă. Găsi cu greu un drum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dacă nu, cu prima lumină a zilei, ne ducem după el. —Noi doi, singuri? —Gloria împărțită își pierde din savoare. — În schimb, eșecul neîmpărțit e cu atât mai amar, argumenta celălalt, zâmbitor. Contează să îl prindem. Îi spunem lui Chimé?... Uriașul din Farepíti le mulțumi din tot sufletul pentru șansa pe care i-o ofereau, de a participa la o aventură atât de emoționantă, si se angaja să caute o piroga cu care să blocheze stâmtoarea Teavanuí. Întreaga insulă era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
desprinse și urme de picior în pământul reavăn. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó îl urmară cu oarecare șovăire, iar cel dintâi întorcea mereu capul, ca și cum s-ar fi temut că dintre tufișuri să nu se ivească, din clipă în clipa, uriașul care fusese pe punctul să-l omoare. Era clar că aveau de-a face cu un bărbat cu o putere fizică și cu o forță a voinței neobișnuite, căci, rănit cum era și cu un picior zdrobit, reușise totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prăbușească pe spate, urlând de durere. Chimé se aruncă îndată asupra lui, învârtind ghioaga în aer, insă Vetéa Pitó îi strigă tăios: — Să nu-l omorî!... Să nu-l omorî!... El e singurul care ne poate lămuri de unde-a venit. Uriașul din Farepíti se supuse, mulțumindu-se să-și lovească scurt victima în moalele capului. Sălbaticul rămase inconștient, iar când se convinseră că nu le mai poate face nici un râu, începură să țopăie în jurul lui, eliminând astfel toată tensiunea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nave deja terminate și observa șirul de bușteni care coborau până în apă și, la mijlocul distanței, placa mare de lemn, prevăzută cu găuri în care să-i prindă legăturile, îi deveni clar că urma să moară strivit de chila stânga a uriașului catamaran, care, cu cele patru tone ale lui, avea să-l zdrobească și să-l transforme într-o bucată de carne însângerata. Păru să fie chiar ușurat, căci știa, încă din clipă când fusese capturat, că nu mai avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apă și traversară înot cei cinci sute de metri care îi separau de insulița Tevairoa, de unde ajunseră pe marea barieră de recife coralifere care înconjura insula, de pe care putură urmări foarte de aproape evoluțiile vasului lor. E incredibil! repeta întruna uriașul din Farepíti. Incredibil! Cu așa o navă, am putea ajunge și-n Al Șaptelea Cerc, dac-ar există. — Problema nu e s-ajungem, îi aminti Vetéa Pitó. Problema e să ne-ntoarcem. Pentru asta te-avem pe tine, Omuleîntoarcere, rase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prea prețioasă pentru a o irosi cumpărând cu ea succesul. Chimé era unul dintre puținii care nu-și puseseră niciodată această problemă - probabil datorită faptului că nici membrii sectei nu-și puseseră problemă cooptării în rândurile lor a unuia precum Uriașul din Farepíti - însă Tapú Tetuanúi și chibzuitul Vetéa Pitó purtau deseori discuții aprinse pe această temă. Zilele de odihnă pe acea liniștită insula nelocuita, precum și faptul că se știau la ordinele unui membru marcant al sectei, readuseseră în actualitate această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sau tocmai de aceea - ca un imens rechin alb nu s-ar aventură niciodată în apele puțin adânci ale unei lagune înconjurate aproape în întregime de barieră de corali. Cand spectatorii istoviți putură să plece în sfârșit la culcare, nici macar uriașul Chimé din Farepíti - pe care pusese ochii o tânără atrăgătoare, care îi făcuse semne provocatoare toată seară - nu se simți în stare să plece cu ea pe plajă, hotărându-se să se trântească lângă foc și să lase promițătoarea aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care atârnau uriașe vele albe, care semănau cu niste munți, capabili să prindă și cea mai mica briză care ar fi bătut peste ocean. Ce ambarcațiune era aceea - dacă într-adevăr era vorba despre o ambarcațiune - și ce fel de uriași o cârmuiau? Desigur că nimeni de pe bordul catamaranului nu mai văzuse așa ceva, nici macar nu mai auziseră vorbindu-se de existența unei asemenea nave și, cu toate că unii dintre ei susținură că trebuie să fi fost vorba de o simplă halucinație sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pierdută și solitara, locul cel mai dezolant pe care l-a creat vreodată Taaroa, probabil într-un moment de neglijență, insă locuitorii ei erau de părere că e frumoasă și o considerau, si ei, Buricul Lumii. —Era faimoasa insula a uriașilor de piatră? —Exact. Vechii ei locuitori o numeau Te Henúa, care în dialectul lor înseamnă chiar Buricul Lumii, sau Mate Ki te Randi, care înseamnă Ochii care Privesc Cerul, deoarece craterele vulcanilor ei seamănă cu niste ochi care privesc mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
capetele către Marara, cerând parcă un sfat, căci, desi panică îi îndemna să scape, curiozitatea învingea orice alt sentiment și, în cele din urmă, îl lașară pe unul dintre copii să se apropie, iar acesta, luându-l de mână pe Uriașul din Farepíti, îl conduse ușor până pe plajă. Tapú îi urma și, de cum pășiră pe nisip, femeile îngenuncheară, sărutându-le mâinile, iar bărbații îi băteau prietenește pe umăr, încercând să se facă înțeleși într-o limbă guturala și absolut imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să tacă puțin, căci i se păru că aude croncănitul fals al unui pescăruș. Miti Matái răspunse imediat la ceea ce părea să fie un semnal prestabilit și, câteva clipe mai tarziu, piroga apăru din întuneric și se opri în dreptul navei. Uriașul din Farepíti și ceilalți patru vâslași săriră sprinteni pe punte, exclamând: —Gata! Putem pleca! Următoarele două zile le petrecură ancorați la oarecare depărtare de insula, făcând tot felul de supoziții despre ceea ce-i aștepta sau ascultând pasionantele povestiri ale celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din spate, întinzând pânzele, isi recupera vitalitatea, lăsând în urmă navele dușmane, ai căror ocupanți păcăliți făceau eforturi inutile să întoarcă și să-i urmărească în continuare. Tapú Tetuanúi putu distinge cât se poate de clar figură respingătoare a unui uriaș acoperit de tatuaje, care îi amenință în gura mare, învârtind în jurul capului o ghioaga lungă, si nu era nevoie să-l lămurească cineva ca să-și dea seama că acel individ înspăimântător nu era altul decât sadicul rege al temutelor „baracude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dominație tiranica asupra oamenilor lui, ne-a violat pe patru dintre noi, iar pe sora mea Purúa a rănit-o atât de tare, încât a murit din cauza pierderii de sânge. Octar nu e un om normal, ci un soi de uriaș nebun, care se mândrește că are cel mai mare penis de care s-a auzit vreodata și că e dispus să-l folosească la orice oră din zi și din noapte. Se lasă o tăcere apăsătoare, în care cei de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vremurilor, căci nu poate fi interpretat în același fel un ordin dat sub cârmuirea blândului Pamáu și unul dat sub cea a crudei Anuanúa, în caz c-ar ajunge vreodată regina. Vetéa Pitó, care ascultase în liniște, se întoarse către uriaș, în timp ce arată spre Tapú Tetuanúi. Ar trebui să ne-apucăm și noi să învățăm legile, ca să le putem apoi schimba după bunul nostru plac, spuse cu o seriozitate uimitoare. Nerușinatul asta reușește tot ce-și propune și nimeni nu-ndrăznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]