1,281 matches
-
pus marea intrebare, Cum s-a dezvoltat, ce stil, Ce cultură, ce schimbare! Oamenii-n idei se-ntrec, Văd cum viața i-a amploare Și cu vervă ei petrec, Cu visul de-ndestulare... Timpul, e de a lor parte, In vâltoarea iernii sumbre Și politica le-mparte, Subiecte cu a ei umbre... Electorii umplu pagini În ale zilelor șuvoi, Transformarea-i fără margini, Măsluiri, minciuni, nevoi! Ei aștern în versuri albe Și zidesc, un neam, o țară, În a timpurilor salbe
CUGETARE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383101_a_384430]
-
vărsase atâtea lacrimi ca să o recupereze. Era o nuia de alun lungă de vreo trei metri și groasă ca degetul mare. O tăiase dintr-o tufă din pădurea de pe malul Dunării. Se dusese cu tuțu astă vară prin iunie la vâltoarea de la Dunăre. Cât a spălat tuțu caii, el a făcut o inspecție cu briceagul. Când l-a văzut tuțu cu ditamai nuiaua, a început să-l înjure cum îi era obiceiul : -Tămâia mă-tii de teleleu! Eu te-am luat
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
NĂDEJDE Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Captiv într-o țară străină, Mă-ndrept spre un mâine incert, Transform înserarea-n lumină, Dar trupu-i aproape inert, Mă zbat ca să trec de vâltoare, Abisul pândește rânjind, În luptă, chiar zâmbetul doare, Dar drumul spre cer urc zâmbind, Mă mustru-n a mea slăbiciune, S-alerg nu mai pot chiar de vreau, Dar fac tot ce pot pentru-a spune, Prin vorbă sau scris
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
de răzbunare negru ca mormântul. Spada ta de sânge dușman fumegând, Și deasupra idrei fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâltoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i zboară lumea luminând, El pe sânu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea
CUM AM SĂRBĂTORIT ZIUA ARMATEI ROMÂNE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383129_a_384458]
-
goi, Sorbind al mamei zâmbet lăcrimat Dar primul strigat e „rămâi cu noi”. Când printre flori de dalbe primăveri Curtăm iubirea-n fragedul altoi, Beția vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflăm „rămâi cu noi” În vara vieții, apriga vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi, Furați de timp, mai spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi” Iar când sub greul anilor zvârlim O ultima privire înapoi, Un vis stingher ne prinde tot mai des Șoptind înfrigurați „rămâi
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
până la urmă au câștigat, cam chinuit, la 10 puncte, în fața unor australieni fără fițe și extrem de truditori... Pe durata meciului am mai avut timp să mai schimbăm impresii între noi, să mai aflăm vești care, altfel s-ar pierde în vâltoarea evenimentelor de aici...De pildă, românul Sergiu Toma, originar din Republică Moldova, a curerit medalia de bronz pentru...Emiratele Arabe Unite(!!!), fiind „prins” pentru un interviu de colegul de Radio Târgu-Mureș, Zoltan Szep. Ne mai bucurăm că fetele de la handbal și-au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
și spirituală a bătrânului nostru continent. Născut în miezul verii - sub semnul Soarelui, îngemănat cu steaua polară a lui Ernest Hemingway, Aldous Houxley, Marin Preda, Dumitru Radu Popescu, George Enescu, Adrian Păunescu -, Corneliu Leu a luat în piept cu frenezie vâltoarea vieții, dovedindu-se un vajnic înotător prin apele vijelioase ale unor timpuri mereu în schimbare. Trece rapid și sigur, ca un precoce, dar temerar căpitan de cursă lungă, prin Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, aruncându-se, cu pasiune, patos
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
cântece și dansuri tradiționale „Stan Ioan Pătraș”. „Vrem să le arătăm turiștilor cum ne bucurăm în vreme de sărbătoare, de Sfânta Maria, dar și cum trăim, păstrându-ne tradițiile. Dacă ne vizitați, puteți vedea cum țesem și spălăm lâna la vâltori, care ne sunt bucatele, ce forme capătă lemnul în mâinile noastre, cum facem brânza la stână” - spune Irina Pop, Directorul Căminului Cultural din Săpânța. Festivalul va avea loc pe o pajiște din sat, iar muzicienii vor interpreta doar muzică live
Festivalul „Stan Ioan Pătraș” de la Săpânța [Corola-blog/BlogPost/93028_a_94320]
-
religioasă. Dar fantezia omenească nu cunoaște limite: tot în antichitate își are originea și obiceiul de a momi taurii spre o rampă amenajată în apropierea unei ape, cu scopul de a-i „convinge” într-un final să se arunce în vâltoare. Un ecou al acestor crude amuzamente populare a supraviețuit până în zilele noastre, sub forma vestitelor toros al agua, jocuri celebrate în lunile iulie și august prin localitățile spaniole de pe litoral. Singurele locuri din lume în care mai trăiește liber taurul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
explorare în cenușă viitorului și în cea a trecutului, spre aducere aminte de noi. Am văzut că sunt pasărea în flăcări, în dorința ei de viață, născându-se și inaltandu-se, pentru eliberare prin iubire, ca petala de mac, în vâltoarea stihiilor... Te-am văzut că... ești fluturele, ce-mi poartă pe aripi culoarea viselor... tu, cel născut dint-un ou, Non-Ființă, care te-ai despicat, creând elementele... Noi--- verbul kreno, cei care exersam balansul... superiori prin modestia guvernării noastre. 29 nov
NOI---BALANSUL IUBIRII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383226_a_384555]
-
pleci nicăieri, mă! Iar am început să urlu. Tata s-a ridicat de la masă furios și a început să țipe : -Ia ascultă...dom’le! Îl tot corcolești!...Eu vreau să fac bărbat din el! Așa că...trebuie să se arunce în vâltoarea vieții, să se călească. Și, dacă el este curajos, tu îl oprești? Mama l-a privit năucă : -Ce tot spui, mă? Ce bați câmpii? Tu nu te uiți la el? Ai dat în mintea lui? Ce mi-ai spus când
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Antiliei. În loc să răspundă, Dante Își Întoarse privirea spre femeie. Era oare dragoste acea senzație de rătăcire pe care o Încerca, acea dorință de a-și contopi propriul trup cu al ei, de a se afunda În ea ca Într-o vâltoare, de a se pierde? Și era el același om care tremurase la simpla trecere a Beatricei? Iar dacă se schimbase, forța iubirii era atât de mare Încât să preschimbe Într-un mod atât de pervers Însăși firea omului? Aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de istorie din lume: după Revoluția din decembrie `89, părăsisem catedra de la liceul rural unde funcționam, intrând În presa bucureșteană care, Într-un avânt fără precedent, se deschisese atunci puzderiei de veleitari amatori de notorietate ieftină și imediată. Prins În vâltoarea senzaționalistă a tot felul de evenimente - fiindcă, slavă Domnului, România postdecembristă a dus lipsă de orice, nu Însă și de evenimente senzaționale - am pierdut, practic, legătura cu știința istoriei, de care fusesem Îndrăgostit odinioară și pe care o considerasem, ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
calul. Episodul 57 FOARTE CALD în vreme ce Broanteș răsfoia albumul cu amintiri al Cosettei, iar țigăncușa fierbea cafeaua, arcuindu-se ca o șerpoaică peste ibric, turcii intrau în Camenița. Dar cine-i poate acuza pe eroii noștri? De multe ori, în vâltoarea și-n inconștiența tinereții, oamenii nu iau seama la importante evenimente istorice care mai târziu toată le vor strica toată maturitatea. Cunoștea oare tânărul Hegel, la 19 ani, pe vremea când se pregătea să devină magistru în filozofie, că-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o stâncă de mari dimensiuni era prăbușită de-a curmezișul albiei, barând cursul apei. Trunchiuri de copaci și crengi aduse de pârâu, zăceau acolo pe jumătate scufun date. Apa se arunca furioasă peste ele, dispărând de partea cealaltă într-o vâltoare invizibilă din locul în care se aflau cei doi. Pe măsură ce se apropiau, zgomotul cascadei devenea tot mai puternic. În aer plutea un miros intens de umezeală. Pe cât de năvalnic era pârâul de munte până la barajul natural pe atât de liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristi spre el, nevenindu-i să creadă ce auzise. Un șteamp, așa se cheamă drăcia aia. Îl folosesc tot ca să spele nisipul aurifer. Când vine apa mare, explică starostele, care se apropiase de cei doi, acolo spălăm mâlul cărat de vâltoare pe maluri. No, vreți să vă arătăm și ăsta cum funcționează? Acum își scosese luleaua din gură și o ținea în căușul palmei. Toată suflarea șatrei se uita la ei. Femeile se opriseră din mestecat în ceaun, în timp ce bărbații din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vale printre o mulțime de bolovani aduși acolo de ape. De undeva, din față, se auzea un murmur care creștea în intensitate pe măsură ce se apropiau. Erau acum pe un povârniș de unde puteau vedea sub ei apele aruncându-se într-o vâltoare, ca o cascadă în miniatură. Mai jos, pârâul forma un bazin de apă liniștită, pierzându-se apoi la vale, printre copaci. Ajunseseră exact deasupra fostei tabere a țiganilor zlătari, acolo unde îl dusese Vasilică Pohoață cu trei ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămînilor, care le Înghețase susurul sîngelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vîltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tînăr, cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
citea despre perfida conspirație Împotriva Rusiei, a țarului și a orînduirii statornicite. Acel ofițer era de fapt colonelul de artilerie Dragomirov, Serghei Nikolaievici. Cartea din care citise atunci soldaților Îi va reveni lui, după moartea glorioasă a lui Dragomirov ( În vîltoarea cuceririi orașului Ecaterinburg), tocmai lui, lui X. Cuprins brusc de bănuială, X căută În biblioteca sa cartea pe care i-o lăsase ca moștenire Serghei Nikolaievici Dragomirov. Care nu era alta decît (cititorul și-a amintit deja) Antichristul lui Nilus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Popa până s-a urcat iar într-un tramvai. Dar acum e bine, Contesa a fost ca un copil pentru el, nici n-a vrut să facă copii, că niciodată n-a fost contextul potrivit, de ce să-i arunci în vâltoarea asta? Uite și la amărâtul ăla, i-a dat mă-sa să sugă aurolac, e îngrozitor ce se întâmplă, și totuși e omenește, complex. Să te uiți așa la spectacolul vieții. Dacă ar fi din nou tânăr, domnul Popa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
colinele Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță al cărei scrum sunteți, În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, În vinul viu și tare al noii sale vieți... Mulțimi prinse-n vâltoarea efluviilor calde O, voi înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia; Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de persoane. Dar, în Galois, tipul savant cedează curând pasul tipului revoluționar sau, după propria lui expresie: "inima începe să se răzvrătească împotriva capului". Mișcările de stradă, care agită primii ani de domnie ai monarhiei din iulie, îl atrag în vâltoarea lor și Academia e dată uitării. Se înscrie în Garda Națională, ca artilerist și intră în societatea subversivă "Amicii poporului". Toate revoltele Parisului din primăvara lui 1831 îl văd pe baricade. Ceea ce contribuie să-i adâncească felul amar și răzbunător
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de cruce al sabiei Arhanghelului Mihail ca în Maramureșul nostru voievodal. Și dacă ne referim concret la Mănăstirea Săpânța Peri, pe care am vizitat-o, ultima dată, într-o zi de iarnă luminată de un strat de omăt albit în vâltoarea Tisei, putem spune, fără a greși, că însuși Arhanghelul Mihail - Ocrotitorul și patronul spiritual al așezământului, s-a așezat cu sabia sa de foc drept pavăză la hotarul de nord al Ortodoxiei românești, unind cerul cu pământul într-o binecuvântare
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
Armata Română, Radu Golban, Vida Gheza, despre „anonima nesemnată” sau vreme când bufonii devin eroi, despre Ceardașul care se joacă la Cotroceni, în timp ce, în Transilvania, ungurii pregătesc un martie... autonomist, dar și despre cei care își uită istoria, mereu în vâltoarea viforelor, și care riscă să o retrăiască, din păcate. Receptarea raportului dintre viață și literatură, cu inteligență, incisivitate, promptitudine și asumare, sinonimia cu responsabilitatea cuvântului scris într-o Galerie Gutenberg, în care noi, gazetarii, suntem mereu în salopete de lucru
CĂRŢI NOI-MARIANA CRISTESCU TIMPUL IUBIRILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364386_a_365715]
-
goi, Sorbind al mamei zâmbet lăcrimat Dar primul strigat e „rămâi cu noi”. Când printre flori de dalbe primăveri Curtam iubirea-n fragedul altoi, Beția vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflam „rămâi cu noi” În vara vieții, aprigă vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi, Furați de timp, mai spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi” Iar când sub greul anilor zvârlim O ultimă privire înapoi, Un vis stingher ne prinde tot mai des Șoptind înfrigurați „rămâi
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]