1,237 matches
-
termeni pur calorici, contribuția lor cotidiană este inferioară celei a femeilor (vezi Hawkes 1993 vs. Marlowe 2007). Aceasta nu înseamnă, însă, că prestigiul este inerent activităților vânătorești, premisa fiind frecvent contrazisă de exemplele etnografice (Kent 1999). Chiar și în societățile vânătorești complexe, amplasate de obicei în zonele temperate sau reci, vânătoarea este departe de modelul „recreațional sportiv”, mânat de vânătoarea de trofee și de prestigiu (Jarvenpa & Brumbach 2006: 317), care a populat tenace imaginația antropologilor (și a arheologilor): pentru aceste comunități
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
comunități, în care vânarea speciilor sălbatice reprezintă resursa vitală, vânătoarea nu se rezumă la doborârea unui animal; ea solicită un îndelung efort de pregătire, ca și unul de procesare a prăzii, femeile jucând astfel un rol esențial tocmai în activitățile vânătorești. În general, există o unanimitate de opinie cu privire la faptul că, cel puțin ca funcție a mecanismelor egalitare, în virtual toate societățile de vânători-culegători, femeile nu dețin un statut propriuzis inferior, cel puțin în comparație cu unele societăți agrare sau horticole (Flanagan 1989
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
atribuibile pur și simplu discursului „oficial” - să nu uităm, ghidat euristic de antropologi, majoritatea bărbați și, prin forța lucrurilor, nevoiți să chestioneze preferențial bărbați -, sau realității efective, rămâne recunoscută. Nu sunt, însă, rare situațiile în care femeile dețin, în societățile vânătorești complexe, funcții politice importante (Trocolli 1999). În plus, distincțiile dintre sexe nu trebuie în mod necesar să rămână neschimbate pe toată durata vieții, și nici nu se aplică tuturor claselor sociale, acolo unde apar acestea. Statutul copiilor pare să evolueze
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
trebuie în mod necesar să rămână neschimbate pe toată durata vieții, și nici nu se aplică tuturor claselor sociale, acolo unde apar acestea. Statutul copiilor pare să evolueze la mare distanță de idealurile etice sau sentimentale moderne, îndeosebi în societățile vânătorești complexe: escaladarea complexității și ierarhiei sociale pare să susțină tendința către obiectualizarea copiilor, deveniți un capital prețuit în jocurile prestigiului și alianțelor maritale; apartenența la elită aduce, în același timp, o degrevare parțială de sarcinile subzistenței cotidiene, dar și o
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
prin urmare, o autentică diviziune a muncii, prescriptivă și restrictivă (în care vreunul din sexe să aibă dreptul asupra producției celuilalt), devine inoperantă, în absența ranforsării adusă de proprietate (Graves-Brown 1996; Ingold 1999); ea nu se manifestă decât în societățile vânătorești acceptate drept „complexe”. Realitatea diviziunii activităților este, așadar, mai subtilă: în societățile egalitare, unite în primul rând de legături de rudenie, și unde nu există o separare clară între sfera domestică și cea publică, diferențele dintre sexe nu constituie un
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
majoritatea lor, în diverse relații, inclusiv de proximitate, cu populații agricole sau pastorale, devenind rapid parte a „sistemului mondial” modern (Headland & Reid 1989; Kusimba 2005; Layton 2001). Astfel că, dacă nu se poate contesta caracterul original al modului de viață vânătoresc, este mult mai dificil de demonstrat, în multe contexte etnografice, și caracterul său originar. Pentru unii autori, natura simbiotică sau cel puțin relația structurală stabilită între societățile agrare-păstorești și vânătorii culegători este atât de solidă azi, încât ei nu ezită
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
de dinainte de apariția complexității, sunt, în realitate, produsul istoric al unor puternice forțe instituționalizate. Astfel că, ignorând istoria populațiilor actuale de vânători și culegători, riscăm să idealizăm, să portretizăm ca anistorică, sau să folosim imprudent, ca sursă de inspirație, societăți vânătorești (sau devenite vânătorești) din medii extreme, care au ajuns acolo prin presiunea altor populații, în decursul unei istorii lungi, punctată de reculuri, acumulări gradate sau reveniri ciclice la economia de timp prădător (Kusimba 2005; Sassaman 2004; Stiles 1992). Nu este
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
complexității, sunt, în realitate, produsul istoric al unor puternice forțe instituționalizate. Astfel că, ignorând istoria populațiilor actuale de vânători și culegători, riscăm să idealizăm, să portretizăm ca anistorică, sau să folosim imprudent, ca sursă de inspirație, societăți vânătorești (sau devenite vânătorești) din medii extreme, care au ajuns acolo prin presiunea altor populații, în decursul unei istorii lungi, punctată de reculuri, acumulări gradate sau reveniri ciclice la economia de timp prădător (Kusimba 2005; Sassaman 2004; Stiles 1992). Nu este greu de remarcat
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
modului de producție” prădător. Aceasta în ciuda faptului că societățile epocii au cunoscut o diversitate uriașă de contexte ecologice și, la rigoare, nu există nici un motiv pentru a refuza existența, în decursul epocii paleolitice, cel puțin a întregului spectru de societăți vânătorești documentate etnografic. Ceea ce ne oferă, în fapt, etnografia nu este atât un model social trans-istoric, cât o serie de parametri, analitic eficienți - ecologia, productivitatea mediului și eficiența pachetului tehnologic disponibil - cu ajutorul cărora se poate estima și dinamica socială din Pleistocen
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
specificitățile fiecărei subdiviziuni, evoluția socială paleolitică trebuie să fi cunoscut un ritm variabil, care amenință nu doar realitatea „omului etern”, ci și utilitatea modelului etnografic. Imaginea de carnivor, a omului paleolitic, și extensia sa inevitabilă, ideea unor societăți paleolitice predominant vânătorești, se bazează pe premisa - poate reală în contextul tehnologic contemporan -, a speciei umane ca vârf al piramidei trofice (cf. Hart & Sussman 2009), ca și pe asocierea, frecvent nejustificată, dintre „comunitățile din paleolitic” și societățile vânătorești actuale și subactuale din medii
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ideea unor societăți paleolitice predominant vânătorești, se bazează pe premisa - poate reală în contextul tehnologic contemporan -, a speciei umane ca vârf al piramidei trofice (cf. Hart & Sussman 2009), ca și pe asocierea, frecvent nejustificată, dintre „comunitățile din paleolitic” și societățile vânătorești actuale și subactuale din medii ecologice reci. Există suficiente rațiuni pentru a contesta ambele sugestii. Imaginea arhetipală, a omului paleolitic viețuind constant în condiții riguroase, trebuie serios ajustată, ideea însăși de „epocă glaciară” solicitând o drastică adnotare. Precizia reconstituirilor paleoclimatice
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Echassoux 2009; Villa și Lenoir 2009), ele sunt tafonomic departe de profilul univoc cinegetic, recunoscut începând cu musterianul și, oricum, se concentrează clar în ultima parte a epocii. Pe scurt, în stadiul actual al cunoașterii, extrapolarea modului de viață pur „vânătoresc” asupra epocii anterioare ultimelor 200.000 ani rămâne pur prezumtivă. Această ultimă observație trebuie în mod necesar corelată cu indiciile privind tehnologia epocii paleolitice. Cu excepția aborigenilor australieni și a vecinilor lor tasmanieni, majoritatea comunităților actuale de vânători-culegători din mediile calde
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Acțiunea selecției de grup sugerată de Boehm nu reprezintă, însă, singurul mecanism capabil să stabilizeze strategiile pro-sociale. Studiile transculturale sugerează preferința constantă a femeilor către bărbații mai puțin predispuși la violență (Quinlan 2008); chiar și astăzi educația copiilor din societățile vânătorești simple este orientată către descurajarea tendinței de a rezolva conflictele prin mijloace agresive (Chance 1996). Deși incapabile să elimine această predispoziție, mecanismele culturale și biologice amintite au contribuit, alături de alți factori (de exemplu, cei sugerați de teoria opțiunii raționale), la
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
drept apanajul unui sex anume (Graves-Brown 1996). footnote> Modificarea calității nutriționale a surselor de hrană, recte creșterea importanței cărnii în alimentație, pare să fie legată de mutațiile somatice suferite deja de către Homo ergaster (Mann 2000). Convențional, așa cum am văzut, activitățile vânătorești au fost considerate de-a dreptul decisive pentru apariția genului Homo (Foley 2001; Kaplan et al. 2000), susținând ipoteza unei diviziuni timpurii a activităților și formule apropiate unității „familiale” de producție economică (pentru o trecere în revistă, vezi Gowlett 1996
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
activități, cum sunt copiii foarte mici sau lăuzele, care, suntem nevoiți să o constatăm retrospectiv, beneficiau totuși de sprijinul grupului, ca și, cel puțin ocazional, bătrânii sau handicapații fizic (Trinkaus & Shipman 1993). Este evident că sunt tocmai rigorile subzistenței pur vânătorești a Neanderthalienilor, foarte diferită de cea a hominidelor anterioare, cele care ridică cele mai mari probleme pentru reconstituirea organizării lor sociale. Ce-i drept, puține dovezi morfologice sau arheologice susțin o diviziune clară a activităților la omul de Neanderthal (Kuhn
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
interpretările unilaterale. De exemplu, promptitudinea cu care sunt încadrate drept „vârfuri” sau „proiectile”, anumite piese bifaciale amerindiene, în raport cu funcția lor, documentată etnografic, cea pur domestică (Beck Kehoe 1999), este grăitoare. În fapt, legătura constantă dintre sintagma „vârf” și paradigma subzistenței vânătorești este mai răspândită decât ne place să credem, consecințele pentru imaginea de ansamblu a societăților studiate fiind evidente. Ne putem întreba, pe bună dreptate, câte dintre „vârfurile” musteriene sau chiar gravettiene reprezintă realmente proiectile, și nu simple armături ale unor
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
subzistență masculină a presupus, încă din paleoliticul inferior, exploatarea unui areal mai amplu decât cel accesibil femeilor, cel puțin celor însoțite de copii. În consecință, o serie întreagă de indicii ale acțiunii lor, în special cele legate efectiv de activitățile vânătorești, risipite în peisaj, dispun de o minimă vizibilitate arheologică. Tipologia mai clară a siturilor din paleoliticul superior corectează întrucâtva această absență, de exemplu, prin apariția unor concentrări arheologice atribuibile în întregime grupurilor logistice de bărbați. În acest sens, siturile „de
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
minimă vizibilitate arheologică. Tipologia mai clară a siturilor din paleoliticul superior corectează întrucâtva această absență, de exemplu, prin apariția unor concentrări arheologice atribuibile în întregime grupurilor logistice de bărbați. În acest sens, siturile „de tip atelier”, cele dominate de echipament vânătoresc și cele de masacrare pot fi cu destulă siguranță atribuite acestora din urmă. Sunt cu precizie primele, de altfel și cele mai vizibil arheologic, contextele în care prezența copiilor este cea mai probabilă (Shea 2006). Etnografic, siturile de transformare (procesare
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
problematicii sociale. 10. Încheiere Așa cum am notat, ideea unui „tipar mediu” al societăților paleolitice se baza pe un raționament, în esență, cât se poate de simplu: din moment ce societățile paleolitice habitau în contexte climatice și de biotop reci, în care activitățile vânătorești ocupau o poziție centrală și, proporțional, prestigioasă, și din moment ce acestea reveneau în exclusivitate bărbaților, o diviziune clară pe sexe a activităților a oferit „dintotdeauna” premisele unei inegalități de statut între cele două sexe. Observațiile de mai sus, fie ele și
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Bătrân, Pelerinii din Emaus: Un desen al lui Breughel cel Bătrân, reprezentând Pelerinii din Emaus, înfățișează în fapt trei bărbați în costumul de călătorie al vremii pictorului, cu pantalonii scurți, cu pelerine scurte până deasupra genunchilor, cu pălării de fetru vânătorești. Ei își poartă bagajele într-un băț ținut pe umeri. Peisajul în care scena se petrece este cel clasic al țărilor germanice, nordice, întâlnit în toată pictura contemporană, de la Baldung Grün la Cranach și Dürer, cu elemente certe de arhitectură
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
românesc sunt antrenate mărturii existențiale arhaice, datând dintr-o perioadă în care agricultura nu se generalizase, iar vânătoarea ocupa în existența umană un rol foarte important. Vânătoarea constituie o îndeletnicire străveche, care a dus la apariția unor rituri și ceremonii vânătorești. Animalul este o făptură cosmică care poate proveni dintr-un om printr-o metamorfoză, ori în urma unui blestem părintesc. Distingem mai multe tipuri de vânătoare rituală: vânătoarea de întemeiere a unei țări (Țara Moldovei), a unei cetăți (Cetatea Sucevei, Cetatea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mai înstăriți. Alegerea propriu-zisă a partenerei decurge astfel: eroul merge la biserică, la horă, se consultă cu babele și uncheșii, apoi poruncește începerea jocului. "Ai fi zis că flăcăii erau călușari și fetele niște veverițe." Limbajul utilizat aparține sferei semantice vânătorești. Feciorul de-mpărat o ochise pe fata văduvei ca șoimul și, făcând semn pârcălabului, "îi intrase la inimă și pace! c-așa e cu-nsurătoarea. Când îți sună ceasul, îți iese-nainte a de ți-a fost ursită și ți
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
contravențiilor și infracțiunilor silvice, aplică sancțiunile prevăzute de lege pentru contravențiile constatate și sesizează prin conducerea Inspecției de stat a pădurilor, organele de urmărire penală, în legătură cu infracțiunile constatate - inclusiv cele de braconaj; - reține, în condițiile legii, în vederea confiscării, produsele lemnoase, vînătorești, salmonicole și alte produse ale pădurii, pentru care nu se prezintă documente legale de proveniență, ori care nu corespund cu datele înscrise în acestea, precum și mijloacele care au servit la săvîrșirea infracțiunilor și contravențiilor silvice; reține, totodată, documentele aflate în
HOTĂRÎREA nr. 264 din 12 aprilie 1991 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107777_a_109106]
-
de vânătoare și salmonicultură din cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului răspunde de difuzarea și de controlul aplicării prevederilor prezentului ordin, iar oficiile cinegetice teritoriale, Regia Națională a Pădurilor, Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România și organizațiile vânătorești, de aplicarea prevederilor prezentului ordin. Ministrul apelor, pădurilor și protecției mediului, Romică Tomescu București, 1 septembrie 1998. Nr. 657. Anexă REGLEMENTĂRI privind criteriile de atribuire a dreptului de gestionare a fondurilor de vânătoare Articolul 1 Prin atribuirea dreptului de gestionare
ORDIN nr. 657 din 1 septembrie 1998 pentru aprobarea Reglementărilor privind criteriile de atribuire a dreptului de gestionare a fondurilor de vânătoare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122388_a_123717]
-
Fondurile de vânătoare, rearondate potrivit prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 103/1996 și ale Ordinului ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 460 din 18 iunie 1998 , se atribuie, în funcție de suprafața lor totală, după cum urmează: ... - 68% organizațiilor vânătorești legal constituite și afiliate la Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România; - 30% Regiei Naționale a Pădurilor; - 2% pentru protecția fondului genetic al unor specii valoroase, precum și pentru unitățile de învățământ și de cercetare cu profil silvic. (2
ORDIN nr. 657 din 1 septembrie 1998 pentru aprobarea Reglementărilor privind criteriile de atribuire a dreptului de gestionare a fondurilor de vânătoare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122388_a_123717]