567 matches
-
11; Gabriel Dimisianu, „Nuntă cu bucluc”, RL, 1969, 23; Mihail Diaconescu, Romanele lui Ion Marin Iovescu, ARG, 1969, 6; Rusu, Utopica, 191-196; Mincu, Critice, II, 237-247; Valeriu Cristea, „Soare cu dinți”, RL, 1974, 44; Titel, Pasiunea, 29-34; S.I. Nicolaescu, „Marea vâlvătaie”, ARG, 1977, 2; Mihai Ungheanu, „Marea vâlvătaie”, LCF, 1977, 19; Poantă, Radiografii, I, 28-30; Firan, Profiluri, 421-423; Dicț. lit. rom., II, 634-635. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
1969, 23; Mihail Diaconescu, Romanele lui Ion Marin Iovescu, ARG, 1969, 6; Rusu, Utopica, 191-196; Mincu, Critice, II, 237-247; Valeriu Cristea, „Soare cu dinți”, RL, 1974, 44; Titel, Pasiunea, 29-34; S.I. Nicolaescu, „Marea vâlvătaie”, ARG, 1977, 2; Mihai Ungheanu, „Marea vâlvătaie”, LCF, 1977, 19; Poantă, Radiografii, I, 28-30; Firan, Profiluri, 421-423; Dicț. lit. rom., II, 634-635. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
locuințe și a altor clădiri prabușite - formează o ceață deasă în București, iar lumina se stinge în tot orașul, mărind întunericul nopții. În multe cartiere, pe cer apar cercuri uriașe de foc, de parcă s-a aprins atmosfera și arde în vâlvătăi. Sunt incendiile provocate de ruperea multor conducte de gaz metan. În blocuri cad plafoane, tablourile și oglinzile de pe pereți, iar piesele de mobilier se mișcă prin camere; se răstoarnă dulapuri și biblioteci. Sirenele de alarmă sună în toată Capitala, iar
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
iluzoriu, ispită a unei posibile bogății, dar, în egală măsură, poate fi și atribut al maleficului. Focul iubirii/ al inspirației/ al arderii interioare în căutarea sinelui are aceleași caracteristici, e o reunire a contrariilor, căutare în concret și abstract totodată, vâlvătaie și pierdere în cenușă, începutul și finalul par astfel a se confunda, e o imagine spre care eul nu poate decât să tindă, având conștiința că nu e cu putință să aibă decât întâlniri de o clipă cu idealul ("și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și răspîndesc teroarea prin satele pe care le storc de bani și le jefuiesc. Alții, aparent se resemnează pînă cînd exploatarea la care sînt supuși îi împinge la revoltă. Mijloc de a scăpa de exploatare, strigăt al mizeriei sociale, aceste vîlvătăi de violență fără un program precis sînt sortite eșecului. Situația este cu totul alta pentru clasa mijlocie din mediul rural, care a reușit să ia în arendă pămînt și a obținut de la senior o reducere a arendei și a obligațiilor
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
jurnalul unui „intelectual al Bisericii”, ci și o veritabilă ars poetica, care propune incendierea cuvântului, distrugerea obișnuințelor lingvistice și de gândire, pentru a elibera cuvântul-intelect din vremelnicie, transformându-l în foc pur, adică în veșnicie, prin arderea și comuniunea în „vâlvătaia sălbatică și slobodă a Adevărului”. Calendarul incendiat, prin stilul său luxuriant, prin amestecul de parodie intelectuală, poezie, ezoterism ortodox și ostentație barocă, este una dintre cele mai originale și excentrice scrieri din literatura „de sertar” a ultimelor decenii. SCRIERI: Fragmente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
să-și consulte mentorul, placheta Bust. Totuși, grupul de la „unu” îl va sprijini pe fostul său colaborator, inculpat, împreună cu Geo Bogza, pentru „atac la bunele moravuri”. O vreme frecventează cenaclul Sburătorul, amfitrionul apreciindu-i proza (Oameni provizorii sau Oameni și vâlvătăi), din care un fragment apare, în 1935, în „Viața românească”. Până la sfârșitul războiului, în condițiile persecuțiilor rasiale, numele nu îi mai apare în presă. Tipărește totuși cartea Pinocchio în împărăția jucăriilor (1943), iscălită cu pseudonimul Mihail Axente. După căderea dictaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
intense trăiri, când ca un „joc de icoane și zvonuri rare”, ba, și mai mult, ca o „pasăre vie” care străbate „cerul veciei”, ca un mesager pentru viitor sau ca o „stea în bezne”, poartă spre libertate și nemărginire. Metafora „vâlvătăii” cu care își desemnează harul poetic sugerează caracterul paradoxal al stării de creație - ardere și luminare, agonie și extaz. Critica de întâmpinare a relevat caracterul elegiac, melancolic al acestei poezii izvorâte din durere, dintr-o tristețe organică, nedeterminată, sinceritatea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
-se ca un șarpe șiret, până pe culmile masivului Roica. Când ne pregăteam de odihnă am auzit o detunătură ca de armă peste râu. Imediat o ploaie de pietriș căzu în râu și în așternutul nostru pe malul apei. Apoi o vâlvătaie, ca un joc de artificii, a urcat spre vârful unui brad, reflectându-se și în apa râului. Detunăturile și jerbele de foc se înmulțeau, uimirea ne paraliza. Focul, mocnind printre frunziș și crengi uscate, încingea roca, iar aceasta exploda. Când
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-o la fugă pe deal. Era o zi caldă, dar înfiorată de briza mării. M-am apropiat de casă și m-am oprit, ca să-mi trag răsuflarea, rezemându-mi mâna de gardul de lemn vopsit în albastru, cu încuietoarea complicată. Vâlvătăi de trandafiri țipători, de toate culorile posibile, scânteiau în soare. M-am pomenit că țineam în mână valiza, pe care avusesem de gând s-o las în taxi, și punga cu fardurile lui Hartley, pe care avusesem de gând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de eclipsă. Era ceva nemaivăzut... Văzduhul tremura vălurit, pământul părea că se leagănă. O clipă doar... și erau deja deasupra Bucureștiului. Deodată, pământul fu zguduit înspăimântător, și, văzduhul la fel, cerul se înroși de fulgere și flăcări. Cât prindea ochiul, vâlvătaia înroșea cerul. Părea că pământul se prăbușește... văzduhul fierbea ca în iad... Erau clipe de coșmar... ceva, greu de înfățișat în cuvinte. Trenul nostru se apropia de Videle. Gonea nebunește, îndepărtându-se, cât mai mult de moarte... Înghesuiți în compartiment
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trăiau în bună înțelegere. Dar, la nici o săptămână, într-un miez dee noapte, un bombardament asupra orașului de pe Bega, a zguduit pământul atât de năpraznic, încât ușa de la intrare a sărit din clanță. Când ne-am uitat la orizont, o vâlvătaie cât prindea ochiul acoperea cerul frumosului oraș. Gara și cartiere întregi au fost transformate în ruine... Școala Normală, unde fusesem cazați, a dispărut de pe fața pământului... Cu lacrimi în ochi, am adus slavă și mulțumită lui Dumnezeu... ... Zilele și săptamânile
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vârful Goșmanului,zvâcnea prima fluturare de lumină care aprinse marginea cerului... Prima panglică auriu albăstrie se întindea ca un brâu luminos, de sus, de la Măgura Tarcăului... Pintenu.. în jos până pe culmile Grindușului. Atunci.. soarele se desprindea de pe Goșmnanu, într-o vâlvătaie roșiatic-arămie, cu fantasme cenușii-albăstrii ce se lăsau ca un văl peste toată valea Tarcăului Măgura Tarcăului părea a fi în flăcări.. Și, încet-încet.. soarele, rotund și scânteietor se sălta ca un taler de aramă... Stăpânul lumii... venea !.. Era ceva mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
plângă.. Și, toți se uitau.. cum trupa se îndepărta, încet spre capătul de sus al satului cu căpitanul Baltă, spaima autorităților comuniste, târâș... lăsând satul într-o liniște mai apăsătoare ca la început. Pe creastă cerul părea în flăcări... O vâlvătaie roșiatică prevestea furtuna. În ziua aceea de sâmbătă.. de, Tăierea Capului Sf. Ioan, mulțimea de săteni, din Poiana Teiului, încă sub un simțământ de adâncă îndurerare, stătea neclintită și mută, pe la porți... numai ochii le rătăceau a neliniște, de la unul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
așezîndu-se temeinic într-o șea cu paftale de argint. În mîna dreaptă apucă strîns "urag"-ul lasoul mongol, lung și greu, din trei tulpini de trestie, îmbucate una în alta, cu laț din curelușă de piele la capăt. Înfășurată în vîlvătaia neagră a propriilor plete, copila țîșnește spre zare cu strigăte ascuțite, rotind amenințător urag-ul: Ih! Iih! Iiiih! Ihiiih! își cheamă caii din cele patru zări, se alătură lor, apoi ajunge să-i mîne din spate. Și herghelia se îndreaptă spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
buruieni uscate, adunate pentru hrana de iarnă a oilor, ca să organizeze un concurs de sărit peste și printre flăcări. Deși nu prea mare, focul se putea extinde și la anexele apropiate, precum și la stogul cu fân. Când bătrânul a văzut vâlvătaia, iar pe băieți distrându-se fără grijă, a aruncat două găleți cu apă și câteva hârlețe de pământ peste foc, l-a stins, urmând ca autorilor să le aplice o chelfăneală zdravănă, pe care să nu o uite curând. În timpul
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
s-ar fi potrivit. E un mare mister să descoperi frumusețea unei profesii și să te instalezi În ea „din mers”, pe măsură ce i te dedici, ademenindu-te și transformându-te În așa fel Încât o simplă licărire să devină o vâlvătaie, o chemare profundă, În ultimă instanță, un sens al existenței tale. Nu tot ce e mare se anunță așa de la Început, ținta ți-o descoperi, câteodată, printr-un tainic mers către ea. Situația e și mai specială pentru că sunt dascăl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
mai tare decât cărbunii. Că „ardea înlăuntrul lui focul cel duhovnicesc, care-i cu mult mai înflăcărat decât focul acesta material. De asta mucenicul nu simțea văpaia aceasta din afară, pentru că înlăuntrul lui ardea focul cel tare arzător și cu vâlvătăi al dragostei de Hristos”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Varlaam, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 493. footnote>. În Omilia de laudă la Sfânta Muceniță
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
înțelepciunea. Educația caută să favorizeze dezvoltarea completă a omului. CAPITOLUL 2 VIAȚA ȘI OPERA LUI JEAN-JACQUES ROUSSEAU "Jean-Jacques Rousseau a văzut lumina zilei în zorile secolului rațiunii și luminilor și s-a stins cu un deceniu înainte de a se aprinde vîlvătăile Marii Revoluții franceze, asupra cărora a suflat puternic, întețindu-le curentul ideilor și al verbului său înflăcărat. E secolul în care lumina rațiunii face să pălească tenebrele dogmatismului medieval, iar spiritul critic și libera cugetare îndrăznesc să sfideze misticismul și
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
parte, prin chiar comportamentul public al foarte multora dintre români, politicieni și cetățeni deopotrivă, se merge Împotriva acestei idei de coagulare. E o contradicție din care nu știu cum vom ieși. Vladimir Tismăneanu: Am scris Reinventarea politicului În focul tranziției, În plină vâlvătaie, febră postrevoluționară. Mă gândeam atunci ce se va Întâmpla cu diversele forme noi care se născuseră În timpul revoluției din 1989: mesele rotunde, forumurile civice, Însuși conceptul de civism care era regândit În momentul respectiv. În cartea mea nu mă refer
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de la Timișoara (16-20 decembrie) și cea de la București (21-22 decembrie, până la prânz) au constituit o stihie (precum inundațiile din 1970 sau cutremurul din 1977, precizează metaforic, dar nu prea inspirat autorul); dacă la Timișoara a avut loc în principal o „vâlvătaie”, o „febră”, o revoluție, la București (cu referire evidentă nu la capitala insurecțională, ci la aceea tutelată deja de echipa condusă de Ion Iliescu) a avut loc o conjurație (p. 20), iar cele două mișcări s-au completat. Dacă Timișoara
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
28, 4): „În fiara ce va să vină se vor recapitula toate nedreptățile și toate vicleniile (recapitulatio universae iniquitatis et omnis doli), așa încât toată vlaga apostaziei, revărsându‑se și adunându‑se într‑însa, va fi zvârlită în cuptorul plin cu vâlvătăi” (29, 2). Interpretarea propusă de Irineu cifrei 666 se articulează în jurul a trei evenimente simbolice ale istoriei răului: 600 este vârsta pe care o avea Noe în momentul primului potop, provocat de apostazia îngerilor; cele 66 (60 + 6) de unități
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din roze de mireasă nsângerată...” (O nouă răstignire); frazări parcă izvorând din penelul lui Matisse, Gauguin sau Dali: „înăuntrul foamei racul scoate / foarfecele mari pe jumătate / și-n tăcerea gravă fără ură / c-o mișcare de ceasornic taie / ochiului........ albeața vâlvătaie...” (în sânul ei se coace trandafirul); sfâșietoare zbateri lăuntrice: „Dar vameșul îi taie calea dreaptă / el.................. viermele cu trupul de aloe / strângând supt piele cârjile lui noe / prin straturile nopții și m-așteaptă / la capete de pod prin vene strâmte
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și bat de toate Gherle bat și bat pe rând Ce le dă ispita-n gând Lanțuri grele, frig și foame Sub măreție de tumult Gerul bate sus pe coame Să zdrobească crez și cult Frământări de veac sub valuri Vâlvătăi pe-ntinsul front Să îngroape zări sub maluri Bat să spargă orizont Bat cu artă, bat pervers Să străluce-n univers Bat s-audă lumea toată Chiar și Horea Cum trosnesc urmași pe roată întregul plai Un plâns de nai Snop
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Zeus Olimpianul, așa cum făceau toți elenii, ci pe tetraktys, adică pe esența divinității 50. Acest delir bazat pe „numere perfecte” s-a extins și în explicarea celorlalte aspecte ale vieții și ale lumii 51. Este „scânteia matematică” ce a aprins vâlvătaia marii culturi euroatlantice, conferindu-i un optimism bizar care nu s-a mai stins niciodată și care nutrește și astăzi încrederea aproape orbească în virtuțile științei și tehnologiei bazate pe demonstrația matematică. Dar primul care a căzut victimă acestei mistici
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]