447 matches
-
menghină - concept filozofico-gastronomic pe care i l-am propus la ultimul Revelion. Din acest motiv, am petrecut noaptea dintre ani fiecare la părinții proprii, și am văzut că era bine; alte pagube: trei ghivece de flori mutate pe balconul vecinului, vâjâind exact prin dreptul urechii cu care acesta recepționa scandalul nostru; masa din bucătărie cu un picior rupt, iar tabloul nostru dintr-un moment de iresponsabilă tandrețe, transferat pe deasupra capului meu, la foarte joasă înălțime, din sufragerie în dormitorul fiului nostru
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
nea să cred ce auzeam. Pictorița mi-a spus mai departe cu câtă dificultate izbutise să-mi dea de urmă, iar la sfârșit mi-a dictat adresa Ioanei și numărul ei de telefon. Am pus în furcă receptorul, cu urechile vâjâind de emoție. Ioana să trimită după mine? Să-și dorească să mă vadă? Imposibilul părea să-și deschidă porțile. Am stat câteva zile în cumpănă, neștiind ce să fac. Mi-a venit mai întâi să-i scriu, dar m-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
zgâia în Le Figaro la terasă, dar nu înțelegea nimic când chel nerul o întreba dacă poate să-i ia farfuria. Zâmbea la el cu un aer arogant și dădea din cap, deși nu terminase de mâncat și încă îi vâjâiau urechile de foame. Nur Iulian era jenat cu ea. I-a spus odată: „Măi fată, ciulește-le mai mari, sau hai să te-nvăț eu cum să spui în franceză: n-am înțeles, mai ziceți o dată, s il vu-ple.“ N-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mult mai târziu, În fața unui ulcior de vin și cu mine ca unic martor, căpitanul avea să recunoască abia zâmbind că În momentul acela trebuise să-și vâre degetele mari În centură ca să nu-i tremure mâinile. Și că Îi vâjâia capul ca În scrâncioburile alea mari de prin iarmaroace. Marchizul de Buckingham, asta o știa toată lumea În Spania, era tânărul favorit al regelui Iacob I al Angliei: crema nobilimii engleze, cavaler faimos și curtean elegant, adorat de doamne, destinat celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gonească norii care acopereau fața lunii, ca să-mi Îngăduie să văd mai bine. Dar una gândește cârciumarul și alta bețivul; probabil că Făcătorul nostru avea cu totul alte treburi, fiindcă norii au rămas la locul lor. A Început să-mi vâjâie capul; nu mai știam ce să fac. Astfel Încât am lăsat să-mi cadă capa de pe umeri și m-am ridicat În picioare, cercând să Înțeleg mai bine ce urma să se Întâmple. Și chiar atunci apăru În bătătura largă din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de armă Îl descumpănise la fel de mult ca pe ceilalți și În primul moment se crezuse ținta lui. Apoi Îmi auzi strigătul și, nepricepând deloc cum de mă aflam la asemenea oră În asemenea locuri, se trezise cu spada venindu-i vâjâind prin aer, căzută parcă din cer. Cât ai clipi o Înșfăcase, la țanc ca s-o opună oțelurilor care Îl căutau cu Înverșunare. Însă abia lumina celei de a doua Împușcături Îi permise să-și dea seama exact de situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dezmetici, și-l făcu s-o urască îndârjit. De fapt se ura pe sine că venise și stătea acolo caraghios și flămând, în hainele de împrumut, lung și slab cât toate zilele, să se ia singur la palme, cu capul vâjâind, neajutorat și scofâlcit, cu coșuri pe față, topit de hăituială, oboseală și nesomn, ținând halba goală în mână, neștiind unde s-o arunce și-n cine... Ce dorești? Ce cauți aici? Cineva stătea-n fața lui și-l scormonea c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
auzi un țipăt jalnic, ca un schelălăit de câine. Ceva negru i se puse în fața ochilor. Căzu peste-o masă. Masa peste el. Totul se-nvălmăși, se întunecă, apoi se limpezi și se legănă înnegrindu-se din nou. Urechile-i vâjâiau. Un compresor gonea în el și-un fierăstrău electric îi despica țeasta. Cu fața-n jos, zdrelit până la sânge, buimăcit, se simți apucat de mâini și de picioare, ca un buștean, și aruncat într-o prăpastie neagră, sfărâmicioasă, cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
puțin... Își frecă cu monturile mâinilor, îndelung, fața jilavă de sudoare. Ochii o usturau. Parcă avea nisip fierbinte sub pleoape. Gura-i era uscată, buzele arse. Simțea înțepături mici urzicându-i pielea pe spate. Sângele îi zvâcnea în tâmple. Îi vâjâiau urechile. Lângă ea, bătrâna făcea același lucru, dar mai spornic. Se târa aproape în genunchi și-nainta pe nesimțite, stăruitor și fără grabă, cu spinarea-n grâu, lăsând două dâre de țărână răscolită în urmă și mănunchiurile dese din miriște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
chiar dac-aș avea, știi bine că nu vine nimeni până aici... Moare! Nu sta! strigă bătrâna și, căzând cu genunchii în țărână, prinse să fluture cruci mari, grăbită, deasupra muribundului. Abia mai respirând, fără gânduri, fără voință, cu aerul vâjâindu-i în urechi, Cerboaica se întoarse năucă, neștiind ce să facă. Așteptă să termine soacra, deși știa că chiar dacă omul s-ar ridica din miriște și-ar începe să umble, ca-n minunile Bibliei, ea tot nu și-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
real, putea implica toată reușita loviturii, și de aceea riscul trebuia luat pe cont propriu. Misiunea ei era să continue să-l caute pe moș Țurcanu. De tată-su, de badea Todireanu, trebuia să se ocupe numai el. Cu capul vâjâind, coborî scările la Mitropolie. Nu știa nici cum, nici când ajunse pe maidanul din fața depoului. Ar fi avut poftă să-și umfle pieptul și să-nceapă să cânte. Pășea singur prin beznă, cu starea aceea năucitoare de cutezanță, răzvrătire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru popasuri solitare, ca în internatele de băieți. Însă în vreme ce în spațiul edilitar, arhitecții, adică aceia care construiesc, leninist, mai întîi în cap, sunt foarte puțini, în spațiul vast al aspirațiilor erotice suntem arhitecți cu toții. Colectiv și individual, capul nostru vîjîie de proiecte eleusine, pîntecele ne fierbe mocnit ca o oală sub presiune, iar fantasmele ne încolăcesc diafan și lasciv, uneori mult mai pătrunzător decît faptul de viață însuși. Un bun prieten, astăzi tătic de adolescent cu toate funcțiile întregi, dar
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
un adăpost pentru cei însetați de dreptate, un refugiu al libertății, o criptă cu mesaje încifrate pentru spectatorul care o vizitează. Statistic vorbind, asemenea oameni sînt puțini. Dar cît valorează un individ?" Doamne, Dumnezeule! Cît valorează un individ? Urechile îmi vîjîie, întrebarea doare. Pe cine interesează „un individ"? Teatrul, creația înseamnă libertate în stare pură. Cui îi mai pasă de asta? Teatrul este una dintre formele fundamentale ale dialogului. Astăzi este dictatura monologului, dialogul este alungat din cetate. Cine mai merge
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
deveni livid și încercă să se ridice din fotoliul în care stătea. Mișcarea i se frânse însă la jumătate și se prăbuși la loc. În piept simți o durere sfâșietoare. Mâna stângă îi amorți imediat și tâmplele începură să-i vâjâie. Cu ultimele sale puteri văzu cum Ariam se năpustește spre el în timp ce Maria ieșea grăbită pe coridor. Dintr-odată perspectiva se schimbă și se văzu pe el însuși, privit de sus, o biată păpușă dezarticulată pe care Ariam, un doctor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Bucuros că Starețul îi dăduse ocazia să citeze din Texte și chinuindu-se să-și aducă aminte despre vreun novice care să mai fi avut șansa asta, tânărul rosti repede: - Dar lucrarea Lui a dăinuit; printre zidurile Abației încă nu vâjâie timpul. Ochii Abatelui se întunecară. Printre novici se spunea că un citat din Texte, strecurat în timpul consacrării, era sinonim cu reușita. Tocmai de aceea Abatele nu obișnuia prea des să dea tinerilor prilejul de a cita din Revelațiile Sfântului Augustin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
deschis cu mâinile, îi strângea tot mai puternic gâtul protejat doar de eșarfa purpurie a cavaleriei. Degetele sale, prinse în laț, îl apărau de mușcătura frânghiei, însă, în același timp îl și sufocau. Totul se învârtea în jurul său, urechile îi vâjâiau. Se izbi apoi cu capul de ceva foarte tare și coiful i se despică. Simți atunci un huruit sumbru ce îi cotropea mintea și, dintr-odată, în față nu mai era decât întuneric. 28 Kyrie eleison! Criste eleison! Kyrie eleison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în momentul acela eram sigur că asta este cauza stării mele. Mi-e rău, ce mă fac?» Am trecut de barieră și am urcat scările ținându-mă de bară. Am ajuns la suprafață și mă îndreptam spre firmă. Capul îmi vâjâia. Nasul îmi curgea. Tușeam. Eram într-o stare groaznică. Am văzut câteva persoane care stăteau ghemuite pe marginea drumului și-și țineau batiste la gură. «Ce e asta? Ce se întâmplă?» Auzisem că la Tsukiji avusese loc o explozie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dragei săbii Pân-la Cetatea Albă limanul de corăbii; Sute de ani stătut-au stăpâni până la Nistru Luptând cu Răsăritul, cu cuibul cel sinistru De unde vin în roiuri în veci renăscătoare Limbi spurcate și rele, barbarele popoare. Prin neagră vijelie ce vâjâie și bate Sfărmîndu-se la graniți de ziduri de cetate Sta neclintit Moldova țesând la pânza vremii, Viteji [î]i erau fiii și purtătorii stemii, Cei dătători de lege ș-așezători de datini, Lumine din lumine, Mușatini din Mușatini Sânt vulturi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte - Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi cum doarme-ntreaga fire. Când nălucile-n plutire Duc pe lumea întristată Boarea morții, înghețată, Plâng în drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De cine i-e drag, Speranța s-atîrnă De un zvon pribeag. Plesnire de picuri Abia sunând Și stropii îngheață Pe rând, pe rând. De lungi necazuri Ce le
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea care zace În adâncul somn de pace - Plângă ele. Dormi când ceata de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea liniștită - Plângă ceata rătăcită Pe-a ei drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea {EminescuOpVIII 413} Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De-un chip cu drag, Sperează, tresare De-un zvon pribeag. Plesnire de picuri Răsună abia Și stropii îngheață De vreme rea. Plesnire de picuri Răsună
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
saltele gonflabile, fierbătoare electrice, reșouri, rîșnițe de cafea, tutun, biscuiți, grisine, muzică non stop, Dylan, Beatles, Hendrix dintr-un pick-up vechi cules de la gunoi, femei care nu purtau chiloți, haine care puțeau, un du-te vino care făcea să-ți vîjîie capul, să te apuce greața, să faci și tu ce făceau ei. Nu puteai să te lași mai prejos, Părințele, pentru ei revoluția se terminase de mult, de-abia i-am scos în stradă în ziua cu pricina, era timpul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu președintele Mao. Și el e poet. Fairlynn este o atletă a spiritului. Are nevoie de o rivală ca să-și exerseze mintea. Mă face Domnișoara Burgheză și zice că Yenanul o să mă călească. Dimineața, lasă ușa deschisă, ca vântul să vâjâie înăuntru. Asta îi procură o plăcere imensă. Îi aud râsul bărbătesc. Vântul aspru o să-ți remodeleze oasele și nervii! E fericită că m-a lăsat fără replică. Slavă lui Buddha că e urâtă, mă gândesc în sinea mea. Cu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cor numeros. Ajuns la doisprezece, pierdu șirul, neștiind exact unde să adune și unde să împartă. Fiecare frază muzicală era identificabilă, deși Weber nu reuși să identifice nici una. Nu prea departe, mai înăbușit, auzea zumzetul mașinilor de pe Interstate 80 care vâjâiau ca niște baloane sparte. Deschise ochii: era tot în Kearney. O centură comercială modestă, încadrată de o pădure de sequoia metalici încărcați cu panouri stridente, vesele. Obișnuita gamă de francize - motel, benzinărie, magazin universal și fast-food - asigura pelerinii care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a plăcut, însă copiii trebuie să aibă urechile curate, ca să audă bine ce spun adulții. Strângeam pleoapele și priveam printre gene. Vedeam crăpăturile din perete, sus, în colțul din stânga, și pata de mucegai. Când tata îmi spăla părul, capul îmi vâjâia. Mi se părea că e o pușculiță pe care cineva o apucase și o scutura tare de tot, ca să controleze dacă era ceva înăuntru. Duminica, tata îmi lega șireturile de la pantofi. Se descurca mai bine ca mine. La sfârșit, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
își amintește încă tatăl tău? Asemenea memorie îți doresc și ție, peste treizeci de ani. Când am văzut notele de la examene - care erau într-adevăr excelente - am simțit parcă un cerc de fier peste tâmple și a început să-mi vâjâie și să-mi bubuie capul, încât a trebuit să mă sprijin de perete, cu ochii închiși, ca să nu cad din picioare. Prea multă emoție. Am dat fuga acasă, mi-am pus comprese cu oțet și cu apă rece, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]