667 matches
-
destinația de locuință, până s-a ajuns la forma arhitecturală actuală. Întreaga proprietate se întinde pe o suprafață de vreo cincizeci de hectare, iar de lângă castel pornea o pădure în care existau copaci seculari cu tulpini pe care doi bărbați vânjoși nu le puteau cuprinde. Mai era în apropiere și un mic heleșteu, în care chiar exista pește, heleșteu străjuit pe trei părți de pădurea respectivă. Acest castel de-a lungul timpului a suferit nu numai modificări arhitecturale, ci și trecerea
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370759_a_372088]
-
la ploaia ce va să vină,să-ne hrănească plantele, să ude pământul,să spele străzile,să lumineze orașele! Mă rog pentru tine copilul meu drag, să fii mereu sănătos, să crești om bun,tată de familie,un bărbat mândru vânjos! Și pentru tine mă rog, omul meu- sufletul meu pereche, să ai parte doar de bine, oriunde în lume te afli de veghe! Mă mai rog de sănătatea părinților, ce ne-au adus pe lume. Și pentru odihnă străbunilor, neam
O RUGĂCIUNE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353399_a_354728]
-
un vișiniu aprins. Ușa masivă de fier era deschisă la perete și în mijlocul ei stătea țeapăn ca un Hercule, Arabul bodyguardul. Acesta era privit cu respect și teamă de toți tinerii care veneau la discotecă. Era un tip înalt și vânjos, îmbrăcat în blugi negri și un maieu bleumarin pe care se vedea imaginea gri cauciucată a lui Bruce Lee. Pe cap avea un batic roșu și pe ambele mâini tatuaje. Îl chema Sandu, dar porecla lui era Arabul, pentru că semăna
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
a fost al tău! Unde v-ați dus ?... Unde v-ați dus voi anii mei superbi care erați frumoși ca niște cerbi, sărind din stâncă-n stâncă fără teamă și-având în ochi un nefiresc azur, când bocăneați cu glas vânjos și pur și-n codrii-mi verzi,dar și în cei de-aramă ? Unde v-ați dus voi inefabili zori când viața-îmi clocotea fierbinte-n pori și-aveam în gânduri magice elanuri, când deveneau aevea vis de vis și-naintam
ÎMI AMINTESC UNDE V-AŢI DUS ?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352894_a_354223]
-
fără aportul tutelar al părinților, perechea sortită. Nu numai dintre flăcăii prezenți acolo ci pot face comparații cu cunoștințe mai vechi. Este o ocazie unică să joace sârba în doi mai liber, flăcăul putând strivi sânul fetei de trupul său vânjos. Și mâinile pot coborî cu puțin sub brăcinar, lucru interzis de puritanele satului care n-au ce căuta la acest târg al tinereții. Un întreg comerț a devenit specific evenimentului între care cel mai erotic element este „colivia pentru păsărica
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
primite cândva. Coronițele culegeau praful din mica ei bibliotecă foarte des vizitată Frumușică, cu zestre corespunzătoare, era floarea cea mai râvnită de toți flăcăi. Dar nu ajungea oricare la nasul ei. Nu că ar fi mândră cu ifose. Din contră, vânjoasă putând doborî ursul și deosebit de băiețoasă nicidecum nu o puteai considera sfioasa fată de măritat. Era unul din motoarele active ale satului prin toată comportarea ei. Ionel poate ar fi o pereche potrivită. Viitor agronom, acum la studii, avea perspectiva
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
ia în brațe și să-i șoptească la ureche, poate chiar între pupice: „Măi fetițo, ce ai descris acum nu sunt decât două grade de libertate și un prieten, vântul!” Biata fetiță. Se simțea atât de bine strânsă în brațe vânjoase care pot purta coasa. Și pupicele? Nici nu mai știe de au fost două sau nouă. Și nici la câte a răspuns!. Tot șoptit la ureche, după un pupic mai acătării dat cu foc, Anica i-a zis: „Lămurește-mă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
fără aportul tutelar al părinților, perechea sortită. Nu numai dintre flăcăii prezenți acolo ci pot face comparații cu cunoștințe mai vechi. Este o ocazie unică să joace sârba în doi mai liber, flăcăul putând strivi sânul fetei de trupul său vânjos. Și mâinile pot coborî cu puțin sub brăcinar, lucru interzis de puritanele satului care n-au ce căuta la acest târg al tinereții. Un întreg comerț a devenit specific evenimentului între care cel mai erotic element este „colivia pentru păsărica
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
primite cândva. Coronițele culegeau praful din mica ei bibliotecă foarte des vizitată Frumușică, cu zestre corespunzătoare, era floarea cea mai râvnită de toți flăcăi. Dar nu ajungea oricare la nasul ei. Nu că ar fi mândră cu ifose. Din contră, vânjoasă putând doborî ursul și deosebit de băiețoasă nicidecum nu o puteai considera sfioasa fată de măritat. Era unul din motoarele active ale satului prin toată comportarea ei. Ionel poate ar fi o pereche potrivită. Viitor agronom, acum la studii, avea perspectiva
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
ia în brațe și să-i șoptească la ureche, poate chiar între pupice: „Măi fetițo, ce ai descris acum nu sunt decât două grade de libertate și un prieten, vântul!” Biata fetiță. Se simțea atât de bine strânsă în brațe vânjoase care pot purta coasa. Și pupicele? Nici nu mai știe de au fost două sau nouă. Și nici la câte a răspuns!. Tot șoptit la ureche, după un pupic mai acătării dat cu foc, Anica i-a zis: „Lămurește-mă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
cu castronul cu boabe de porumb în mână, lume în drum, soarele sprijinit în sulițele de foc ale razelor, ca un străjer obosit privind mulțimea din piață. În curte a intrat unchiu Iosif, alt frate al tatei, morarul satului, mare, vânjos, parcă se lăsa pământul când călca, pe cât de voinic pe atât de blajin și de vesel în privirea albastră. A luat-o pe mama de umăr și a dus-o în casă. - I-a luat pe toți, și pe Gică
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
de la naștere, copiilor li se brăzdează adânc obrajii cu fierul pentru ca nimicindu-se din timp rădăcina părului, să se acopere cu cicatrici și zbârcituri. Încât îmbătrânesc fără barbă și fără pic de frumusețe, întocmai ca eunucii, cu mădulare butucănoase și vânjoase, cu cefe groase și cu înfățișare monstruoasă care te înspăimântă și te face să crezi că sunt animale cu două picioare sau momâi cioplite în chip grosolan, așezate la marginea pădurilor. Pe lângă neplăcuta lor înfățișare omenească, mai sunt și grozav
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
Și suflet de copil; Cu plete-n vânt Din par cărunt, Ascuns subtil; Cu ochi căprui, Sprancene-arcui’, Rapizi la învățat; Cu pași grăbiți, Vioi și iuți, Și mersul tresăltat; Inima mare, Voința tare, Din fragedă pruncie; Cu mâini mănoase, Brațe vânjoase, Muncite-n hărnicie; Prima la scoala, Nu doar-ntro doară, Prietena cu cartea; Dar, dușmani câți! -Face-s-ar punți!- Ce vrură să-i ia partea; Dar Dumnezeu, Oricând la greu, I-e sprijin și speranța; Și mandre urme Are în lume... Nu
PORTRET PRINTRE ANI de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353696_a_355025]
-
vina cea mare este a noastră. Prea ne-am tâmpit cu toleranța noastră prostească, umilitoare, dăunătoare, de-a face tot timpul pe bunii creștini. Dar în creștinismul ortodox-evanghelic nu există toleranță fără dreptate. Așadar, Cabana Capra este ținută în brațele vânjoase de cei mai chipeși feciori daci, carpatini, Moldoveanu și Negoiu ai mărețului masiv muntos Făgăraș. De aici, de la Capra începe suișul Miracolului divin. Rocile cristaline dau nemurire munților Făgăraș din care a odrăslit fascinația celor Opt vârfuri, de peste 2500 m
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
întredeschisă și buzele îi fremătau ușor în urmărirea melodiei. Și-a lăsat privirea printre genele apropiate în ochii lui, simțindu-i cum o sorb cu mare încântare. Înclinându-și capul și aplecându-se ușor în timp ce o strângea spre pieptul său vânjos, Cristian a sărutat-o pe gură într-un impuls pe care nu șil-a putut stăpâni. Buzele ei au răspuns sărutului ce venise pe neașteptate tocmai în clipa în care își dorea să fie sărutată. Încă doi pași și alții doi
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
Alexandrina, ca dar pentru continua și sacra pomenire a omenirii din familia noastră, o infimă fărâmă materială, într-un interval de timp pe care ursitoarele mi l-au prescris c-o să-l străbat. Am venit pe lume țipând în mâinile vânjoase ale moașei Calimache, m-am supus fără voie cred, ritualului de după naștere, înconjurat de grija și căldura exagerate în astfel de momente. Eram înconjurat numai de femei, bărbații casei fiind plecați cu treburile zilnice. Bunicul era cu vacile în Tâlva
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]
-
-i apăsa de loc. Niște pictori suprarealiști, veniți de la Paris, au agățat un puck galben pe bolta cerului, îmblânzind astfel, curenții reci, încolăciți în jurul spectatorilor. Febra așteptării creștea pe măsură ce timpul se îngrămădea. Primul la start a fost Cristian, un tânăr vânjos, încercat de vicisitudinile sorții. Înainte de pornire, s-a aplecat și și-a verificat legăturile, apoi s-a concentrat la start. Gândul îi fugea la taică său care s-a așezat beat la volan, să pescuiască la râul cel mai apropiat
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
Răpeste-mă pentru o clipă, Să uit de nori, să uit de toate, Să simt cum îmi redai aripă. Hrănește-mă cum știi doar tu, Cu glasul tău miraculos, Să uit de tot ce-nseamnă nu, Să zbor pe brațul tău vânjos. Sărută-mi clipa ce mă doare, Sărută-mi pagina de dor, Să uit de lacrimile amare, Să simt cum mă hrănești în zbor. Primește-mă ca pe o rază Care se stinge-n seri târzii, Să uit că mă poți
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Răpeste-mă pentru o clipă,Să uit de nori, să uit de toate,Să simt cum îmi redai aripă.Hrănește-mă cum știi doar tu,Cu glasul tău miraculos,Să uit de tot ce-nseamnă nu,Să zbor pe brațul tău vânjos.Sărută-mi clipa ce mă doare,Sărută-mi pagina de dor,Să uit de lacrimile amare,Să simt cum mă hrănești în zbor.Primește-mă ca pe o razăCare se stinge-n seri târzii,Să uit că mă poți ține
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
ai zis că țara nu-i a noastră, Tu te-ai gândit la cei ce or să vină. Din vârf de munte pân’ la marea-albastră, Pe zarea noastră plină de lumină Va înflori, precum o floare-n glastră, Un trunchi vânjos și demn de rădăcină. BALET Se cerne din cerul cel negru, de smoală, Ninsoare bogată și albă ca untul; O plapumă albă-nvelește pământul Și curge întruna zăpada domoală. Pornește acuma să sufle și vântul, Vin îmbujorați copiii de la școală
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
Erau așteptate celelalte ambulanțe când un zgomot de sirene mai deosebite a îndepărtat curioșii adunați. În plină zi tot se vedeau sclipirile albastre ale grupului de mașini care se apropia vertiginos. Din prima, oprită lângă fiarele contorsionate, sare un om vânjos dar puțin straniu. Parcă înghițise un băț și părea un general în fața armatei sale. - „Unde este Prima Doamnă?” răsună ordinul său „În drum spre Spitalul Universitar” veni răspunsul medicului SMURD - În ce stare? Continuă dialogul început - Întrebați domnul de acolo
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
sunteți pui de om” - Puțintel cam agramată, dar sună frumos. Ai dat în mintea copiilor? - Nu chiar. Amintiri de pe vremea când ursul a fost păcălit de vulpe și și-a pierdut coada la pescuit. - Probabil tu te temeai de ursul vânjos. Nu realizai că vulpea nu s-ar fi temut de el? - Cine punea astfel de probleme de înaltă filozofie a copilăriei? Dar ia spune tu, atotștiutorule, este sau nu este floarea pui de pom? - Dacă te referi la aceea crescută
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
nu a fost prea grea, nici o jertfă prea mare. S-au rupt cu totul din falsa ordine, demonic, păcătos și părelnic unitară, de fapt spartă din marea Unitate, s-au rupt din ordinea anti-dumnezeiască a lumii și s-au integrat vânjos, necurmat și exclusiv în adevărata și unica rânduială a Viului Dumnezeu. Ruptura lor de lume a descoperit oamenilor un echilibru sufletesc nou: liniștea, în despuierea cu totul de lume și în dragostea aprinsă de Dumnezeu, de la Care și prin Care
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
de cuvânt. Eu știu că ești virgină și am mare încredere în tine. Ne vom căsători și atunci... - Ne vom iubiiiii! a izbucnit Alina și a sărit din pat uitând că este dezbrăcată. Eugen a prins-o în brațele-i vânjoase și s-au îmbrățișat strâns. I-a simțit lacrimile pe obraji. A mângâiat-o duios și i le-a sărutat, ștergându-i fața cu buzele lui. Ea plutea de fericire. - Nu mai sunt amețită de la șampanie..., acum mă amețești tu
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
ajunseserăm, când în preajmă ne răsunaseră primele împușcături. Ușa de la intrare se deschisese brusc și un val de aer rece, însoțit de fulgi mărunți de zăpadă, se năpustise înăuntru. În cadrul ei își făcuse apariția un om nu tocmai înalt, dar vânjos, purta o pufoaică cenușie, cu umerii năpădiți de ninsoare, și o căciulă neagră, cu marginile roase, de sub care se iveau în dreptul tâmplelor smocuri zburlite de păr coliliu. Avea niște ochi mici, spălăciți, și o mustață stufoasă, plină de promoroacă. Se
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]