852 matches
-
Yahwe...“ (Shema Rabah. III, 14). Iar în Isaia, XLV, 5-7 citim: “Eu sunt Domnul [Yahwe] și nimeni altul. Eu te-am încins fără ca tu să mă cunoști. Eu sunt Domnul, ..... Eu întocmesc lumina și plămădesc întunericul; eu sunt cel ce urzește pacea și aduce restriștea. Eu sunt Yahwe, care face acestea“. Într-adevăr, să se observe că pronumele „eu“ în arabă e ana, în ebraică ani, în magh. en, iar în tc. ben cu un b inexistent în maghiară și toate
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
izolarea eului poetului este abolită, iar mediul acestuia i se apropie fără ca mijlocirea esențială de cunoaștere a societății în care glisează poetul, dar și latura ei nefericită, să devină un element constitutiv al plăcerii: "Eu sunt un monstru pentru voi/ Urzind un dor de vremuri noi/ Și-n lumea voastră-abia încap.../ Dar am să dau curând la cap". În "Serenada muncitorului"publicată în "Ilustrația națională"în ianuarie 1914, pe pagina 5, sub titlul " Serenada", găsim chiar în titlu un hedonism, fiind
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
i-a transformat în adevărați fanatici.In oameni cu scop și motiv.Toti avem accese de furie.Si mai toți avem accese de ura.Poate nu pentru multă vreme. Poate unii nici nu cunoaștem sentimentul ,poate alții nu dormim noaptea urzind planuri de răzbunare. Nu știu. Sincer nu știu... Mi s-a spus că nu sunt capabilă de ura.Ca am o capacitate prea mare de a iubi pentru a mai avea și puterea să urăsc. Dar eu știu mai bine
PRIZONIER de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356435_a_357764]
-
-i ecoul adâncului în care-mi rostesc strămoșii șoapte testamentare. Limba Română-i graiul vorbit - de-a valma cu oamenii - chiar și de Sfânta Creație. La noi, de la Geneză, vântul adie ori vijelește, izvorul racoarea-și șopotește, albina mierea-și urzește, privighetoarea trilu-și măiestrește - în Limba Română. O, Doamne, abia acum aflu că Tu ești - chiar Tu! - Autorul Abecedarului Limbii Române! Referință Bibliografică: OMAGIU, DE ZIUA LIMBII ROMÂNE / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 607, Anul II, 29 august
OMAGIU, DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355301_a_356630]
-
izolarea eului poetului este abolită, iar mediul acestuia i se apropie fără ca mijlocirea esențială de cunoaștere a societății în care glisează poetul, dar și latura ei nefericită, să devină un element constitutiv al plăcerii: "Eu sunt un monstru pentru voi/ Urzind un dor de vremuri noi/ Și-n lumea voastră-abia încap.../ Dar am să dau curând la cap". În "Serenada muncitorului" publicată în "Ilustrația națională" în ianuarie 1914, pe pagina 5, sub titlul " Serenada", găsim chiar în titlu un hedonism, fiind
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
Acasa > Versuri > Iubire > FLUTURI ALBAȘTRI Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2331 din 19 mai 2017 Toate Articolele Autorului Alaiuri de fluturi albaștri Urzesc pe cer nemărginirea, O înfiripă în perechi de aștri, Să lumineze calea și iubirea. În lutul iubirilor stelare Și-au așezat fluturii izvorul, Prin clipe nesupuse de visare Frământă rătăcirea și zborul, . Roiesc în sensuri nesfârșite, Spre clipe efemere sau
FLUTURI ALBAȘTRI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/356105_a_357434]
-
ei, înveșmântă cerul în Albastru de Voroneț, al ochilor ei cutezători, aprinzând apoi în azur palidele înserări ce se scutură pevisele îngemănate peste care se cerne ca o nea pulberea de stele. Fecioara țese în cerdacul sufletul ei, albastrul fericirii urzit în răsărit de primăveri, cetulburăfarmecul seraficelor ceruri, îmbujorându-le. În sufletul Fecioarei sălășluiește întotdeauna lumina Icoanei purității Cerului frumos. În inima Femeii prisosește permanent nemărginirea de azura zorilor Iubirii. În toată ființa Mamei tresaltă Dorul înfrumusețat de Dragostea divină mântuitoare
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
încarceratele groazei sub toate dictaturile. Ei, care au zidit și sunt Biserica Neamului au avut Sufletul-Biserică în gulagurile și penitenciarele bolșevice. Ele, care au înveșmântat frumusețea cu har au podidit podelele temnițelor cu lacrimi, sudoare și sânge. Ei, care au urzit Familia creștină au avut familiile destrămate. Ele, care au fost busuiocul în sânul mândrilor feciori au fost strivite de bocancii butucănoșilor temniceri. Ei, care au pus temelie Statului creștin au avut ca Patrie chinurile închisorilor. Ele, care au fost mărgăritarul
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
Ca o eternizare a momentului frumos de atunci am construit următoarele versuri: O punte de aur în calea uitării/ Un vis ce se mistuie în negura vremii/ Tristețe amară, speranță cântată,/ O rază de cer în inima-mi moartă,/ Iubire urzită sub bolți sângerând,/ Un licăr de oază mereu fluturând/ Un murmur ce doare, un iezer ce-alină/ Petale ce-mi presur peste suflet lumină/ O roadă amară, un fruct pârguit/ Mireasmă ce viața în veci mi-a sfințit./ Din tot
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
publicist, atingând toate domeniile imaginabile, văzându-l specialist în fizică, medicină, sociologie... Ziua de 15 ianuarie a devenit prin lege Ziua culturii române, unde se spun cuvântări fără acoperire.. În capitolul „Complotul” profesorul Lucian Boia combate ultima teorie a complotului urzit de spionajul austro-ungar asupra poetului. În nici un caz Eminescu nu a fost omorât de așa zișii spioni, ci a murit de o boală care bântuia în acele timpuri. Diagnosticul lui nu a fost sifilisul ci o prăbușire psihică de tip
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PRIVIGHETOAREA Autor: Alin Adrian Ciolompea Publicat în: Ediția nr. 2131 din 31 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Confecta res forte septem annos autumni frigore vesperum. La ceasul înserării, când real și crepuscul, Umbrind urzeau vremelnic un tainic univers, Când, în tăcerea ceții ce-nvăluia abisul, Visam? Era aievea? Nici azi n-am înțeles. Lumina sângerie - târziu apus de soare - Se prelingea pe arbori și picura pe drum. Eu îmi târam cu greu pașii prin
PRIVIGHETOAREA de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370711_a_372040]
-
stângă», ce «și vara, și iarna, purta o pălărie țuguiată, spartă-n vârf, cu borurile căzute peste urechi», având «o singură cămașă peticită și la guler, iar pantalonii abia-i ajungeau până la genunchi, fiindcă omul tăia mereu din manșete, ca să urzească dosul» și purtând «bocanci aduși de pe front» (p. 90); la revenirea de pe front în sat, casa-i «era aproape dărâmată, pământu-i încăpuse pa mâna altora, slugă nu putea să intre, nu-l primea nimeni» (p. 91); pornește la oraș, se
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Toate Articolele Autorului O sticlă de vin roșu sec pe masa desfrâului proaspăt consumat... prin fereastră se-aude cum strigă surd copiii din flori ai vecinului; pe cealalată parte a străzii, în grădina secătuita de cărăbuși lătra neconvingător câinele; cireșul urzește capcane pentru paianjeni două case mai jos, iar departele lumii crește exponențial cu fiecare tril înăbușit al mierlelor. Toate, iubito, sunt dovezi ale tăcerii. Ah, ce răcoroasă odihnă aici, înăuntru... ce liniște, ce presentiment al somnului fără de tulburare... Referință Bibliografica
PRESENTIMENT de RAUL BAZ în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368243_a_369572]
-
întoarcerii acasă al părinților. Atâta emoție mi-au trezit aceste micuțe vietăți, am învățat de la ele ce înseamnă trăinicia unui cămin, dragostea, dăruirea, siguranța și liniștea sa binefăcătoare. Dincolo de firele din care și-au construit cuibul, păsările nu contenesc să urzească din fire nevăzute un labirint al zborului, un coridor pe care trebuie să pășească fiecare pui înainte de a se rupe de ,,acasă”, când va trebui să-și creeze singur alt loc, la fel de călduros și sigur precum cel pe care îl
ACASĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354522_a_355851]
-
Spune-mi, așa-i că te-am dezamăgit când m-ai văzut însoțită de fiul avocatului?... - Se putea altfel? Deși încă nu știam cine ești, văzând o fată atât de frumoasă în compania unui insolent, cum e Albert, începusem să urzesc planuri de eliberarea ta de sub influența lui, știam că și tu trebuia să fii nemulțumită de situația în care ai ajuns!... - Esti încă copil, Karl! Prezența mea alături de Albert se explică doar într-un singur fel: mi-era milă de
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
Eustace. Alma răsuflă ușurată. - Să-ți fie rușine, Stace! miaună Mary, făcând pe ofensata. - Da’ ce crezi, că sunt o sărăntoacă din sat? Făcea pe îmbufnata. Alma se amuza în sinea ei. Ce creaturi infame erau amândoi! Ce planuri murdare, urzeau? -Nu, iubito. Ce poate fi mai romantic decât o grămadă de fân proaspăt cosit? Și tu să... Alma nu mai auzea nimic. Eustace îi șoptea la ureche continuarea. Nu își dorea, să afle ce debita. Nu-l plăcuse de la început
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
avea să-i fie cunoscut numele pentru totdeauna: ,,Ponțius Pilate” - Ponțiu Pilat. Nefericirea era acum, aceea că, Lucius Aelius Seiano, protectorul său de la Roma fusese înlăturat în al șaptesprezecelea an al domniei lui Tiberius, fiind executat la porunca împăratului deoarece urzise un complot pentru preluarea puterii imperiale în Roma, iar Tiberius deși se afla în insula Capri pe atunci, aflase de complot, și părăsindu-și insula intrase în Roma alături de gărzile germane, răzbunându-se apoi crunt pe Seiano, pe familia lui
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
urmă stelele făclii/ n-au cântat deasupra-mi păsărele mii/ fiindcă n-am răbdat/ să fiu aruncat/ de pe-o stâncă neagră către văi pustii [...] spre a ști că sunt/ blând, dar devin crunt/ cu cei care-n spate-mi urzesc mișelii”. De la „Nu mai am răbdare” la „Moartea dorințelor” nu mai e decât un pas, așteptând împlinirea „Pe digul speranței” sau, de ce nu, poate... „Osânda” pe pământul „Mustind de lacrimi”. Pe măsură ce m-am adâncit în lectură am realizat că poezia
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
simțirii sale poetice, repede își Infiltrează unda prin fibrele făpturii , până la desfacerea într-un fascicul de vibrații, trezind o nouă sensibilitate-n sufletul atins de percuțiile sale. Secvența prestației muzicale a undei sonore e redată printr-o orchestră de sonorități urzite pe fundalul poemului, în care rolul solistic îi revine vibrantei consoane ,,z ,, ,susținându-și, precum o primadonă, proba de virtuozitate pe scena sufletului, devenit acum, regatul ei de rezonanță:” Vibrează, e o undă/ Pe tâmplă mă masează/ Se face corzi
DE COSTINA SAVA de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347161_a_348490]
-
mierea, Îndulcesc fiere sau ceai, Din suflet alung durerea Și șterg orice mucegai. Nu posed plete divine, Nici sub lauri nu poftesc, Peste culmile alpine Doar cuvânt curat dospesc. Eu sunt doar o picătură, Nu aveți de ce vă teme, Nu urzesc nimic cu ură, Nu am timp de-așa probleme. Trăiesc dar, în graba mare Umbre prin spate îmi vin, Mă lovesc fără-ncetare Însă, nu-mi provoacă chin. Citește mai mult Sunt aici seară de searăGhemuită-n locul meu,Picurând
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
sunt ca mierea,Îndulcesc fiere sau ceai,Din suflet alung durereași șterg orice mucegai.Nu posed plete divine,Nici sub lauri nu poftesc,Peste culmile alpineDoar cuvânt curat dospesc.Eu sunt doar o picătură,Nu aveți de ce vă teme,Nu urzesc nimic cu ură,Nu am timp de-așa probleme.Trăiesc dar, în graba mareUmbre prin spate îmi vin,Mă lovesc fără-ncetareînsă, nu-mi provoacă chin.... IX. VALURI DE IUBIRE, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 313 din 09 noiembrie
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
să fie atât de gravă. Nu putea să nu se gândească și la firea umană. „Acum, când această femeie se zbate între două lumi, între viață și moarte, unele persoane nu pot să se abțină să nu clevetească, să nu urzească... Off!” - Dumnezeu să o ajute, Dorina! Să sperăm că va fi bine! Este tânără și va lupta pentru viața ei! Iar gura lumii... nu contează... - Așa este, doamnă... - De câte ori să-ți spun? Emanuela, nu doamnă! - Bine, Emanuela, rosti Dorina cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
vedea ceea ce este, a prevedea destinul formelor istorice care se nasc, a formula legile realității în termeni accesibili tuturora, a da o mână de ajutor celor care nu văd”. Virgil Ierunca - “În această dublă armură, a românismului și a ortodoxiei, urzită din zalele în veci necanite ale omeniei, cavalerul acesta sceptic, dar vizionar, purcede la asaltul dificil al faptelor. La Univeristate, predă logica și îndoiala, examinează certitudinea, învață virtutea. Primenitor de sisteme, el transformă cursurile în oracole. Catedra, ceva între alee
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
am adus un ghiocel La-nceput de primăvară, Să-ți aducă nărăcel Ruga prinsă-n floare rară. Ghiocelul cel smerit Îl voi pune-n patru foi, Să treacă Sfântul Vlădica Cu-a lui har pe lăngă noi. Ghioceii să-i urzească Drumul spre Altarul Sfânt, Ruga sa dumnezeească Din cuvânt în cuvânt . Referință Bibliografică: POEZII / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 468, Anul II, 12 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358480_a_359809]
-
mă închide între dorințele femeii venite. Mă-ntâmpină mereu și m-așteaptă. Zilele își vorbesc pe tonuri calde, cum trec ploile verii peste câmpia aflată-n repaus. Tot mai nesupuse sunt cuvintele, ele îmi descoperă fântâna din tine, cum vom urzi clipele în timpul următor. Până când voi putea să uit și mă voi regăsi într-o margine în care porțile se vor deschide, ca un șarpe drumul se târăște spre un oraș în care-i târziu, să-ți mai spună trecătorii adevărul
CÂMPIA-N REPAUS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357516_a_358845]