6,013 matches
-
Nord-Vest, duce până la Budapesta și Viena, si, mai departe, până la Praga, Dresda și Berlin; altă, în aval, către Est, duce până la București și, în cele din urmă, la Odessa. Alte două mari rute pornesc din marea răspântie a Belgradului, pe uscat. Una de-a lungul Savei, până la Zagreb și de aici la Ljublijana. A doua cale urmează valea Moravei până la Skopje și o ia apoi pe valea Vardarului spre Salonic. Însă conflictul din fosta Iugoslavie din anul 1999, care a urmărit
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
pentru Egipt, geografia, mai specific hidrologia, este un destin național.288 În jur de 96% din populația Egiptului trăiește în valea îngustă a Nilului și în zona Deltei, pe o porțiune de teritoriu care reprezintă numai 4% din masa de uscat a Egiptului. Nicio altă țară din lume a cărei populație are densitatea celei existente în Egipt nu se află concentrată de-a lungul unei fâșii înguste prin mijlocul căreia trece apă unui singur rău, de care depinde întreaga să viața
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
atârna într-un colț de cer... În timp ce Petrache și Didina treceau pârleazul, inginerul Cicoare - punctual ca o eclipsă - bătea în poartă. Îndata mare, domnule inginer! - a rostit Costăchel din pragul casei, cu lumina bucuriei ieșită la vedere pe chipul lui uscat. A deschis poarta larg. Bine ați venit, domnule inginer! Bine te-am găsit, dragule! Și bine te-ai întors din Infern! - dacă se poate spune așa. Se poate spune, domnule inginer. Se poate spune, fiindcă prin ce am trecut seamănă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
De asta ne-am adunat noi aicea ca să sfârșâm cu esploatarea omului și să facem întovărășală între noi... Cu boi cu pluguri cu... Până la urmă, Chersân a rămas cu mâna în aer și cu gura căscată, ca un pește pe uscat. Nu mai știa ce să spună. Privea disperat când spre tovarășul de la raion, când la adunare. Auzi-l numai și te crucește! Luceafărul mamei lui de neisprăvit! - a șoptit Petrache către Costăchel. Au ei treabă cu „întovărășala”, da’ cu chiaburii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
numele, puiul mamei, și îl strânse cât putu de tare la pieptul ei. Tu ești copilul meu, nu mă recunoști? Eu sunt mămica ta! Mămica mea e acolo, arătă el în direcția spălătoriei o femeie care înșira câteva cearșafuri la uscat. Aceasta se opri pentru o clipă și privi scena cu o uimire mută. Profitând de o clipă de neatenție a Simonei, copilul se desprinse din brațele acesteia, șută cu sete în mingea care îl aștepta și porni în goană spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se vede ca o dantelă pătrunsă de golfuri de apă. O rețea de debarcadere face legătura între centrul Sydney-ului și suburbiile așezate de-a lungul coastei Oceanului Pacific. O mare parte a australienilor circulă pe apă așa cum noi, românii, circulăm pe uscat. Merg la serviciu, la piață, în vizită la prieteni, la operă sau la film cu vaporul sau cu propria lor ambarcațiune. Cei care locuiesc în golfuri sunt de obicei oameni înstăriți, de-a lungul coastei vezi case foarte frumoase, vederea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
curățenie. Un șir de femei se uită la noi cu zâmbete luate de pe cutiile de ciocolată, Silvia le face semn cu mâna, hello, mă trage rapid după ea, am ajuns într-un grup sanitar. Faianță impecabilă, vase strălucitoare, aparate de uscat, numeroase săpunuri lichide, aparat de uscat părul, aparate de ras împachetate steril, cabine de toaletă și, într-adevăr, și trei cabine de duș. Silvia îmi face semn, nu te sfii, intră și fă un duș. Intru și în cabină găsesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uită la noi cu zâmbete luate de pe cutiile de ciocolată, Silvia le face semn cu mâna, hello, mă trage rapid după ea, am ajuns într-un grup sanitar. Faianță impecabilă, vase strălucitoare, aparate de uscat, numeroase săpunuri lichide, aparat de uscat părul, aparate de ras împachetate steril, cabine de toaletă și, într-adevăr, și trei cabine de duș. Silvia îmi face semn, nu te sfii, intră și fă un duș. Intru și în cabină găsesc tot ce găsești într-o locuință
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
viață în suflet câteva cuvinte dintr-un cântec pe care îl moștenesc de la tatăl meu, care și el îl știa de la tatăl lui, și pe care îl cânta când se abăteau peste șatră norii grei ai necazurilor: Udați de ploi, uscați de vânt și arși de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de tăceri, pârjolitor, e-un foc nestâns, răscolitor. - Fiecare cântec de-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acoperișul șurii, stăteam cu ochii pe el ca pe butelie, căci era spintecat în lungul burții, de unde se scoteau organele interne. Eram interesat în mod special de soarta vezicii urinare, pe care dacă o căpătam, o puneam câteva zile la uscat în podul grajdului, suspendată de un căprior, ca să nu ajungă mâțele la ea, după care introduceam în ea boabe de porumb să fie mai grea, o umflam cu gura, rezultând o minge de fotbal pe cinste. Într un an, asistând
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
privire languroasă, satisfăcută. Începu să alerge din nou. Avea cămașa udă În spate, iar În auz distingea o muzică cu tonalități ridicate. Galopa aproape În neștire, ocolind străduțe obscure, cu clădiri dărăpănate și puzderie de sârme cu rufe Întinse la uscat, un teren viran, plin de gunoaie și gropi la tot pasul. Încetini când descoperi lângă un pietroi ceva strălucitor. Era un ciob de sticlă colorată, În care o rază purpurie se oglindea fericită. Îl ridică și privi globul soarelui prin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aceea care i se Întâmpla. Se simțea golit și acum Îl durea totul pe dinlăuntru, ca și cum cineva Îi umbla pe acolo, răscolindu-i cu brutalitate viscerele, sugându-i toate măruntaiele, Întreaga ființă. Deveni foarte surprins când descoperi cât era de uscat. Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată. Înțelese atunci că ciudata lui boală era Într-o fază de-a dreptul galopantă, că Îl năruia definitiv. Mâna
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sandalelor de vară și imediat pământul se îndepărta, iar sandalele pluteau în aer; apoi pământul creștea brusc și sandalele se opreau în praful ce forma norișori albicioși. În parc era doar el și leagănele atârnau ca niște rufe puse la uscat, iar toboganului îi crescuseră frunzulițe pe scară și prinsese rădăcini exact ca un copac cu limba scoasă. Când balansoarul cobora, Robert privea cu capul în jos ca să vadă cum îl atrage pământul și simțea că sângele i-o ia înainte
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a de muiere arșiță-i de foc și miere, trandafir șukară floare, mă topește-mi dă răcoare; ieși în poartă fata neichii să-ți sărut poala scurteichii... Neloooo, Nelooooo, fa!” Alex îl aplaudă: - Bravo Săndele, bravo, mai zii! - Așa pe uscat, șefu’!? - Uite, ține de la mine un pol, să ai și mâine ce bea. Săndel își îmbogăți cântecul, cu note de jale, de bucurie, de inimă albastră, dar Alex nu mai zăbovi; se întovărăși cu drumul spre căminul lui, purtând cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de serviciu despre igiena care lăsa de dorit în unele saloane, fu distrasă de la gândurile care o împresuraseră nu cu mult timp în urmă. Acasă, Alex se achită conștiincios de obligația asumată. Spălă vasele, le rostui pe un grătar la uscat, apoi se așeză pe pat cu gândul să fure o oră de somn. Ce bine i-ar fi prins puțină odihnă! Dar... când puse capul pe pernă și voi să o așeze pentru a se simți confortabil, dădu de un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că sunt curios cum o să faci asta." "Păi, mă Bebe, ce face un intelectual?" Întrebarea îl cam blochează pe bărbat. Își dă și el cu părerea: "Un intelectual? Știu și eu... În general cam freacă menta și trage targa pe uscat, he, he, he!" " Nțț!", face ea cu un aer superior. "Vezi că nu știi răspunsul corect? Ți-l dau eu: citește, mă, citește. Asta face un intelectual." "Și eu citesc, nene!", afirmă convins Bebe. "Bine, mă, și tu citești, da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lui. În acel moment cred că o ia în brațe și o duce undeva, în fundul șopronului, unde era o bancă pe care familia K. o scotea vara la poartă și-o umplea cu covoare, preșuri și saci parcă puși la uscat. Se aud giugiuleli. Ea râde parcă ar fi gâdilată. El tace. Nu pot vedea nimica. Stau și îmi imaginez scena deosebit de romantică. Mai apoi se aude destul de bine: Nu aici. Ba da. Mi-ai promis... Și dacă ne prinde doamna
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de nimica, așa cum nu-mi păsa, (indirect !) când adunam ostentativ, vecinii și, obosită crunt cum eram, după o zi de muncă (la început, până să fiu promovată în funcție, am lucrat la așezarea cărămizilor crude sau arse în bancuri, la uscat), mă așezam elegant pe scaunul de lângă pian și cântam. Se umplea toată casa de acordurile mzicii, și strada, până la casele de pe partea ailaltă a străzii. Cântam, nu că eram fericită, cum putea crede cineva. Cântam ca să mă răzbun. Și-apoi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
drept mul țumire, a plecat ușor capul și atât. După ce și-a văzut luleaua aprinsă, a tras prelung din muștiuc. Abia când nu se mai vedea din vălătucii de fum i s-a auzit glasul: Iar m-ai prins pe uscat, Dumitre. Auzi, Costache. Pâcu s-a uscat precum iasca pe care o poartă în pungă. Fă bine... Da’ ce mă bag eu? În seara asta altu-i stăpânul aici... Hliboceanu, căruia ochii îi ardeau ca două scântei, s-a trezit la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu paloare, tuse seacă și vărsături, că intrai În pandemia de primăvară-vară, plin de bube verzi și frisoane. A venit Însă un moment În care populațiile microscopice au Început să năvălească toate odată. Atacau prin aer, pe apă și pe uscat, cu ghearele Înfipte În perii animalelor, agățate de aripile insectelor, ca și cum rostul fiecărei specii din spectrul vizibil n-ar mai fi fost să-și ducă propria existență, ci să devină purtătorul unei alte existențe invizibile, distrugătoare de vieți, virusuri și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cumulonimbușilor victorioși, ce galopează dinspre asfințit. „Ai de gând să stai toată noaptea acolo?“ Câte o lance de lumină dezvăluie Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de săgeți lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e clar că uscatul pierde teren, că zvârcolirile lui se vor permuta dincolo de orizont În cețuri străvezii, el Însuși, din ce În ce mai slab și mai Împuținat, În curând va simți În ceafă aburul dens venit din nările cavalcadei urmăritoare, iar atunci ultima mână de praf se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atingerea noastră. Când mi-am revenit, eram Întins pe jos. Uite bosonul! Pune mâna pe el, că dispare! urla tata, pe care șocul ciocnirii Îl aruncase Într-un copac, unde stătea cu capul În jos, ca o rufă atârnată la uscat. — Unde? am Întrebat, Încă zăpăcit din cauza izbiturii. — În tufa de stronțiu, puiule, a spus mama, care Încerca să se dezlipească de pe peretele acceleratorului. M-am năpustit de-a bușilea către boschetul cu pricina, printre ai cărui atomi se vedea ghemotocul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bucuros, Întinzându-mi sticla de vodcă. Am luat-o și am tras un gât, urându-i politicos „casă de piatră“, după care l-am miruit scurt cu patul pistolului. A rămas pliat peste portiera mașinii, ca un prosop pus la uscat, În timp ce miresica, scheunând furioasă, și l-a recuperat cu aceeași grijă cu care eu dezlipeam foaia de pe antenă. Câteva minute mai târziu, taximetristul m-a lăsat exact de unde mă culesese și a părăsit scena cu o recompensă care l-ar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
afle. Poate trecea chiar În momentele acelea pe lîngă el, o clădire cenușie ca multe altele, cu cinci etaje și fără nici o firmă la intrare - nu putea fi bloc de locuințe, fiindcă nu avea balcoane și nici rufe puse la uscat - În schimb, imediat alături lumina felinarul intrării unui bar de noapte care se numea Blue Sky. Doctorul Thomas descoperi abia atunci cît era de obosit și de stresat, după orele petrecute toată după-amiaza la depozitul de cherestea, și socoti că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vestea că la Stockholm fusese un mare incendiu, Începură să se Întrebe cum de văzuse el acel incendiu. Swedenborg nu era un oarecine, ci un remarcabil om de știință, autorul a paisprezece invenții, printre care dispozitivul pentru transportul vapoarelor pe uscat, și un ilustru medium și teosof, ale cărui viziuni despre tainele cerului sau corespondențe dintre lumea materială și cea spirituală, mergînd pînă la analogii privind oasele, tegumentele și firele de păr ale Îngerilor și oamenilor, au fost reciclate mai apoi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]