357 matches
-
doar anonim, ci și redus la - nu, „redus“ nu e cuvântul potrivit: concentrat În - dorințele mele. Dacă Înainte fusesem o persoană cu o biografie, acum am devenit un sex fără trecut. În spatele tejghelei de la recepție stătea un bărbat atât de uscățiv, Încât dezbrăcat putea să pară un cuier montat pe o mătură. Avea craniul lucios ca o măciulie de baston, dar În nas și În alte orificii Îi creștea o cantitate de păr generoasă. Presupun că nu era prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-un sicriu și, În ciuda sfatului ferm al consiliului bătrânilor de a fi Îngropat În aceeași zi, Încărcat Într-un dric pentru a fi dus direct Înapoi la casa familiei Kazanci. Nu puteți să-l luați acasă! a exclamat bărbatul uscățiv care spăla morții, blocând ieșirea din curtea moscheii și Încruntîndu-se la toți cei implicați. O să pută, pentru numele lui Allah! Îl puneți Într-o situație jenantă. Undeva Între „Îl“ și „jenantă“ a Început să plouă; stropi rari, șovăielnici, de parcă ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Camus a primit premiul Nobel la doar 44 de ani... îmi amintesc și acum această scenă, eram cu el la primul etaj al unui restaurant în Montparnasse cînd brusc a dat buzna înăuntru un tînăr librar, un ins osos și uscățiv, îmbrăcat în mod bizar, parcă era un vînător. Omul s-a îndreptat spre noi și nu știu de ce mi s-a adresat mie în loc să i se adreseze lui Camus, probabil m-a confundat cu el. „Domnule Camus, ați luat premiul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în stare să mustre pe cei care nu-și dădeau seama de înălțimea momentului, Pangratty alături de Balbo alcătuiau cea mai minunată clipă de nesăbuință și noroc. Atunci îl văzu pe Coriolan Popa, subsecretarul de stat de la Ministerul de Război, mărunt, uscățiv, cu ochelari de sîrmă prin care se zăreau ochii negri și neliniștiți, ca de șoricel. În toate aducea cu un șoricel, părul cenușiu și puțintel cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zic așa, aceeași parte de moștenire." În sală se auzi un zumzet, putea fi aprobator, putea fi chiar numai o exclamație de surpriză, ministrul era chiar mai viclean decît se credea! Balbo asculta atent, privindu-l printre gene pe omulețul uscățiv, lipsit de orice carismă, exemplul tipic al acelor inși care în nici un caz n-au ce căuta într-un guvern de mînă forte, așa cum era cel de la Roma. Pe inși ca ăsta i-au alungat și din parlament, nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici pe departe tocilarul canonic pe care ni-l imaginăm. Asta, în ciuda faptului că și-a furat singur tinerețea, dormind câte trei ceasuri pe noapte pentru a lucra. Și în pofida calităților sale de bun matematician. Și contrar imaginii sale de uscățiv cu ochelari, care, conform standardelor colective internaționale, dă moaca perfectă a prototipului de „nurd“. Ce-l deosebește pe Bill Gates de locul strâmt al tocilarului e faptul că, după cum se precizează și-n documentar, a știut foarte bine că va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
să iasă abătuți, unul câte unul, când Mamma C dădu cu ochii de Jack, care stătea de vorbă cu Stevie în spatele grupului. — Domnu’ Jack! strigă ea. Sunt prietenii dumneavoastră? Intrați! Intrați! Grupul vesel năvăli înapoi înăuntru, iar proprietara, cu chipul uscățiv luminat deodată de încântare, le promise că o se le gătească ea însăși câte o porție de paste. Privind în urmă, Fran decise că acel ultim pahar de vin îi pusese capac. Încercase să-l refuze, dar femeia păruse atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să recunosc că nu mă descurcasem, când un infirmier lung și uscățiv, cu gâtul ca de lebădă și cu o gușă vizibilă, mi-a aruncat din mers: "Ține-te după mine". Însoțindu-i, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
statele creștine și modul În care putea fi stăpînită Întreaga lume“. În privința prințului Jevahov, mă Întreb dacă nu l-am Întîlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într-un lacto-bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince-nez, puțin adus de spate, Într-un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
putea, zise el, parcând lângă altă mașină. Mal ieși primul din mașină și intră în hotel în pas alergător. Buzz îl ajunse din urmă la recepție. În holul cufundat într-o căldură înăbușitoare Mal se legitimă în fața recepționerului, un negru uscățiv, într-o cămașă cu butoni și uniformă încheiată la toți nasturii. Acesta murmură „Da, domnu’, da, domnu’”, cu un ochi la Mal și o mână sub tejghea. Mal întrebă: — Roland Navarette. Mai stă la 402? Omul zise: — Nu, domnu’, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe scaun. În cei patru ani de când ești la noi. Aceste cuvinte i se fixaseră în minte. Gestul pe care îl făcu în cele din urmă era semiautomat. Apăsă un buton de pe birou. Ușa se deschise și intră o femeie uscățivă, cu fața albă, de vreo treizeci și cinci de ani. - Ați sunat, domnule Craig? Craig ezită, începea să se simtă prost și nu era deloc uimit de stânjeneala lui. - Domnișoară Pearson, de cât timp lucrați la Nesbitt Company? întrebă el. Femeia îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
minte sfatul unchiului meu din Madrid. Îl vedeam mereu în fața ochilor pe părintele Valente cu care în curând aveam să fiu nevoit să mă confrunt în fața episcopilor. În închipuirea mea, părintele Valente era un bărbat înalt și sfrijit, cu obraji uscățivi de sihastru. Lumina din ochi îi trăda mintea ascuțită ca un brici. Aveam sentimentul că glasul său grav se va încleșta ca o ghiară în argumentele mele dând la iveală părțile slabe ca pe niște răni sângerânde. Fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Luis, în cabinetul lui. Pesemne că și data aceasta ceilalți fuseseră preveniți întrucât și-au luat cu toții rămas bun de la mine. Vreme îndelungată ne-am sfătuit ce plan să urmăm de acum înainte. Străbătând încăperea, unchiul meu cel înalt și uscățiv mi-a spus că situația mea în fața adunării episcopale ce urma să se întrunească în curând nu era prea strălucită. Luis asculta neclintit și drept ca un străjer. Zici că munca de propovăduire seamănă cu o luptă, dar în luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în încăperea unde senior Tsumura stătea așezat pe locul de onoare, înaltul oficial își aținti privirile asupra lor. Călită în numeroase bătălii, strălucirea din ochii lui era tăioasă și pătrunzătoare. Lângă el stăteau trei însoțitori. Printre aceștia, samuraiul descoperi chipul uscățiv al lui Matsuki Chūsaku de care se despărțiseră în Mexico. Din cine știe ce pricină, Matsuki însă ocolea privirea plină de uimire a samuraiului și stătea cu fața înspre cerdac. — Ați făcut drum lung și istovitor. Pesemne că abia așteptați să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înțelege de ce nu și-au putut îndeplini însărcinarea de soli și le-ar aduce vorbe calde de mulțumire. Dar cei care se iviră înăuntru cu zgomot de pași erau seniorul Ōtsuka, sfetnicul pentru religie, și un slujbaș. Bătrânul sfetnic, la fel de uscățiv ca și unchiul samuraiului, îi întrebă din nou de ce se creștinaseră. — Pentru că de nu ne-am fi făcut creștini, nu ne-am fi putut duce la capăt însărcinarea nici în Nueva España, nici în Spania. Samuraiul explică apoi în amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să nu mă mai bat cu morile de vânt, să las dracului morile de apă, să renunț la mulinologie, devenind înțelept, cum cere veacul. Îi cred. Dar sunt ceasuri de noapte când, mute, morile de vânt, înalte, cu aripi lungi, uscățive, deșirate, palide, îmi apar în vis mergând la pas, călări pe Rosinante hamletiene, alături de morile de apă, mici, bondoace, bătute-n cap și bonome, păstrând în ochi o poftă de viață pe cât de neghioabă, pe atât de inteligentă. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
atît de multă lume nouă, atenția Îmi fusese răpită, vorba lui Truman Ca pote, de alte glasuri, alte Încăperi. Întoarcerea acasă În vacanță, după trei luni de școlire În altă lume, umbrea, ca sărbătoare a regăsirii, chiar și dispariția străbunicii uscățive, adusă de spate, Întotdeauna În negru, cu istorisirile ei năucitoare și cu englezeasca sa poruncitoare: — Cum spui cînd pășești În casă? mă interpela din pragul ușii. — Good evening, Mrs. Flory! — Come in, Son! Tuturor băieților le spunea Son, iar fetelor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și jiletcă elegantă? Sammler nu Își amintea de un asemenea personaj. Nu. Elya cu puternice sentimente de familie pe care nu le putea satisface și-l dorea pe Sammler acolo ca reprezentant al familiei. Își dorea prezența lui slabă și uscățivă, fața mică și rumenă, zbârcită pe o parte. Era chiar mai mult decât respect pentru relația de rudenie pe care epoca, exprimându-se prin copiii săi („un retardat cu un IQ ridicat, cu ochii răsfutuți“), o demolase În bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ura, progresăm, mândrie pentru nația noastră. I s-a făcut greață și a simțit că se clatină pe picioare. Sunetele Îi dădeau târcoale fără să le mai deslușească. Nu mai știa ce-i cu el. S-a sprijinit de trupul uscățiv, Însă surprinzător de viguros al lui Din, și au făcut cei câțiva pași până În casă. — Ei, dar știu că ești palid, a exclamat Din. Trebuie să te așezi un moment. Azi e teribil de cald. Se vede că ți-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
orice fel de credință, indiferent în ce - Dumnezeu sau Führer - fusese adusă la cota zero, pentru mine nu exista, abstracție făcând de caporalul meu, care cântase cu mine în pădurea întunecată Hans cel mic..., decât o singură autoritate: acel bărbat uscățiv și deja grizonat, ale cărui sprâncene se voiau pieptănate. El s-a priceput să-i smulgă foamei mele ghimpele, fie și numai pentru câteva ore. Astfel, bucătarul nostru șef care, învățându-ne pe noi, a trecut cu siguranță prin cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe acela al crimei organizate, nu voiau apară în fotografie și s-au mulțumit să pună să fie înlăturate toate pagubele suferite de fațada băncii. Căci se voia, firește, ca aceasta să-și redobândească prestigiul, cel puțin pe dinafară. Tânărul uscățiv cu șapcă cu cozoroc și îmbrăcat în salopetă care stă sigur de sine pe schela din țevi de oțel și cuprinde lumea cu privirea sunt eu, cu puțin înainte de reforma monetară. Un autoportret într-o postură activă. E drept că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Aici, sora mea a râs așa cum numai moașele știu să râdă în afara serviciului: „Asta e iarăși una dintre poveștile tale mincinoase tipice, cu care încă de copil o adormeai pe mama“. „Ei da“, am dat eu înapoi, „dacă băiețașul ăla uscățiv cu care, la începutul lui iunie ‘45 în lagărul Bad Aibling, am stat, pe timp frumos, cu vedere spre Alpii bavarezi și pe ploaie, sub o foaie de cort, se numea într-adevăr Ratzinger, asta nu pot să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de când oasele, răpuse de atâta frig, au decis să i se bălăcească dimi neața și seara într-o durere continuă și rece), Ivan și-a dez vol tat obiceiul de a monologa sonor, lăsându-l în perma nență pe bătrânul uscățiv și morocănos cu senzația că i se cere să participe la un dialog care nu poate aduce decât nenorocire. Dezastru financiar. Toate economiile lor, pentru că Evgheni nu se sfiește să se erijeze în coproprietar al banilor lui Ivan, chit că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
piața centrală a orașului, acolo unde străjuiește domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ne strângem mâna și ne îmbrățișăm ca doi prieteni. PUSTNICUL PANDELE Era prin primăvara anului ’53, când în satul Cordenari și-a făcut apariția un străin. Era înalt și uscățiv, cu o barbă de călugăr încărunțită și după pomeții obrajilor și fruntea cu o cicatrice, nu-i puteai stabili vârsta. Era îmbrăcat cu o robașcă de soldat sovietic și cu pantaloni de doc. Purta în picioare niște cizme scofâlcite, iar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
rândul lor se vor preda și se vor pune la dispoziția adversarilor lor, așa cum au făcut soldații încă din timpuri imemoriale." Câtă vreme dură acest schimb mental de idei cu duplicatul său Gosseyn, el continuase să meargă alături de bărbatul cel uscățiv. Acum, Gosseyn îi aruncă o privire, întrebându-se dacă remarcase tăcerea. După fața lui. Breemeg nu dădea semne că ar fi băgat ceva de seamă. Poate că încă avea timp să recapituleze. Gosseyn zise: - Am impresia că aceasta este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]