505 matches
-
Adonia însuși, temându-se de Solomon, fuge și se apucă de coarnele altarului, implorând ca împăratul să-i jure că îi va cruța viața. Solomon îi mai dă o șansă (legea îi dădea dreptul să-l pedepsească cu moartea pentru uzurparea tronului) și îi promite că, dacă va fi cinstit, „un fir de păr nu-i va cădea, dar dacă se va găsi răutate în el, va muri”. Adonia se închina noului împărat și Solomon îi spune să meargă acasă. Totuși
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
de la Solomon pe Abișag-Sunamita, fecioară tânără și frumoasă pusă să slujească și să-i încălzească patul lui David, care nu se împreunase cu împăratul. Întrucât gestul era un prim pas spre o nouă revendicare a tronului, o nouă tentativă de uzurpare a tronului, Solomon ordonă uciderea lui Adonia, după promisiunea făcută. Abiatar este scos din slujbă și trimis la moșiile lui din Anatot și înlocuit cu preotul Țadoc. „Cartea întâi a împăraților” relatează cum Ioab fuge și el la coarnele altarului
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
la o înmormântare și anchetat pentru rupere de sigiliu. I s-a întocmit dosarul penal nr. 1 din 1969, care a fost judecat la Judecătoria din Târgu Secuiesc, acuzației inițiale adăugându-i-se ulterior de către procuror și pentru infracțiunea de uzurpare de calități oficiale și instigare publică, prevăzută și pedepsită de art.324 Cod penal. Activitatea sa a fost încadrată la alineatul 3 din art.324 Cod penal, care prevedea că: "Purtarea public a unei uniforme, embleme, insigne sau a altor
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
de revenire la putere, în vreme ce Licinius a fost numit August în locul lui Severus ucis de către Maxentius. Aceasta a fost însă ultima sa intervenție în afacerile politice ale imperiului: acolo i s-a cerut să reia purpura pentru a pune capăt uzurpării lui Maxentius, el a răspuns textual că preferă să cultive varză în palatul său din Dalmația. Nu a mai plecat din Split în anii care au urmat, nici măcar pentru a încerca să-și salveze soția Prisca și fiica Galeria Valeria
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
care conținea aceste obiective ambasadorului lombard, care, la rândul lui, l-a prezentat împăratului Alexios al III-lea Angelos, cel care uzurpase tronul frantelui său Isaac. Cetățenii Constantinopolului nu erau deloc preocupați de soarta împăratului detronat și a fiului acestuia. Uzurpările de tron între clanurile nobile bizantine nu erau lucruri neobișnuite și, cel puțin de această dată, coroana rămăsese în cadrul aceleiași aceiași familii. De pe zidurile de apărare ale orașului, cetățenii capitalei luau în derâdere mulțimea pestriță a cruciaților, care se așteptaseră
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
al lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul și care a deținut ulterior însemnate funcții militare si politice în Imperiul Bizantin, fiind duce al Bulgariei, duce al Sirmiumului și al Tesalonicului. În 1031, Constantin Diogenes a fost acuzat de încercarea de uzurpare împotriva lui Romanos al III-lea Arghirși a fost silit să se călugărească în mânăstirea lui Studios. Un an mai târziu, a fost implicat într-un nou proces de conspirație împotriva aceluiași împărat, fiind acuzat că a uneltit împreună cu Teodora
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
-se de pe zidul închisorii. Roman Diogenes era patriciu și deținuse înalte funcții sub împăratții Constantin al IX-lea Monomahul și Constantin al X-lea Ducas. Fusese in 1053 duce al Paristrionului. roman Diogenes este și el autorul unei încercări de uzurpare a coroanei, pe care plănuise să o obțină cu sprijinul pecenegilor ce urmau să se pună în serviciul lui, înaintând asupra capitalei. Complotul a fost descoperit prin trădarea unuia dintre conspiratori. Evenimentul se plasează la sfârșitul domniei lui Constantin al
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
astfel revanșa. Rivalul său a fost trimis în exil în Castilia, și toate proprietățile donate de tatăl lor comun i-au fost confiscate. Afonso Sanches nu și-a acceptat însă soarta. Din Castilia, a organizat o serie de încercări de uzurpare a coroanei. După câteva încercări nereușite de invadare, cei doi frați au semnat un tratat, aranjat de regina Elisabeta. În 1309, Afonso al IV-lea s-a căsătorit cu Infanta Beatrice de Castilia, fiica regelui Sancho al IV-lea al
Afonso al IV-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310216_a_311545]
-
republican al partidului. Este lider al Mișcării obștești “Găgăuzia Unită”, formațiune promotoare a celei mai vehemențe și acide critici la adresa Partidului Comuniștilor din Republică Moldova și a Președintelui Voronin. Partidului Popular Republican acuză guvernarea de atunci din Republică Moldova de uzurparea puterii de stat. Mihail Formuzal este căsătorit și are trei copii. La data de 3 decembrie 2006, s-au desfășurat noi alegeri pentru funcția de bașcan al UTA Găgăuz Yeri. Acestea au avut loc ca urmare a expirării mandatului de
Mihail Formuzal () [Corola-website/Science/305592_a_306921]
-
tovarășul său de arme, Maximian, "Cezar" la 1 aprilie 285. Apoi, la 1 martie 286 îl numește "Augustus" (deci coîmpărat) și îl însărcinează cu apărarea Occidentului. La 1 martie 293, Dioclețian instituie tetrarhia ca sistem de guvernare. Sub presiunea frecventelor uzurpări interne și a agresiunii continue a barbarilor la hotare, el inițiază o reformă constituțională originală, sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului, care acum erau grupați într-un colegiu în care celor doi "Auguști" li se subordonează doi "Cezari": Galerius și
Dioclețian () [Corola-website/Science/299909_a_301238]
-
Galiciei și apoi regele întregului Regat al Leonului. În 982, nobilimea din Galicia l-a proclamat rege, acesta fiind fiul fostului rege Ordono al III-lea de Leon, detronându-l pe vărul său, Ramiro al III-lea de Leon. Această uzurpare a fost văzută ca o extindere a crizei de succesiune incertă în 950. La momentul uzurpării, fracțiunea lui Bermundo era condusă de Gonzalo Menéndez și de Ramiro al III-lea de Rodrigo Velázquez. Bermudo a fost încoronat în catedrala din
Bermundo al II-lea de Leon () [Corola-website/Science/331414_a_332743]
-
rege, acesta fiind fiul fostului rege Ordono al III-lea de Leon, detronându-l pe vărul său, Ramiro al III-lea de Leon. Această uzurpare a fost văzută ca o extindere a crizei de succesiune incertă în 950. La momentul uzurpării, fracțiunea lui Bermundo era condusă de Gonzalo Menéndez și de Ramiro al III-lea de Rodrigo Velázquez. Bermudo a fost încoronat în catedrala din Santiago de Compostela, la 15 octombrie 982. Pentru sprijinul său limitat, Bermundo necesita protecția Califatului de la
Bermundo al II-lea de Leon () [Corola-website/Science/331414_a_332743]
-
imperiului, imaginea împăratului schimbându-se prin afișarea puterii sale. Dinastia Antoninilor a fost o adevărată epoca de aur a Principatului. Dar în timpul domniei împăratului Marc Aureliu au izbucnit primele semne ale slăbirii imperiului: atacurile germanicilor, războiul cu parții din Orient, uzurparea lui Avidius Cassius din 175. Criza secolului al III-lea s-a caracterizat și prin conflictul dintre senat și armata ce proclama împăratul. În timpul domniei lui Hadrian, imperiul a trecut la o politică defensivă împotriva populațiilor considerate „barbare” ce năvăleau
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
decizional. Din epoca Principatului, membrii senatului au promovat "quies" și "mediocritas" drept calități esențiale pentru supraviețuire. Autoritatea monarhică se impunea, iar prestigiile senatului scădeau după ce împăratul avea favoriții"-homines noui". În secolul al III-lea, autoritatea senatului a decăzut. Fenomenul uzurpărilor a devenit tot mai frecvent în decursul secolului, fiind determinat de conflictele externe și invaziile „barbarilor” din nord. Raidurile barbarilor permiteau unui comandant militar să câștige un prestigiu militar prin intermediul victoriei, iar soldații puteau să-l proclame „Augustus”. Pentru a
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
puteri reale. Instituția puterii imperiale a fost militarizată și elenizată. Împărații militari ce proveneau din Illyria au reușit să rezolve parțial criza externă darorita calităților lor militare de buni comandanți. Criză economică devastase imperiul, cauzată de raidurile barbare și de uzurpări, ce determina printr-un efect de domino, criza transporturilor, inflația, problemele agricole și miniere.Orașele deveniseră ținte sigure ale raidurilor germanice. Majoritatea orașelor din zona renano-danubiană au fost fortificate rapid. Drumurile deveneau tot mai periculoase datorită bandelor mici. Sistemul defensiv
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
5 grame emiși în 215. Sub Gallienus circulă moneda de cupru și bronz cu o fină pelicula de argint, fenomen ce a fost pus în legătură cu dificultățile de aprovizionare cu metal prețios din monedele din Spania și Britania ca urmare a uzurpării lui Posthumus din Galia, între 260-269, care își emitea propriile monede, cu tendința de tezaurizare a aurului și argintului. Monedele de bronz emise de Senat se păstrează, fiind grav afectate de tezaurizare, iar orașele emiteau și ele propriile monezi cu
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
se modifică în favoarea primilor, cetățenia romană devenind o povara fiscală și militară. Apar barbari la granița ce vor primi pământuri și statutul de foederati, apoi cetățenia romană, formând enclave. Au apărut regionalismele sociale și mici centre de putere politică prin uzurpări. De la domnia lui Claudius I, împărații au acordat soldaților un "donatiuum" („cadou imperial”). De asemenea, soldele au crescut, ajungând la 500 de denari în timpul lui Septimius Severus. Se desfășura comerțul la lungă distanță, romanii importând din Orient produse de lux
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
autoritar imperiul, ce era o oglindă a lumii divine. Probus a încercat să instituie „epoca de aur”, visând ca soldații să nu mai fie necesari, iar pacea să fie instaurată în imperiu. Domnia lui Dioclețian a pornit ca o simplă uzurpare militară, fiind proclamat împărat de către legiunile orientale. S-a pus sub patronajul lui "Iuppiter Conservator" și va formă o diarhie cu Maximian. Religios, nouă putere politică va face apel la două divinități: Iupiter și fiul acestuia, Hercule. Dioclețian se asociază
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
iar Maximian cu Hercule. Cei doi își vor numi Cezarii-subalterni: Dioclețian pe Galerius, Maximian pe Constantius I. Dar în decembrie 284, Sabinus Iulianus, comandant din zona Dunării Superioare, a fost proclamat "Augustus" sun numele de M. Aurelius Iulianus, a cărei uzurpare era îndreptată împotriva lui Carinus, ultimul membru al familiei lui Carus, ce era Cezar în Occident. În anul 285 a pornit la invazia Italiei pentru a-și susține pretențiile imperiale, dar a fost înfrânt și ucis de către Carinus. La rândul
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
tetrarhic, cooptându-l pe vechiul său prieten, Maximianus în calitate de „Cezar”, pentru ca în anul 286 să-l ridice la demnitatea de Augustus pe fondul revoltei lui Amandus și Aelianus, conducătorii "bacaudae" din Gallia, înfrântă de către Maximian. Dar în Britania are loc uzurparea lui Marcus Carausius. Menap de origine și fost ofițer al lui Maximianus în timpul campaniei împotriva bacauzilor, Carasius a fost acuzat de delapidare . Fiind inițial însărcinat de Maximianus pentru echiparea flotei și curățirea marilor nordice de pirații franci și saxoni, a
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
împărțindu-l în zece dioceze, în anul 290 d.Hr. În 292 a avut loc prima revoltă a Egiptului. Pe 1 martie 293, sistemul tetrarhic a fost definitivat, fiind cooptați doi Cezari: Galerius pentru Dioclețian, și Constantius Chlorus pentru Maximian. Uzurpările erau astfel mai dificile, iar autoritatea imperială a fost multiplicată cu patru. În 297-298, în contextul războiului cu perșii, au existat două tentative de uzurpare: Iulian în Africa și Domitius Domitianus și Aurelius Achilleus în Egipt, ce este ucis în timpul
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
a fost definitivat, fiind cooptați doi Cezari: Galerius pentru Dioclețian, și Constantius Chlorus pentru Maximian. Uzurpările erau astfel mai dificile, iar autoritatea imperială a fost multiplicată cu patru. În 297-298, în contextul războiului cu perșii, au existat două tentative de uzurpare: Iulian în Africa și Domitius Domitianus și Aurelius Achilleus în Egipt, ce este ucis în timpul asediului Alexandriei condusă de Dioclețian. După victoria de la Pelusium, a reobținut Delta și Valea Niului. Pe plan economic, Dioclețian a încercat o refacere agricolă, crescând
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
titularului acestui drept, este nevoie ca persoanele care dețin calitatea de autori ai operei originale să susțină existența încălcării, ceea ce, în speță nu se confirmă. Exercitarea dreptului de autor, cât și a celui de a se opune oricărui act de uzurpare este lăsat la aprecierea suverană a autorului, ca prerogativă exclusivă și absolută. În ceea ce privește citarea autorilor, s-a concluzionat că aceasta respectă dispozițiile art. 33 alin. 4 din Legea nr. 8 din 1996, la secțiunea „repere bibliografice” menționându-se (indicându-se
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
achiziționările de terenuri ale familiilor de elită a redus treptat baza de impozitare. Diferite Clanuri Consoarte ) exercitau un control tot mai mare asupra șirului de împărați incompetenți și în cele din urmă dinastia a fost întreruptă, pentru scurt timp, de uzurparea lui Wang Mang. În 9 d.Hr., uzurpatorul Wang Mang a susținut că Mandatul Cerului reclamă sfârșitul dinastiei Han și începerea propriului său imperiu, fondând scurta dinastie Xin (,nou"; ,reînnoit”). Wang Mang a inceput un program amplu de reforme funciare
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
cele din urmă"” la descrierea atribuțiilor Adunării Constituante (la „"... baza Statului Lituanian și a relațiilor cu alte state va fi în cele din urmă determinată de Adunarea Constituantă ..."”). Ei se temeau că acest cuvânt va da Consiliului un pretext de uzurpare a puterilor Adunării Constituante, în timp ce majoritatea a căzut de acord că acest cuvânt exprimă doar natura nenegociabilă și incontestabilă a deciziilor viitoarei Adunări. Actul a fost, deci, aprobat unanim dar nu a avut susținerea totală a tuturor celor douăzeci de
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]