347 matches
-
pe care și-o cer și și-o creează. Cuvântul dansator descătușat avea să sară dintre rânduri, să spargă fraza ca pe o nucă de cocos. Laptele scurs va dărui gustul unor ținuturi stranii, în care etimologia și sintaxa mediocru utilitariste nu și-ar mai avea loc”. Sau: „Verbele descojite de simbol capătă adevărata vitalitate. În afară de asta, cuvintele sunt intraductibile. Există, pentru noi, o savoare aproape senzuală a îmbrățișării, în ciuda sensului, a cuvintelor. ș...ț Pentru mulți drum, chemin, weg, cammino
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
iar poemul e „un miracol”, „revelația de o clipă numai a invizibilului”, „un al doilea auz deschis la toate zvonurile văzduhului”. Intuiția, trăirea sunt încă o dată opuse „gândirii exacte și prețioase”, o naivitate originară e chemată să contrazică formula, convenția utilitaristă: „Gângăveala unui copil ceresc nedeslușită alfabetului atâtor registre de comerț și dicționare”. Și, în același sens, aceste propoziții din textul semnificativ intitulat A doua lumină: „Făcătorul de poeme a fost perpetuu insul neștiutor de tulburarea pe care degetele lui o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
părți a prozei ș...ț este contemporană ș...ț cu triumful deplin al naturalismului”, în mediile avangardiste mai recente un proces similar are loc, prin absolutizarea divorțului dintre poezie și existența „fără poeme” a secolului mercantil burghez, în care convenția utilitaristă înăbușe liberul flux al trăirii, atrofiind facultățile imaginative ale omului și interzicând astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să râzi sau să plângi decât într-o gamă a solfegiului de monede” - citim în Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
vor conduce la discuții asupra aspectelor etice ale uciderii în budism, hinduism și jainism, la distincția între a ucide și a l]să s] moar], la eutansie și uciderea în r]zboi, la analiza uciderii prin prisma teoriilor consecințialiste, deontologice, utilitariste și a teoriilor etice bazate pe conceptul de virtute, precum și la problema uciderii în societ]țile de mici dimensiuni. În plus, veți g]și trimiteri la subiectul pedepsei capitale și al crimei, care au într]ri separate în index. Sper
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Aceștia nu individualizeaz] obligațiile și datoriile în modul în care o facem noi. Conceptul i trebuie înțeles că form] ideal] a conduitei sociale corespunz]toare în sfera limbajului. Confucius propune ideea de moral] formal] (li i), care se opune moralei utilitariste a lui Mo Tzi (li comportând o scriere diferit]) și moralei intuitive (ren i) a lui Mencius. Confucius nu a pledat nici pentru conținutul C]rții codului Li, nici pentru autoritatea să de orientare. A insistat ins] pe o dilem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Traducerea convențional] a termenului prin „umanism” sau „bun]voinț]”, sugereaz] un standard universal de interpretare, cu accent utilitarist. Confucianiștii nu sunt de acord cu acest rezultat. În viziunea tradițional], ideologia confucianist] este una antiutilitarist] tocmai datorit] criticilor lansate la adresa doctrinei utilitariste. Dincolo de dezvoltarea unei intuiții interpretative, Confucius nu a formulat niște axiome abstracte de conduit], sistemul s]u normativ explicit fiind bazat pe existența rolurilor; astfel, el nu atribuie alte valori normative omului decât cele aferente raporturilor sociale. Toate responsabilit]țile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
str]lucite și neobosite ale lui Friedrich Nietzsche (1844-1900) la adresa pretențiilor societ]ților sau ale filosofilor de a oferi principii cu valoare absolut]. În Genealogia moralei (1887) și în alte opere, Nietzsche nu a încercat s] demonteze teoriile kantiene și utilitariste. El a ales s] expun] ceea ce consideră a fi forțele psihologice care îi determin] pe oameni s] formuleze aceste viziuni. Lupta pentru dominație, invidia și resentimentele reprezint] r]d]cinile moralei moderne. Nietzsche nu a cruțat nici pretențiile abstracte la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Prescriptivismul universal” scris de Hâre.) Toți acești autori cred c] scopul ultim al moralei este de a crește fericirea uman] prin oferirea de metode raționale de rezolvare a disputelor. Deși au fost elaborate și alte poziții, putem concluziona c] teoriile utilitariste au dominat etică anglo-american] în anii ’60. iii. Noi direcții În opoziție cu lungă tradiție a gândirii utilitariste, teorile kantiene au fost recent repuse în discuție. Opera lui John Rawls este de important] maxim] în acest sens. Lucrarea să, A
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fericirea uman] prin oferirea de metode raționale de rezolvare a disputelor. Deși au fost elaborate și alte poziții, putem concluziona c] teoriile utilitariste au dominat etică anglo-american] în anii ’60. iii. Noi direcții În opoziție cu lungă tradiție a gândirii utilitariste, teorile kantiene au fost recent repuse în discuție. Opera lui John Rawls este de important] maxim] în acest sens. Lucrarea să, A theory of Justice (1971), își propune s] arate modul în care principiile acțiunii drepte, cel puțin în domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu poate încorpora convingerile bazate pe simțul comun la fel de bine ca și viziunea de tip kantian conform c]reia ceea ce este corect este mai important decât ceea ce este bine. Opera lui Rawls nu indic] numai o nou] respingere a gândirii utilitariste. Ea indic] și îndep]rtarea de considerarea moralei ca fiind structurat] în jurul individului autonom și a filosofiei morale ca având m]suri de a explica cum trebuie s] acționeze un astfel de individ. Rawls susținea c] problemă drept]ții nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
posibilitatea de a fi unul dintre câștig]tori. Dar, recunoaște Rawls, putem face și alte presupuneri referitoare la contractanți, caz în care ei ar putea conveni aupra altor principii. Dac] sunt dispuși s] riște, ei ar putea opta pentru principii utilitariste care s] maximalizeze utilitatea pe care fiecare o va avea în cadrul societ]ții, dar care aduce în același timp riscul de a fi sacrificați pentru binele superior al celorlalți. Poziția inițial] poate fi descris] în mai multe variante, astfel încât „pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s]vârși un bine util cuiva și a s]vârși un alt bine care ins] nu folosește nim]nui, simțul nostru moral ne-ar determina s] prefer]m prima variant] în locul celei de-a doua. Aceast] idee constituie miezul doctrinei utilitariste, iar binele, în sens general, se înscrie în cadrul mai larg al teoriei consecințialiste. Conceptul de „utilitarism” este asociat și meseriei de arhitect sau de artizan de mobilier, fiind echivalent cu cel de „funcționalitate” și, prin urmare, opus virtuții și frumosului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
A pune semnul egalit]ții între utilitate și caracterul folositor al unui lucru este deopotriv] bine și corect, ins] o intrebare r]mane în continuare f]r] r]spuns: „Util pentru ce?”. Majoritatea abord]rilor de mai tarziu ale doctrinei utilitariste reprezint] încerc]ri de soluționare a acestei simple dileme de mai sus. R]spunsul inițial aparține tocmai lui Bentham și este influențat de ideile utilitarismului timpuriu având că principali adepți pe Hobbes și Hume, care așeaz] pe picior de egalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Din acest motiv, este absolut justificat] ideea utilitarist] de a atribui îndatoriri speciale anumitor persoane și anumite proiecte altor persoane. În sens mai detaliat, aceste obligații speciale amintite mai sus nu reprezint] fundamente etice, ci aspecte derivate ale unor principii utilitariste mai generale. O alt] critic] la adresa utilitarismului este aceea c] însumarea imparțial] a utilit]ților ignor] modul în care este r]spândit] utilitatea în rândul oamenilor. Mai mult decât atât, dac] avem de ales între o repartizare prin care una
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
corpului, iar în acest sens sunt cunoscute cazuri însp]imânt]toare de cedare forțat] de organe) în scopul maximaliz]rii utilit]ții totale. Ambele formul]ri critice susțin ideea necesit]ții noțiunii de „drepturi”, care s] vin] în întâmpinarea tendințelor utilitariste dominante pentru a ne proteja împotriva diverselor efecte ale acestora. Ins] și de aceast] dat] r]spunsul oferit de c]tre utilitariști face referire la aspecte absolut întâmpl]toare și v]dit empirice. Argumentul adus în sprijinul acestei afirmații este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
numai în plan personal, ci și atunci când este vorba despre anticiparea consecințelor pe care acțiunile celorlalți le pot avea asupra noastr]. Prin urmare, avem dreptul de a ne opune redistribuirii radicale a propriet]ții, chiar dac] îmbr]tis]m principiile utilitariste; acest lucru a fost sugerat mai întâi de c]tre Bentham și Hume, iar mai apoi și de c]tre alți gânditori, în virtutea unor considerente deductibile empiric. Aceste dou] implicații ale utilitarismului sunt diametral opuse, ins] nu este nici o greșeal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întâi de c]tre Bentham și Hume, iar mai apoi și de c]tre alți gânditori, în virtutea unor considerente deductibile empiric. Aceste dou] implicații ale utilitarismului sunt diametral opuse, ins] nu este nici o greșeal] în a afirma c] exist] atitudini utilitariste pro și contra unei anumite politici. Dimpotriv], poate fi privit] drept un avantaj capacitatea de a afirma c] exist] un anumit criteriu general, cel utilitarist, care furnizeaz] argumente pro și contra în vederea evalu]rii conflictului. În acest sens, utilitarismul asigur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
baza rațional] a unei practici care de cele mai multe ori dep]șește un simplu schimb în natur]. Este firesc că discuția mea asupra principiului utilit]ții s] se încheie cu subiectul politicilor publice. Iar aceasta pentru c] scopul inițial al doctrinei utilitariste a fost și conținu] s] r]mân] acela de orientare a politicilor publice. Teoria lui Bentham reprezint] un ghid etic și juridic, iar dac] lu]m în considerare volumul impresionant al scrierilor sale pe aceast] tem], este clar c] acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
împreun]?” și nu: „Cum ar trebui s] îmi tr]iesc viața proprie?”. Perceput ca element orientativ al deciziei publice și mai puțin al deciziei private, principiul utilit]ții înl]tur] numeroase obiecții care i se aduc. În situații excepționale, principiile utilitariste pot cere inc]lcarea drepturilor omului; acest lucru nu se aplic] și în cazul instituțiilor de guvern]mânt, care, prin ins]și natura lor, trebuie s] conceap] strategii ce vor putea fi aplicate în situații general valabile. În judecarea cazurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
justificare direct] și independent]. (Ins], aceast] afirmație - și anume, c] este mai bine ca drepturile s] fie v]zute ca fiind justificate independent fâț] de utilitate - este un lucru pe care utilitariștii l-ar accepta - în mod privat - pe baze utilitariste.) Drepturile au fost atacate și de c]tre marxiști, nu doar pentru c] drepturile indivizilor ar putea sta în calea progresului social, dar și pentru c] nu se încadreaz] în relativismul cultural și istoric care este un ingredient de bâz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este capacitatea de a avea experiențe, spre exemplu, vizuale, auditive, olfactive sau alte experiențe perceptuale. Dar capacitatea de a avea experiențe pl]cute sau dureroase pare s] aib] o relevant] deosebit] asupra statutului moral. Este un postulat plauzibil al eticii utilitariste acela c] pl]cerea reprezint] un bine intrinsec, iar durerea un r]u intrinsec. Este adev]rât, capacitatea de a simți durere este adesea folositoare pentru un organism, permițându-i s] evite pericolele și distrugerea. În mod invers, unele pl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înțeleg ideea drepturilor morale nu le face mai bune decât alte ființe senzitive. Dar ne ofer] motive conving]toare pentru a ne consideră unii pe alții ca fiind egali, cu drepturi primare care nu pot fi inc]lcate pentru motive utilitariste limitate. Dac] nu am avea niciodat] încredere în alte persoane c] acestea nu ne vor ucide oricând cred c] ar putea obține un avantaj net din această, atunci relațiile sociale ar deveni incomensurabil mai dificile și viețile tuturor persoanelor, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sur] mult mai mare decât cineva care fur] o c]mas]; prin urmare, crima ar trebui pedepsit] mai drastic, iar hoțul m]runt nu ar trebui s] fie pedepsit. În toate aceste aspecte, teoria retributiv] pare a fi superioar] celei utilitariste. Totuși, dac] accept]m teoria retributiv], cazurile în care se realizeaz] pedepsirea vinovaților sunt neclare deoarece scopul pedepsei nu este acela de a reduce rata infracționalit]ții. S] presupunem c] accept]m pretenția potrivit c]reia r]uf]c]torii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu cet]țenilor care respect] legea și care înregistreaz] un risc ridicat de a c]dea victime ale infracționalit]ții. De ce trebuie s] sufere oamenii nevinovați pentru aplicarea justiției retributive? Au fost realizate încerc]ri pentru a remedia defectele teoriilor utilitariste și retributive prin avansarea unora mixte care combin] elemente din cadrul ambelor. O astfel de teorie afirm] c] scopul justificator al pedepsei este reprezentat de țelul utilitarist al prevenirii sau reducerii infracțiunilor, dar accentueaz] faptul c] urm]rirea acestui scop trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
agentul va cauza oricum probleme pentru care trebuie s] își asume responsabilitatea, din moment ce ele nu sunt doar consecințe ale acțiunilor sale, ci acțiuni condamnabile pe care le comite. Dar acesta nu înseamn] asumarea deplin] a responsabilit]ții negative, caracteristic] teoriei utilitariste, deoarece în cazul eliber]rii, agentul are o responsabilitate specific] pentru situația care genereaz] consecințe negative orice ar face. S] presupunem c], în postura de lider politic, ați fost responsabil pentru amestecarea națiunii dumneavoastr] într-un r]zboi nedrept, injustiție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]