353 matches
-
Într-un sicriu și, În ciuda sfatului ferm al consiliului bătrânilor de a fi Îngropat În aceeași zi, Încărcat Într-un dric pentru a fi dus direct Înapoi la casa familiei Kazanci. Nu puteți să-l luați acasă! a exclamat bărbatul uscățiv care spăla morții, blocând ieșirea din curtea moscheii și Încruntîndu-se la toți cei implicați. O să pută, pentru numele lui Allah! Îl puneți Într-o situație jenantă. Undeva Între „Îl“ și „jenantă“ a Început să plouă; stropi rari, șovăielnici, de parcă ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să recunosc că nu mă descurcasem, când un infirmier lung și uscățiv, cu gâtul ca de lebădă și cu o gușă vizibilă, mi-a aruncat din mers: „Ține-te după mine”. Însoțindu-l, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să iasă abătuți, unul câte unul, când Mamma C dădu cu ochii de Jack, care stătea de vorbă cu Stevie în spatele grupului. — Domnu’ Jack! strigă ea. Sunt prietenii dumneavoastră? Intrați! Intrați! Grupul vesel năvăli înapoi înăuntru, iar proprietara, cu chipul uscățiv luminat deodată de încântare, le promise că o se le gătească ea însăși câte o porție de paste. Privind în urmă, Fran decise că acel ultim pahar de vin îi pusese capac. Încercase să-l refuze, dar femeia păruse atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pături pe raftul acela. Ia câte vrei. Nici n-a apucat bine să-i explice totul, că a și început să sforăie. Gaston a stins lumina și s-a învelit cu o pătură. Era cam murdară și mirosea urât. Bătrânul uscățiv de lângă el nu s-a mișcat deloc în somn. Gaston a simțit ceva pe picioare și apoi o mâncărime. Erau păduchi, probabil. Cine naiba era omul acesta? se întrebă Gaston. O fi vreunul dintre pustnicii văzuți prin picturile orientale? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și i-o luă Înainte spre masiva ușă de la intrare. Marie Îi luă coșul din mîini, remarcînd că mama ei nici măcar n-o Întrebase de ce venise acolo. Abia intraseră cînd Armelle de Kersaint Își făcu apariția În hol. Corpul ei uscățiv și plat, prea puțin pus În valoare de un pulover cu bluză asortată de culoare bej și de pantofi mocasini, chipul ei ascuțit, lipsit de orice urmă de machiaj, nu erau nicidecum atenuate de colierul de perle etalat peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Bețiv. Spunea cuvintele de parcă scuipa oasele de pasăre după ce le supsese de toată carnea. Am Înțeles ce vroia să spună. - Ieri pe vremea asta am băut prima burtă de vin, am răspuns. Nu sunt bețiv. - Tu, nu. Ugum este, spuse uscățivul. Tu ești doar gălăgios. N-o să mai prindem un pește d’ăla bun câteva zile de aici Înainte, atâta gălăgie ai făcut. I-ai gonit pe toți peștii bătrâni și grași. Pe vremea aceea nu erau cuvinte cu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcut. I-ai gonit pe toți peștii bătrâni și grași. Pe vremea aceea nu erau cuvinte cu care să-ți ceri iertare. Nici nu te gândeai la așa ceva, prin urmare m-a gândit la cum Îmi părea rău pentru ei. Uscățivul ridică din umeri. - Siloa cine e? - O femeie. Stă acolo, i-am arătat eu spre Miazănoapte. Unde sunt munții cei Înalți. - Acolo, rosti el. Munți. Înalți. Am priceput ce Înseamnă acolo. Ce sunt munții? I-am spus cum știam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mușchi, cafenii sau verzui. Am adulmecat peștele ăla. Mda. Nici mirosul nu era ca al peștilor noștri, dar tot pește era. Un bălos de pește gras, asta era. - Cum l-ați prins pe tatăl ăsta al peștilor? am Întrebat, dar uscățivul mi-o reteză: - De ce vrei să vadă Siloa ce faci? Ești sigur că tu ești trimisul? continuă el, fără să aștepte răspunsul meu. I-am spus cine eram și cum de ajunsesem pe pământul lui. - Știu cine ești pentru că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au trecut atâta amar de veri și ierni. De ce a stat Moru atât? - Moru e bătrân, dar nu e atât de bătrân cât să fi știut dinainte ce are de făcut. - S-o crezi tu! - mi-o scurtă din nou uscățivul. Apoi mă măsură din cap până În picioare și pufni neîncrezător. S-o crezi tu! Străbunii s-au strâns laolaltă din cauza Ceței Adânci și, de nevoie, au pus la cale cuvintele. Atunci, cuvintele ne-au salvat, așa puține cum erau. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la un mal de pământ tare, abia văzut prin stufărișul Înalt și des. Am coborât din trunchiul scobit și am pășit pe iarba moale. Era o asemenea liniște În jur de-mi venea să cred că În afara mea și a uscățivului, nu mai era nimeni În jur. Pe ceilalți nu-i auzeam deloc. Parcă niciunul nu s-ar fi gândit la nimic, niciodată. Uscățivul râse. - Moru! - se bătu el cu pumnul În piept. Sunt Moru, născut din Psara, nepot al Milei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
moale. Era o asemenea liniște În jur de-mi venea să cred că În afara mea și a uscățivului, nu mai era nimeni În jur. Pe ceilalți nu-i auzeam deloc. Parcă niciunul nu s-ar fi gândit la nimic, niciodată. Uscățivul râse. - Moru! - se bătu el cu pumnul În piept. Sunt Moru, născut din Psara, nepot al Milei și scoborâtor din Tatăl din Cer. Sunt frate bun cu Moru al tău, pufni el În râs. Așa că știu multe. Știa de Ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au dat undițele (nu știam ce sunt undițele), ne-au dat plasele de prins pește și pânzele În care ne Înfășăm. În schimb, am uitat vorbele din minte. Adică, ei le-au uitat, Își arătă oamenii. Eu, nu. Moru cel uscățiv Încă mai știe limba din minte. Of, of. Frica mea față de vorbe Începea să se adeverească. - N-avem Încotro, mă ghici Moru cel uscățiv. La fel cum n-au nici cei ce trebuie că ți-au luat urma. Căci, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uitat vorbele din minte. Adică, ei le-au uitat, Își arătă oamenii. Eu, nu. Moru cel uscățiv Încă mai știe limba din minte. Of, of. Frica mea față de vorbe Începea să se adeverească. - N-avem Încotro, mă ghici Moru cel uscățiv. La fel cum n-au nici cei ce trebuie că ți-au luat urma. Căci, ți-au luat urma, nu-i așa? Am făcut semn că da. - Lasă-i să vină, zise Vindecătorul și mă Îmbie să intru Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ia așează-te! - Îmi zise el și se puse În fund pe o stivă din aia, făcându-mă să Înțeleg ce era să te așezi. L-am urmat. M-am Înmuiat dintr-o dată. Era bine. Da. - Păi, cum altfel? - râse uscățivul. Cuvintele... Mai Întâi ne-au scăpat de Ceața Adâncă și acum ne Învață să facem tot soiul de lucruri din astea. Așa că, după ce o să Înceapă să vorbească Între ei, toți oamenii o să se facă un fel de Vindecători. Tocmai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nimic. Mai bine nu aștepta atât de mult. Dacă am pierdut timpul potrivit pentru plecare? - Ugum mi-a spus că timpul potrivit nu e ceva limpede. - Nimic nu e limpede pentru Ugum. N-ai văzut ce bețiv e? - se enervă uscățivul. Dacă am pierdut, cumva, clipa potrivită În care trebuia să fi plecat la drum ucigașul de Krog? Cum adică: să pierzi clipa potrivită? - m-am Întrebat. Clipa asta potrivită aducea Într-un fel cu vânătoarea. Pândeai capra care se adăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În capră doar În acea scurtă clipă În care Își cufundă botul În apă. Doar atunci nu te aude și te lasă să-ți umpli burta tu și ai tăi. - Așa de scurtă să fie clipa plecării? - m-am mirat. Uscățivul m-a privit lung. - Ești doar toiagul lui Moru, dar tot am să-ți spun ce am aflat. În jur e numai un fel de vânt ce nu se oprește nicicând, iar clipele potrivite sunt mai scurte decât crezi, pocni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spun ce am aflat. În jur e numai un fel de vânt ce nu se oprește nicicând, iar clipele potrivite sunt mai scurte decât crezi, pocni el din degete. Eu am găsit un cuvânt pentru vântul ăsta neobosit: mișcare. - Mișcare? Uscățivul făcu semn că da. - Mișcare, adică ce e acum nu mai e la fel peste un clipit din ochi, și ce va fi peste un clipit din ochi nu va fi la fel peste Încă un clipit din ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de Tatăl În care el unul, și eu alături de el, nu prea mai credeam. Numai că el nu vorbea niciodată despre lucruri de-ale Vindecătorilor În preajma celorlalți oameni. Am privit În jur și am văzut că oamenii lui Moru cel uscățiv erau numai ochi și urechi la spusele Vindecătorului lor... Of, of, de ce să audă și ei toate astea? - Crezi că după ce au Învățat cuvintele, mai sunt În stare să priceapă lucruri de-ale noastre? - pufni uscățivul și dădu din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oamenii lui Moru cel uscățiv erau numai ochi și urechi la spusele Vindecătorului lor... Of, of, de ce să audă și ei toate astea? - Crezi că după ce au Învățat cuvintele, mai sunt În stare să priceapă lucruri de-ale noastre? - pufni uscățivul și dădu din mână a lehamite. Pe de altă parte, te-ai gândit că cei ce vin pe urma ta vor ca oamenii să nu afle nici măcar puterea acestor cuvinte mici? În clipa aceea mi-a Încolțit În minte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urma ta vor ca oamenii să nu afle nici măcar puterea acestor cuvinte mici? În clipa aceea mi-a Încolțit În minte un gând Într-atât de Îngrozitor Încât am făcut tot ce știam ca să nu mă dau de gol. Dar uscățivul: - De acum ești toiagul lui Moru, măi Krog, așa că lasă-mă să termin. Ești trimisul. Mișcarea ta cea mare a Început. Și dacă ce e acum, nu mai e peste o clipă, cum de crezi tu că nu e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrăjmași au avut o grămadă de vreme ca să zădărnicească cele puse la cale de Moru. Așa că, te mai Întreb o dată: dacă ai plecat prea târziu la drum? Am tăcut mâlc. Îmi părea rău că nu știam să vorbesc ca oamenii uscățivului, căci gândurile lor nu se auzeau deloc. Tare bine mi-ar fi prins În clipele acelea să fiu neauzit de nimeni, așa gând cumplit mă bântuia. - Nu știai cuvântul mișcare, nu-i așa? - se Împăună Moru cel uscățiv și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca oamenii uscățivului, căci gândurile lor nu se auzeau deloc. Tare bine mi-ar fi prins În clipele acelea să fiu neauzit de nimeni, așa gând cumplit mă bântuia. - Nu știai cuvântul mișcare, nu-i așa? - se Împăună Moru cel uscățiv și atunci mi-am dat seama că trufia celuilalt te poate scăpa de necaz. Încântat de cuvântul lui, bătrânul nu mai era deloc atent la gândurile mele. - Totul se mișcă. Chiar și când stai, ceva se mișcă În tine. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Acuma-i cald, apoi e rece, apoi Înțepenește, apoi iar se Înmoaie. Acum nu miroase, apoi Îți mută nasul din loc și tot așa. Asta e mișcarea - e ca atunci când dansăm cu foc și nu mai auzim cântul. - Dansăm? Cântul? Uscățivul mă privi lung. - Pfuuh, ești doar toiagul cu care dăm drumul cuvintelor În lume, măi Krog. Bine că, măcar acum, ai pornit la drum. Călătorie... hm. Ce mai trimis! Și ce mai frate am și eu, of, of! Aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În lume, măi Krog. Bine că, măcar acum, ai pornit la drum. Călătorie... hm. Ce mai trimis! Și ce mai frate am și eu, of, of! Aș mai fi rămas În casa aceea răcoroasă care mirosea proaspăt, dar Moru cel uscățiv m-a Îndemnat să plec mai departe, spunându-mi că nu degeaba pândea el acolo. Așa fusese lăsat de când se puseseră la cale cuvintele - să stea În smârcuri și să-l aștepte pe trimisul Tatălui. - Lui Moru cel uscățiv n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cel uscățiv m-a Îndemnat să plec mai departe, spunându-mi că nu degeaba pândea el acolo. Așa fusese lăsat de când se puseseră la cale cuvintele - să stea În smârcuri și să-l aștepte pe trimisul Tatălui. - Lui Moru cel uscățiv n-ai de ce să-i spui că oamenii lui trebuie să Învețe să vorbească. Urmăritorii tăi, Însă, nu știu asta, așa că am să-i las să-și bată capul să mă convingă să nu fac ceea ce am făcut deja. - Convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]