349 matches
-
tradiție. Ele sunt tot timpul raportate la nou de către actori independenți și raționali, răspunzând astfel circumstanțelor și dorințelor schimbătoare. În acest model, alegerea țelurilor este arbitrară dar îndeplinirea lor este guvernată de calculul rațional. Astfel, gesellschaft hrănește o mentalitate pozitivistă, utilitaristă. În acest cadru, nici scopurile, nici mijloacele nu au o valoare intrinsecă. Gemeinschaft este rezultatul voințelor bazate pe obișnuință, tradiție, credințe împărtășite și legături afective, în timp ce gesellschaft este bazată pe raționalitatea instrumentală. Tipologia grupărilor sociale apropiate de modelul gemeinschaft include
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
acestei fugi convulsive de sine, de sensul autentic risipit, de deschiderea așteptată de "celălalt". Structurându-și viața în funcție de posesii, omul post-modern este modelat să ajungă un personaj fără memorie, fără rădăcini, acaparat doar de clipa prezentă și de o etică utilitaristă și hedonistă. În pofida mutațiilor care se petrec la suprafața lucrurilor, vizibile de la noile amenajări instituționale și legale, până la cele care ilustrează moravurile dominante din spațiul public și conduitele exhibate în spațiul privat, în adînc, dincolo de pojghița acestor prefaceri, dospește aceeași
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
că ai fi singur când sunt atâția și atâția, milioane de oameni mai mici sau mai mari, care s-au jertfit pentru tine, care ți s-au dăruit ție. E miopia simțurilor noastre imediate, e mărginirea concepției noastre realiste și utilitariste despre lume, care ne încon joară și ne otrăvește asemenea unei mocirle puturoase... Afară din ea, mai sus, mai sus, pentru a putea privi peste timpi și spații, pentru a-i putea vedea pe cei de o seamă cu tine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Sunt condiții consubstanțiale unei lumi libere cu oameni liberi, a cărei parte ne-ar conveni să fim. Imi trebuie neaparat sursa Etica mioritică Am ajuns la ideea unei „etici mioritice” după o incursiune teoretică în alte tipuri de etică (kantiană, utilitaristă, a virtuților, a grijii), în aplicări ale eticii în domeniul politicii (deci asupra problemei „mâinilor murdare”). Desigur, n-aș fi putut ajunge la acest concept dacă, studiind viața publică românească, nu m-aș fi trezit în fața unui obstacol adeseori întâlnit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
colț de istorie a campaniei electorale. Aceasta nu ar fi deosebit de grav. Politicienilor care încalcă morala de tip deontologist, bazată inclusiv pe norma „să nu faci promisiuni false” le mai rămâne o șansă dată de alt tip de morală, cea utilitaristă: nu are importanță ce ai promis, important este ca efectele guvernării să fie utile în cea mai mare măsură celui mai mare număr posibil de oameni. Supoziția de la care pleacă ambele tipuri de morală este aceea că cei aflați la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
spațiul modernității, etica promovată de Gabriel Liiceanu este exotism curat. Când se discută despre etica în viața publică, în spațiul secular al vieții publice și se aplică paradigme mari de gândire - dacă este să mă gândesc la cele filozofice (kantiană, utilitaristă, cea legată de etica drepturilor sau de etica virtuților, ca să nu mă refer la eticile postmoderne) -, nu discuți niciodată în termeni absolutiști. Absolutismul nu se poate aplica într-un spațiu democratic. Dacă în România punem mereu problema luptei între înger
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Schumpeter). "Problema" constă în faptul că, într-o carte anterior publicată, "Teoria sentimentelor morale", Smith subliniază importanța simpatiei, a intențiilor și sentimentelor în relațiile socio-economice. Aceste dimensiuni ale personalității umane contravin și contrazic egoismul strict al intereselor și al rațiunii utilitariste individuale. Cele două puncte de vedere diferite ale lui Adam Smith au fost în mod egal folosite ca surse de legitimare a pozițiilor dihotomice din controversele legate de sistemul social capitalist sau postcapitalist contemporan. Un nume care-și pune amprenta
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
de la o societate la alta și de la o cultură la alta, principiile etice fundamentale rămân aceleași. În plus, relativismul etic vulnerabilizează autoperfecționarea și progresul individului și al insituțiilor create de acesta. După cum neconfirmate și contrazise de realitate sunt și convingerile utilitariste, ca cea a lui Sir Roy George Douglas Allen: "ceea ce este cel mai bine pentru cei mai mulți"39, care s-au dovedit catastrofale ecologic. Teoriile deontologice scot în evidență importanța motivului în alegerile morale. Motivele acțiunilor umane stau sau ar trebui
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
precădere la clienți și la agențiile guvernamentale. Din aceste rațiuni, nu au strategii voluntare adecvate managementului resurselor umane și nici practici de colaborare și dialogare sistematică cu celelalte tipuri de stakeholders. (c) Prezervarea mediului este realizată mai mult din perspective utilitariste (energia electrică, apa au costuri mari, după cum costuri mari au și acțiunile de poluare descoperite de către organismele acreditate). (d) Angajarea în dezvoltarea sustenabilă a comunităților rurale este departe de a fi semnificativă (ex. acte de filantropie). (e) IMM-urile au
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
ajuns în America au revenit înspre comunitatea religioasă din care făceau parte. Deci, au redescoperit acest lucru, comun multor grupuri etnice în America. S. A.: Este ceea ce Tocqueville a descris și analizat în cartea s-a despre democrația în America: dimensiunea utilitaristă și comunitară a unei instituții asociate preponderent cu viața de Apoi și pregătirea ei pe pământ. În condițiile în care unele dintre funcțiile origin-are ale Bisericii au fost absorbite treptat de instituțiile statului în țările de origine ale celor care
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
societății de piață, universul clientului sau al utilizatorului serviciului devine paradigma dominantă, un fel de „fenomen social total”. Ne aflăm în momentul în care în toate sferele se impun mai mult sau mai puțin principiul autoservirii și efemeritatea legăturilor, instrumentalizarea utilitaristă a instituțiilor, calculul individualist al costurilor și al beneficiilor. Ce-ar mai fi de spus în afara faptului că, dincolo de tranzacțiile economice, piața a devenit modelul și imaginarul ce reglează ansamblul raporturilor sociale, iar consumatorul se prezintă ca figura dominantă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
a divertismentului, spre cumpărăturile calculate și diferențiate făcute de individul care suportă greu promiscuitatea mulțimii, care se irită atunci când trebuie să aștepte la casă, care se informează mereu, compară, caută cel mai bun raport calitate/preț. Logica opțiunii individuale, partea utilitaristă și reflexivă a neoconsumatorului, plăcerea de a face „afaceri bune” se afirmă până și în momentele de exuberanță (solduri, sărbători, vacanțe). Divertismentul și templele consumului să fie oare factori de comuniune? Adevărul este că ele îl fac pe individ să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
individualismului zilelor noastre, întâlnit atât de des s-ar afla principiul machiavelic (aplicat cândva și acum în politică și nu numai), conform căruia „scopul scuză mijloacele”. Cred că până și extremiștii și teroriștii l-au adoptat. Pragmatismul e o concepție utilitaristă opusă idealismului, specifică în general oamenilor înstăriți, care cred că averea le sporește prestigiul în comunitate. Banii devin astfel un scop în viață, poate cel mai important. Cultul banului conduce însă la mari compromisuri, cel mai mare fiind ruina spirituală
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
rândul lui îi oferă individului perspectiva unui alt șir de gratificații. Acesta este un argument care amendează limitarea resurselor pentru incitările selective. Capacitatea de a solicita forța primară a luptei creează sociabilitatea largă a stadionului. În al doilea rând, logica utilitaristă lasă complet înafara retribuțiile simbolice: aprobarea camarazilor de muncă; imaginea pozitivă de sine ce rezultă dintr-o conduită curajoasă conformă cu principiile unanim admise; sentimentul de a fi important, de a ieși din monotonia cotidiană; înfruntarea riscurilor; căldura umană a
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
războiului psihotronic. Dar acest fenomen ar duce la transformarea mulțimii în roboți, funcția socială a sportului fiind transformarea simultană și echilibrată a fizicului și a psihicului social. Analizând majoritatea abordărilor solidarității sociale sportive se poate observa că, în bună tradiție utilitaristă, relația este redusă la un singur element: INTERESUL. Încercările desprinse din cercetările ultimilor ani arată efortul de a nuanța, de a considera solidaritatea socială ca o legătură, dacă sunt garantate pozițiile obținute, printr-un control social specific, care însă nu
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
și Nye într-o reevaluare a lucrării Power and Interdependence, la zece ani de la publicare, ei au privit teoretizările realiste și cele liberale ca fiind nu opuse, ci complementare: Atât realismul, cât și liberalismul își au rădăcinile într-o viziune utilitaristă asupra lumii sunt consistente cu asumpția că, în mare, comportamentul statului poate fi interpretat ca o activitate rațională sau cel puțin inteligentă. De aceea, realismul și liberalismul nu sunt două paradigme incomensurabile. Recunoscând că în trecut omiseseră a se poziționa
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
a lui Blaga și cu cît se dezvăluie, cu atît se adîncește în sine. Am început cu omul, care nu se mai cunoaște pe sine, cel de dinăuntru, a uitat de divinitatea lăuntrică, risipindu-se într-o exterioritate pragmatică și utilitaristă. Ne-am creat un alter-ego în care investim mai toate energiile, timpul etc., un daimon egoist și materialist, pe care îl hrănim cu resursele cu care am fost creați. Acesta este Antichristul: răutatea din noi, care ne-a devenit imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lui Dumnezeu”, încredințarea că El este absent, este un fapt împlinit numai pentru oamenii care nu au renunțat să-L caute, pentru cei însetați de Dumnezeu, dar care, în cadrul teologiei raționaliste occidentale, al fideismului sau al misticismului individualist, al eticii utilitariste și al autoritarismului unor Biserici transformate în religii, nu descoperă decăt absența Lui. Nietzsche reprezintă pentru ateismul contemporan, pentru acest părinte al nihilismului prefigurat de el, un profet asemănător lui Ioan Botezătorul care spunea despre sine: “eu sunt glasul celui
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
Junimea, Iași, 2012 * Omeconomia, Ed. Junimea, Iași, 2012 * Teomeconomia, Ed. Junimea, Iași, 2013 * Politici economice (coord.), Iași, Ed. Institutul European, 2014 * Fericitor, Ed. Junimea, Iași, 2014 Cine privește în afară visează; Cine privește înlăuntru se trezește. Carl Jung Introducere Economia utilitaristă, sau marginalistă, este un bun exemplu de economie hylotropică (de la hyle -"materie" și protein "a merge înspre"). Deci este o școală de gîndire ce conduce activitatea economică în jos, spre materie, caracterizată deci de materialism, egoism, mercantilism și cantitativism, "virtuți
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ca aceasta nimeni nu are, căci este de la Tatăl. Cine are urechi de auzit să audă! Se cuvine să aduc calde mulțumiri tuturor celor care au contribuit, într-un fel sau altul, la apariția acestei cărți. Autorul Capitolul 1 ECONOMIA UTILITARISTĂ SAU HYLOTROPICĂ 1.1. Originile analizei utilității marginale În a doua jumătate a secolului al XIX-lea se căutau "legi" sau cel puțin constante în domeniul economic. S-a analizat creșterea productivității prin adăugarea sau reducerea unităților de factori utilizate
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
adusă la producție, prezumată fiind o situație de echilibru al pieței. Aplicarea principiului marginalist la analiza procesului productiv pune accentul pe contribuția marginală, deci a ultimei unități de muncă și capital utilizate productiv. Această teorie își are rădăcinile în filosofia utilitaristă, reprezentată de Jeremy Bentham și alții, în calculul matematic al probabilităților și din observații asupra economiei reale. Formularea matematică a acestei idei îi poate fi atribuită lui Daniel Bernouilli (sec. al XVIII-lea). Bentham a abordat analiza utilității marginale plecînd
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Bentham și alții, în calculul matematic al probabilităților și din observații asupra economiei reale. Formularea matematică a acestei idei îi poate fi atribuită lui Daniel Bernouilli (sec. al XVIII-lea). Bentham a abordat analiza utilității marginale plecînd de la concepția sa utilitaristă. El lansează ideea că utilitatea oricărui supliment de bogăție scade pe măsură ce crește cantitatea totală de bogăție. În lucrarea Introduction to the Principles of Morals and Legislation, autorul amintit definește utilitatea ca fiind o "proprietate a unui obiect oarecare prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
satisfacție egală cu cea obținută de un alt individ grație unei ultime tranșe achiziționate din același bun, Contribuțiile lui Gossen la analiza utilității marginale le vor permite lui Jevons, Leon Walras și lui Carl Menger, considerați astăzi drept întemeietorii școlii utilitariste, să introducă aceste principii în teoria economică. Totuși, cei trei și-au desfășurat cercetările în mod independent. Jevons evoluează în cadrul ricardian, încercînd să-i adapteze acestuia concepția utilitaristă a calculului infinite zimal al plăcerilor și durerilor, exprimîndu-se în termeni matematici
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Jevons, Leon Walras și lui Carl Menger, considerați astăzi drept întemeietorii școlii utilitariste, să introducă aceste principii în teoria economică. Totuși, cei trei și-au desfășurat cercetările în mod independent. Jevons evoluează în cadrul ricardian, încercînd să-i adapteze acestuia concepția utilitaristă a calculului infinite zimal al plăcerilor și durerilor, exprimîndu-se în termeni matematici, cu ajutorul cărora încearcă să stabilească relații între principalele variabile economice. Leon Walras, elvețian de origine franceză, este mai radical, deoarece învățase de la tatăl său matematician că economia este
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sunt cuantificabile, ceea ce permite acestor autori și discipolilor lor să genereze o abordare axiomatică a analizei economice, plecînd nota bene! de la un raționament ipotetic, de la o presupoziție bazată pe axio me discutabile. Spre deosebire, Menger nu este nici partizanul filosofiei utilitariste, nici un adept înfocat al matematicilor în economie. El își fondează propria teorie a valorii pe baza observațiilor și a experienței. Abordarea sa este una psihologică. El nu-și mai propune, ca Walras, să elaboreze un sistem cuprinzător, ci doar să
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]