424 matches
-
a volumului Psihologie economică, în 1998. În ultimele trei decenii și jumătate, economia comportamentală a cunoscut un adevărat avînt în științele sociale, reunind tot mai multe lucrări dedicate acestui domeniu și criticînd puternic mainstreamul economic, sau modelul standard, bazat pe utilitarism, ale cărui lacune le-am înfățișat în parte. Știința economică s-a îmbogățit astfel cu noi teorii, iar lumea academică cu noi dezbateri. Economia comportamentală își propune să ofere teoriilor economice clasice o bază psihologică mai largă și mai realistă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
A doua generație de marginaliști 25 1.3.1. Versiunea matematică 25 1.3.2. Versiunea psihologică 31 1.3.2.1. Friedrich von Wieser 31 1.3.2.2. Eugen von Bohm-Bawerk 32 1.4. Alfred Marshall sau sfîrșitul utilitarismului marginalist 33 1.5. Alte contribuții 36 1.6. Vulnerabilități ale analizei marginaliste 42 1.6.1. Probleme metodologice 42 1.6.2. Teoria repartiției 44 1.6.3. Problema monedei 46 1.6.4. Problema ciclicității în economie 48
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
articole și în Contimporanul și Punct, publicații foarte atente, între altele, și la mișcarea patronată de gruparea De Stijl: Van Doesburg publicase în 1923 în revista Mécano textul programatic Vers une poésie constructive, în care se remarcă, între altele, respingerea „utilitarismului” (manifestat chiar în cadrul constructivismului de către unii promotori ruși ca Tatlin sau Rodcenko) și insistența asupra sintaxei poetice, cu trimiteri ce merg de la Mallarmé și Rimbaud, la Marinetti, Tzara și Kurt Schwitters. E foarte probabil că tânărul militant român, la care
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
gândirea liberală și tradiția catolică, după părerea economistei franceze, este de acum inevitabilă, mai ales - așa cum susține ea - după ce marea operă a lui Hayek a eliminat din liberalism trăsăturile moștenite de la «acea Epocă irațională a rațiunii» (raționalismul de tipul iluminismului, utilitarismului și materialismului: caracteristici de bază ale lui homo oeconomicus) care-l făceau ostil învățăturii creștine și gândirii sociale a Bisericii. Și dacă astăzi ne uităm spre trecut și privim cu atenție problema genezei capitalismului, atât de discutată și de fundamentală
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
societatea era guvernată de aceleași legi ca și natura; nu putea explica esența fenomenelor; a avut ca reprezentanți: Auguste Comte considerat întemeietorul curentului; „Curs de filosofie pozitivă”, „Sistem de politică pozitivă”; Herbert Spencer „Sistem de filosofie sintetică”; John Stuart Mill „Utilitarismul”; -Evoluționismul o promova ideea că dezvoltarea viețuitoarelor (și evoluția Universului) s-a făcut de la simplu la complex; bazele curentului au fost puse de Jean Baptiste de Monet Lamarck; fundamentarea științifică a fost făcută de Charles Darwin în lucrarea „Despre originea
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
care știe să povestească tomuri filozofice și în același timp are calitatea de a extrage rapid ceea ce consideră a fi esențial în ele. În volumul de față (Eudemonismul social, vol. 5), șase gînditori intră în atenția francezului: întemeietorii liberalismului și utilitarismului (William Godwin și Jeremy Bentham) și întemeietorii socialismului (John Stuart Mill, Robert Owen, Charles Fourier și Mihail Bakunin). Biografia și opera celor șase este înfățișată năvalnic și lapidar, cu enumerări dese și epitete multe, într-o descriere plăcută și galopantă
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
cu minime fluctuații, tonul întregului ciclu inițial al Netrăitelor (II). Deși poeme cu alură religioasă, asamblate, semnificativ, în triade, ele produc efecte - prin jocul paradoxurilor - în primul rând compoziționale. Calofilia fără sincope le salvează, la timp, de drumul îngust al utilitarismului bigot. Surprinzătoare, pentru că directă, e secvența care urmează acestei psaltiri deturnate. Îndărătul unui titlu neutru, Dictando, se ascund câteva zeci de pagini de, să le zicem așa, stenograme lirice. Evenimente pasabile - relativ la exigențele impuse cu puțin înainte - se desprind, unul
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
adaugă Debray, căci, în fond, literatura ca valoare absolută a apărut în secolul al XVIII-lea și poate să moară mâine, fagocitată de scenariu, publicitate sau jurnalism.” El, personal, e deranjat de lipsa de stil a literaturii actuale și de „utilitarismul” ei. O întrebare câtuși de puțin retorică încearcă să ofere un răspuns la o problemă care i-a preocupat în secolul XX atât pe intelectualii de stânga, cei care proclamau caracterul tendențios al artei, cât și pe cei de dreapta
Catacombele lui Régis Debray () [Corola-journal/Journalistic/3975_a_5300]
-
În povești, în doine, în viața de toate zilele, românul pune umanitate în raporturile sale cu vitele și cu natura. Nu-și grijește vita ca neamțul, dar legătura lui cu ea e mai umană, mai adîncă. Neamțul o grijește din utilitarism și dintr-un anumit spirit de disciplină pe care îl duce în gospodărie. Românul n-o grijește din motivul din care nu-și grijește totdeauna nici copiii: din năcaz, din lipsă, din absența efortului susținut. Dar plînge cu ea și-
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
grav, pe jumatate ironic, sculptura era un refugiu sezonier în Olanda, pe care era cît pe ce să o colonizeze, apoi, tot sezonier, prin poienile Muzeului Florean, pe care le-a și colonizat, bijuteriile erau forme perverse de refugiu din utilitarismul mărunt în contemplații calofile și baroce, iar celelalte funcțiuni, enumerate vag, confirmau și ele aceeași nevoie irepresibilă de a se păstra întreg în fața nenumăratelor adversități. Unui context limitativ, dezordonat și ostil, el a încercat să-i contrapună o interioritate generoasă
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
de forme și sensul. Ce le unește este structura lor care nu exclude vagul, ca dat fundamental ce explică fascinația. De n-ar fi el și de n-ar fi fundamentul edificat în fascinație (nu în vreun alt fel de utilitarism), lumea ar fi cu adevărat plictisitoare. Așa, rămasă în permanență în stadiul ipoteticului, desfășurîndu-se ca actualizări accidentale, dînd impresia fatalității, ea lasă măcar impresia contribuției, chiar și fără nici un fel de deliberare, a individului. În treacăt fie zis, cum să
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
cocoșul roșu e un mare roman parabolic, în care este angajat un cuplu caracterologic: Serafim Ponoară, ,ingenuul aservit frumosului, firea angelică inadaptată la destin", și Anghel Farfurel, ,îngerul căzut, ușor demonizat, adaptat caraghios la noile realități, fiind aservit în toate utilitarismului". Acest cuplu ar ilustra nici mai mult, nici mai puțin decât ,dihotomia platoniciană daimonion-omul-marionetă" (speculație cu totul aberantă). Pe derizoriul subiectului s-au grefat supralicitările criticii, dând naștere unei întregi comedii a interpretărilor, anticipate de Academicianul din textul romanului, un
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
nostru: poemul”. Iar în 1930, el era cel care exprima, în numele grupării “unu”, despărțirea de constructivismul prea “utilitarist” al “Contimporanului” lui Ion Vinea și declara decis că revista “își revendică o conduită cu totul ruptă de realitate, cu totul în afara utilitarismului constructivist rezolvit în arhitectură și care clatină în havuzele visurilor apele unor viziuni desfăcute de orice probleme și continuități situate dincolo de poem și de semitrezie” (Coliva lui Moș Vinea). Parcurgând în febre aceste metamorfoze care-l fac să nege adeziuni
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
pildă, în cazul „pahucilor” lui Urmuz. Aici, jocul adulților este purtat în numele unei mistici a artei, reamintind de „ocultismul monden” lansat de Péladan, magul care și-a făcut un crez din regăsirea valențelor soteriologice ale artei, obturate de hiperrealismul și utilitarismul științelor secolului al XIXlea. Moda artistului boem tocmai fusese lansată de excentricul și prolificul Péladan, care propunea o art de vivre ce amesteca estetismul cu hedonismul, moralitatea cu homosexualitatea, filosofia ocultă cu epicureismul, totul în numele unei arte văzute ca ultima
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
dispuși să creadă chiar susținătorii ei din secolul XX. În lipsa ei vădită de sofisticare, în simplismul ei cîteodată, concepția aceasta are merite majore în evoluția spre modernitate a literaturii noastre. Iată un lucru pierdut din vedere. Maiorescu a pus capăt utilitarismului artistic, a militantismelor de tot felul dragi generației romantice. El e cel dintîi care afirmă clar la noi că arta nu e nici morală, nici imorală, ghidîndu-se după criterii proprii, interne. Concepția lui neutilitaristă deschide drum modernității, mai ales în
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
teoretice și de elaborare la toate nivelurile (fabulă, personaje, timp, spațiu, semnificanți), modificarea exigențelor atribuirii de valoare, eliminarea intruziunilor extraliterare ori, nu în ultimul rând, reintroducerea cu drepturi depline în cetatea literelor a subiectivității eliberate de tirania comenzii sociale, a utilitarismului publicistic etc., - demonstrația nu presupune obstacole de netrecut, acordându-i scriitorului polonez calitatea de precursor mijlocit sau direct în procesele de înnoire ale creației universale prin cuvânt. Este și ceea ce lămurește interesul din ce în ce mai susținut pentru opera lui, judecarea ei din
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
necontenit ca să-l doboare”. Scrie Leys: „În afara domeniului care îi este propriu, democrația este sinonimă cu moartea: căci adevărul nu este democratic, nici inteligența, nici frumosul, nici iubirea - și nici grația divină”. Primejdia cea mai mare care pândește universitatea este utilitarismul. Universitatea nu e o școală profesională, ea nu produce tehnicieni, ci oameni de cultură, conform devizei lui Erasmus: homo fit, non nascitur. Nu te naști om, devii om. Universitatea nu trebuie să fie o fabrică de diplome, pe modelul fabricilor
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
entuziasmat de-a dreptul. Prin urmare, doar hazardul face ca aceste două cărți să fie judecate împreună. Gagica literară... Pentru început, încercați să vă imaginați următoarea situație: Adrian Urmanov, autorul manifestului celui mai debil -ism poetic din literatura română postbelică, utilitarismul, retras la o mînăstire unde a primit rasă și a devenit Părintele Serafim, a inițiat în spațiul monahal de la Râșca un program de creative writing, al cărui juriu, alcătuit din 5 poeți din care, de fapt, numai Elena Vlădăreanu poate
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
cucerire recentă?), dar eu cred că tocmai aici e punctul ei fragil. Diana Geacăr nu scrie poezie, ea se joacă de-a poezia pe un messenger imaginar, unde directețea și histrionismul sînt reguli de bază. Dar, ca și în cazul utilitarismului (despre care am scris în România literară nr. 32/2003 și 46/2005), poezia nu trebuie să devină atît de facilă, iar "prietenoasă" nu înseamnă "ușuratică". Compromisul necesar comunicării sigure, univoce e un act disperat și nicidecum o cale de
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
energiei micilor poeme și, în același timp, să-i (re)transmită, la rându-i, emițătorului dovezile prezenței sale și ale implicării. Spre deosebire însă de Urmanov, Andrei Peniuc este mult mai reținut și mai precaut, nu merge prea departe cu utilitarismul brut ci îl camuflează într-o metaforă, cea a rețelei („puterea se naște în rețea”). Un inadaptat introvertit, cu trupul purtând semnele unei boli misterioase, care imaginează un fel de rețea a tuturor inadaptaților și alienaților sufletești („organism alternativ”), o
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
Voiculescu sau Lucian Blaga. Evazionismul și formalismul estetic erau marotele destabilizatoare ale regimului stalinist, declarate "arme" periculoase în mâna dușmanului de clasă. Erau considerate expresia unei literaturi decadente, de origine burgheză. Virgil Nemoianu plasează la originea persecuției formalismului estetic "principiul utilitarismului", conform căruia arta și literatura trebuie "să facă demonstrația unei vizibile utilități sociale și politice". Persecutorii formalismului estetic își dovedesc reducționismul, aversiunea față de complexitatea formei estetice, rigiditatea ideologică, emanate de o politică monolitică, bazată pe presiunea omogenizării și a uniformizării
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
evazionistă de evitarea partizanatului în favoarea prezentului lor biruitor; ulterior, în postfascism și în postcomunism, justițiarii condamnă formalismul estetic pentru absența unei opinii antifasciste sau anti-comuniste. Numitorul comun al celor două atitudini îl constituie înțelegerea literaturii sub semnul imperativului categoric al utilitarismului - care are drept consecință instrumentalizarea literaturii în serviciul unui regim politic sau împotriva lui. Regimul dictatorial nu-ți permite să crezi în altceva decât în el: s-ar zice că e gelos pe orice altă opțiune. Nu ai de ales
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
iubită: "Nu ne-am auzit demult, dragul meu. Dar să știi că nu te-am uitat...Măcar o dată pe lună ne rugăm pentru tine și prietenul tău." (pag. 386) Iată cel mai bun roman al lui Dan Lungu. Restul e utilitarism fad. Cum să uiți o femeie? Nu citind, ci scriind un asemenea volum, lasă să se înțeleagă protagonistul.
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
formula „totul pentru altul” sugerează și dominația utilului, căci utilul este totdeauna util pentru ceva, totul este doar un mijloc pentru altceva, nimic nu este scop în sine. În felul acesta, critica „principiului schimbului” devine la Adorno o critică a utilitarismului burghez, temă fundamentală a filosofiei sale. Acestei teme îi este subordonată critica „rațiunii instrumentale”, a rațiunii care urmărește numai adecvarea mijloacelor la un scop, așa cum se întâmplă mai ales în tehnică, și nu reflectează asupra scopurilor. Adorno și colegul său
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
261) Fascinația pentru faptul divers rămâne, bineînțeles, intactă. Dar cele două modele culturale probabile - comedia nupțială shakespeariană și basmul oriental al celor o mie și una de nopți - drenează o bună parte din asaltul informațional înspre un, ca să zic așa, utilitarism tandru. Iubita închipuită de Radu Cosașu își conservă, mai presus de orice altceva, ascendența livrescă: "Ca să farmec odată o femeie, am dus-o la un meci/ de rugbi. Ne-am despărțit repede, cast și demn. Ca să mă/ împac cu alta
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]