528 matches
-
de înrobita omenire, in ce privea se prefăcu 127. Și mîniindu-se pe Tharmas, Dumnezeul sau, si rostind 205 Vagi cuvinte, hulitoare și pizmuitoare, cu îndîrjire hotărît De partea urii-n Veci să fie, în vastul sau dispreț trudea bătînd Verigile ursitei, verigă cu verigă, nesfîrșit lanț al suferințelor. Mintea cea Veșnică, încătușata, vîrtejuri de mînie începu fără-ncetare să rostogolească Mereu în jur, si sulfuroasa spumă ticsita ridicîndu-se, 210 Se așternu, Iaz luminos și lucind limpede, Alb că zăpadă. Uitare, amuțire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ideea poemului dramatic în trei acte Legenda funigeilor. Însă modelarea intrigii, plasată într-un nebulos Ev Mediu gotic, lumea poemului, care e plină de semne fatidice, „de-nștiințări secrete” prea lesne descifrabile totuși, în care viața e condusă de o ursită, în care iubirea e o forță imposibil de oprit, iar puterea de seducție a eroului este irezistibilă, toate poartă mai degrabă amprenta lui A. Maniera lui Iosif se recunoaște abia în partitura cantabilă, poate și în versificația poliritmică. Frământările intime
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
alături de acela consacrat lui Mircea Eliade - Marele Arhitect - și de paginile dedicate lui Ștefan Lupașcu, intitulate Afectivitatea și cele trei materii, se numără printre paginile memorabile în cariera lui de comentator literar. SCRIERI: Poveste cu țigani, Paris, 1965; ed. (Despre ursită sau Poveste cu țigani, București,1996); Revoluția culturală, Paris, 1984; ed. București, 1996; Teatru, pref. Manuel de Diéguez, București, 1996. Repere bibliografice: Horia Stamatu, L. M. Arcade, în Românii, 13-15; Lovinescu, Unde scurte, IV, 85-89; Negoițescu, Scriitori contemporani, 24-26; Dicț
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
vezi M. Coman, 1980). Bradul apare În trei ipostaze: a) ca un substitut al tânărului mort (trebuie să fie frumos ca acesta; este purtat pe umeri, cu vârful Înainte, la fel cum este dus mortul); b) ca un mesager al ursitei, ca un semn al sorții tânărului (după cum este el se poate afla dacă tânărul fusese sortit să moară sau nu); c) ca un substitut al miresei ( Într-un sistem simbolic În care nunta este inversată - tânărul are ca mireasă un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
, Eugen (25.X.1890, Craiova - 27.II.1975, Craiova), poet, prozator și gazetar. O darnică ursită a făcut ca Dumitru Constantinescu, meșter plăpumar, și nevasta lui, Eufrosina, să aducă pe lume opt copii, dintre care cinci vor ajunge oameni de condei: Iancu, Eugen, Paul, Savin, Lucia. Însă C. pare la început atras de lumea cifrelor. După
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
pe niciunul, I-a stinsu-i Mihnea Sânger, căci ei fusese martori Când s-au citit diata lui Iuga voievod... Ce mai cat eu în lume? Ce înțeles mai am? Menirea e-mplinită și veacul meu se trece, De pe-umăru-[m]i ursita * pe-a celui care vine, Pe Bogdan-Dragoș [trece]. Mi-am împlinit menirea... Tronul, pe care negru postav are să fie Pîn'la a ta venire... O vezi astăzi acolo? Aceasta este cheia de la un scrin de fier Ia care-i a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
daca Sf. Vinere ar fi ascuns straie de aur în cenușe? Știi tu de nu-s eu Sf. Vinere?... Pe ce știi? Mulți oameni găsește și-i duce-n casă la ea. Și tu poți fi unul... Nu știi tu ursita... [PETRE] Ursita! Ursita-s eu. Urzești și țeși o pânză și n-o știi cine-a urzit-o. Minunat. Care va să zică... M. Care va să zică că te-am găsit urzit gata... Bătătura o dă viața și zilele... [PETRE] Tu-mi dai bătaie... A
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Vinere ar fi ascuns straie de aur în cenușe? Știi tu de nu-s eu Sf. Vinere?... Pe ce știi? Mulți oameni găsește și-i duce-n casă la ea. Și tu poți fi unul... Nu știi tu ursita... [PETRE] Ursita! Ursita-s eu. Urzești și țeși o pânză și n-o știi cine-a urzit-o. Minunat. Care va să zică... M. Care va să zică că te-am găsit urzit gata... Bătătura o dă viața și zilele... [PETRE] Tu-mi dai bătaie... A bate pânza
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar fi ascuns straie de aur în cenușe? Știi tu de nu-s eu Sf. Vinere?... Pe ce știi? Mulți oameni găsește și-i duce-n casă la ea. Și tu poți fi unul... Nu știi tu ursita... [PETRE] Ursita! Ursita-s eu. Urzești și țeși o pânză și n-o știi cine-a urzit-o. Minunat. Care va să zică... M. Care va să zică că te-am găsit urzit gata... Bătătura o dă viața și zilele... [PETRE] Tu-mi dai bătaie... A bate pânza și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumei frunte-atinge, Păcatele i-adoarme, invidia i-o stinge, Ce ochi veghează umed?... Ce sânge se frămîntă?... {EminescuOpVIII 259} Ce suflet țipă-n doliu?... Ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, o marmură barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară, Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare, Doamne, ca în etern să fie Romînu-n lanțuri crude... și searbăda sclavie Să-nfigă ochii aspri... cu-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
problematice îi trădează planul de uzurpațiune ce-l are-n gând; deci destituirea lui Ivanco din funcțiune și demnități o dictează împrejurările chiar, și acest sfat i se poate da împăratului cu bună conștiință. Monarhul, stăpânit parcă de-o oarbă ursită, rămânea surd la aceste admonițiuni bine întemeiate; dar se convinse îndestul de curând de adevărul lor când sosi uimitoarea știre cumcă Ivanco (Alexie) se făcuse nevăzut din capitală la Filipopole și c-a avut cutezarea de-a ridica acolo flamura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
descălecată alese voievod al noului stat pe conducătorul ei de până acuma, pe Bogdan-Dragoș, iar statul ce se ridică pe ruinele Cumaniei sub numele de Moldova, înghesuit între trei puternice țări vecine, Ungaria, Polonia, și Turcia, crescu în calea unei ursite grele și spinoase. Dragoș (Bogdan) Vodă se întinse c-o deosebită predilecție și mai îndeparte pe valea Siretului, frumoasă și roditoare, care curma țara în două și al căreia cel mai fermecător loc poporul îl numi Câmpul lui Dragoș, numire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arțar, Să vină ca un armăsar ! (descântec din Oltenia, cf. 86, p. 330 ; din Vâlcea, cf. 20, p. 428 ; din Moldova, cf. 26, p. 229) Și tot arțarul este cel care oferă remedii magico- medicale în cazul în care ursitul/ursita întârzie să vină, și fata/băiatul se îmbolnăvește de „dor la inimă”. Sau „când le mănâncă Striga inima” (4), ca în această recomandare, scrisă în 1788, într-o Carte de doftorii : „Pentru dor de inimă, flori de arțar să fiarbă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
canoane adoptate de respectivul sinod : „Canonul 61 : să cadă sub canonul [penitenței] de șease ani... cei ce trag după sine urși, sau alte dobitoace de acest fel, spre distracția și vătămarea celor mai simpli, și cei ce spun norocul și ursita și genealogia și multe lucruri de acest fel, ...și cei ce se zâc gonitori de nori și vrăjitori, și cei ce confecționează amulete, și prezicătórii” (51, II, p. 433). Se știe că preoții arhaicelor populații europene (romani, greci, traci, celți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în „camera interzisă” care, spre deosebire de celelalte din castel, „n-avea nici o podoabă, dară în mijloc era o masă mare, cu un covor scump pe dânsa, și deasupra o carte mare deschisă”. în paginile ei, prințesele își vor citi, pe rând, ursita (116 ; 179). Mai sunt, de asemenea, basmele de tip Dracul și ucenicul său (129, pp. 258-259) sau Arhimagul și servitorul său (129, p. 646), în care protagonistul învață (în „școala diabolică”) toate farmecele din „cartea de vrăji” a stăpânului său
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Koteski, Dragoste și moarte, București, 1981; Antologie de poezie armeană clasică și contemporană, București, 1981 (în colaborare cu Dumitru M. Ion și H. Grămescu); Stevan Tontici, Hulesc și venerez, București, 1982 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Iovan Strezovski, Cartea ursitei, București, 1983 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Gane Todorovski, Ceas de blasfemie și mângâieri, București, 1983 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Petre M. Andreevski, Deniția. Laude și plângeri, București, 1985 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Tașko Gheorghievski
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
și un efort de cizelare, de echilibrare a versului. În proză, scriitorul are realizări mai durabile. Nuvela Duduca Mamuca, reluată cu unele modificări în Micuța (subintitulată Trei zile și trei nopți din viața unui studinte, 1864), dar și romanul istoric Ursita („Revista literară și științifică”, 1876), editat inițial cu titlul Copilăriele lui Iancu Moțoc („Buciumul”, 1864), sunt scrieri care depășesc nivelul literar al epocii. Ele implică și o atitudine polemică, uneori pusă în pagină aproape sfidător. H. vrea să se despartă
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
reale, de vreme ce nuvela este, întru totul, o autoficțiune) îi declanșează resortul sarcastic. De o cu totul altă factură, romanul Ursita evocă în culori aprinse, bine susținute documentar, o secvență din istoria Moldovei în secolul al XVI-lea. Aici credința în ursită - articulație interioară esențială în cazul lui H., identificabilă pretutindeni - dă temei drumului „ursit” al unui personaj malefic, Iancu Moțoc, pe care naratorul îl descifrează fie și numai din întâmplările copilăriei. Deși neterminat, Ursita este unul din primele romane istorice românești
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
secolul al XVI-lea. Aici credința în ursită - articulație interioară esențială în cazul lui H., identificabilă pretutindeni - dă temei drumului „ursit” al unui personaj malefic, Iancu Moțoc, pe care naratorul îl descifrează fie și numai din întâmplările copilăriei. Deși neterminat, Ursita este unul din primele romane istorice românești izbutite, datorită maturității narative mai cu seamă. Vocația dramaturgică deține un rol covârșitor în scrisul lui H., impunându-și somptuos ubicuitatea. Ca autor de teatru propriu-zis, autorul tinde către performanțele marii arte și
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
îngr. și introd. Grigore Brâncuș, București, 1972-1976; ed. îngr. și introd. Grigore Brâncuș, București, 1998; Sic cogito, București, 1892; ed. și postfață Mihai Neagu Basarab, București, 1990; ed. îngr. și pref. Stancu Ilin, București, 2000; Sarcasm și ideal, București, 1897; Ursita, pref. Iuliu Dragomirescu, București, 1910; Scrieri literare, morale și politice, I-II, îngr. și introd. Mircea Eliade, București, 1937; Scrieri literare, I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. George Munteanu, București, 1960; Articole și studii literare, îngr. și pref. C. Măciucă
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
și filologie, I-II, îngr. și introd. Grigore Brâncuș, București, 1988; Scrieri literare, postfață Paul Cornea, București, 1989; Istoria toleranței religioase în România, îngr. și pref. Stancu Ilin, București, 1992; Scrieri, I-II, îngr. și introd. Stancu Ilin, Chișinău-București, 1993-1997; Ursita, îngr. și pref. C. Mohanu, București, 1994; Poezie, proză, dramaturgie, Chișinău, 1997; Răzvan și Vidra, îngr. și postfață C. Mohanu, București, 1998; Scrieri alese, pref. Mihai Zamfir, București, 1999; Protocoalele ședințelor de spiritism, tr. Jenica Tabacu, îngr. și pref. Mircea
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
termenii cei mai potriviți. Octogenarul lasă în urmă frământările omenești și izbucnirile pătimașe, scrisul său desfășurându-se calm, adesea luminat de înțelepciunea vârstei. SCRIERI: Meditațiile lui Gr. Alexandrescu, București, 1896; O carte de vizită, Iași, 1898; Gura lumii, Iași, 1909; Ursita, Iași, 1911; Din caietul de note și reflexii, I-III, Iași, 1929-1932; Prin munții și văile Moldovei, București, 1943; Amintiri. Momente și siluete, București, 1944. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 5, 51; Profesorul Ion Găvănescul la 85
GAVANESCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287176_a_288505]
-
1996; Radovan Pavlovski, Maya, București, 1981; Antologia poeziei armene, București, 1981; Stevan Tontici, Hulesc și venerez, București, 1982 (în colaborare cu Carolina Ilica); Gane Todorovski, Ceas de blasfemie și mângâieri, București, 1983 (în colaborare cu Carolina Ilica); Iovan Strezovski, Cartea ursitei, București, 1983 (în colaborare cu Carolina Ilica), Povestea lui Târpe răbdătorul..., București, 1991; Poeții romantici georgieni, pref. Marcel Petrișor, București, 1985; Petre Andreevski, Deniția. Laude și plângeri, București, 1985; Tașko Gheorghievski, Sămânța neagră, București, 1986 (în colaborare cu Carolina Ilica
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
pe membrii societății ieșene. Polemica se cobora astfel de la idei la persoane, pierzându-și în bună măsură interesul istorico-literar; rămân, totuși, savoarea și ascuțimea de spirit proprii replicilor lui Hasdeu. El a mai publicat versuri (Doine orientale) și a retipărit Ursita. Dintre scriitorii epocii figurează cu versuri G. Crețeanu, N.V. Scurtescu, I.Al. Lapedatu, Mihail Zamphirescu, Ciru Oeconomu, N.I. Pruncu, Ronetti-Roman, Al. Lara, D. Petrino, Gr. Gellianu, G.G. Meitani, P.V. Grigoriu, Matilda Cugler-Poni și N. Beldiceanu (Armindenul). N. Țincu tălmăcește poezia
REVISTA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289226_a_290555]
-
verde / Iar pletele, barba sta țapăn ca stuhul”). Reprezentativă pentru scriitor este Povestea povestelor, încercare de a fixa în epopee (cu multe episoade și apariții de basm, iar altele avându-și punctul de plecare în Ariosto) întemeierea Moldovei, prin împlinirea ursitei lui Bogdan, cel plecat în căutarea Cosânzenei. Bogdan este fiul lui Ciubăr-Vodă, simbol, după Vasile Lovinescu, al Monarhului ascuns, un restaurator mundi, iar Ileana este văzută - ca în poema eminesciană Miron și frumoasa fără corp - drept latura nepieritoare, sacră, pe
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]