503 matches
-
ne dă târcoale Rotindu-se în cercuri ample, Într-un halou cu mov tivit. Citește mai mult Soarele-a apus spre seară,Luna-ncearcă să răsarăDar pentru a șasea oară,În Secolul XXI,Intră-n Eclipsă totală...Mâncat-au Luna vârcolacii?de frunze-s goi acum copacii.Motanii adunați în strană,Așteaptă omul în sutanăSă-i poftească la pomană.Ce întuneric este afară,Nici stelele n-au răsărit,Un OZN ne dă târcoaleRotindu-se în cercuri ample,Într-un halou cu
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
pentru ca, prin ritul religios, să fie integrat În ordinea sacră a universului (pruncii care mureau Înainte de botez erau Înmormântați În marginea cimitirului, fără cruce, fără nume sau cu mențiunea „moroi”. Mai multe credințe magice Îi asociau cu diavolul, pricolicii sau vârcolacii, precum și cu actele de vrăjitorie malefică). După șase luni sau un an de la naștere, avea loc obiceiul tăierii moțului (băieți) sau ruperii turtei (fete), care marca sfârșitul statutului de nou-născut: acum, diferite microrituri de divinație (copilul trebuia să aleagă Între
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Bestiarul mitologic românesc). În studiul amintit, Constantin Eretescu propune o tipologie a ființelor mitologice (având ca bază numai textele de tip legendă) În care identifică patru clase: a) benefice (Zânele, Baba Dochia, Rohmanii, Spiridușii, Blajinii etc.); b) malefice (Muma-Pădurii, Zmeul, Vârcolacii, Dracul, Pricolicii, Căpcăunii etc.); c) benefice și malefice (Șolomonarul, Urieșii, Știma Apelor, Ielele etc.); d) justițiare (Ursitoarele, Marțolea, Sfânta Vineri, Joimărița). Clasificarea de mai sus, având ca axă atitudinea ființelor dotate cu puteri supranaturale față de om, nu este exhaustivă (nu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu slavii. Vocabularul românesc ce desemnează credințe, superstiții, cutume (obiceiuri) cuprinde numeroase dublete (triplete) lexicale (latino-slave, thraco-latino-slave), ce oferă o imagine specifică despre interferențele și conviețuirile spirituale dintre romanici și slavi. De pildă, terminologia daimonologiei românești: alături de slavonismele duh, diavol, vârcolac, mor, moroi, zmeu, vrajă, vrăjelnițe se află lexemele traco-dace bală, balaur, dulf, zgripțor, zgripțuroaică, dar și latinul drac (draco) alături de care stau "cohorte" întregi de genii, îngeri, existențe divine suprasau sub-mundane de origine greco-romană și orientală ce au "populat" spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet, milă, pomină, molitfă, pristol, raclă, vârcolaci, rai și iad. N. Iorga menționa constatarea lui Miklosich: din imensul vocabular slav al limbii române o parte provine din traducerile cărților sfinte. Rezumând, moștenirea slavă în limba noastră este foarte însemnată. În toponimie, ea se întâlnește pe întreg pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu tenebrele precosmogonice. „Opoziția întuneric/lumină se supra- pune polarității fundamentale Haos/Cosmos” (10, p. 99). Astrele sunt fie ascunse în Infern sau reprezentări simbolice ale acestuia (peșteră, beci etc.), fie în pântecele întunecos al Demonului (fie el lup, leu, vârcolac sau balaur). Astrofagia este un motiv mitic mult prea răspândit și cunoscut pentru a insista mai mult asupra lui (87). Cert este faptul că abia regurgitarea astrelor din pântecele monstrului astrofag produce regenerarea lor, redându-le prospe- țimea și vigoarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru solomonar. Astfel de apelative provin, de regulă, fie din sinonime populare pentru vrăjitor (vâlhaș, farmazon, om meșter) sau pentru 267Balaurul și solomonarul preot („cliric” = cleric), fie din confuzia cu alte ființe mito-folclorice (șercan, balaur, strigoi sau moroi de ploaie, vârcolac care trage apele), fie din derivate la solomonar (șolomonar, solemonar, sodomonar, solomon, soloman, șolomăț etc.) (3, p. 48 ; 33, p. 124 ; 39, p. 29 ; 65, p. 203). în nordul Transilvaniei și al Moldovei, pe lângă apelativul solomonar sunt semnalate ca uzuale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și sora lui june” (28, p. 178). Vezi în Tipologia poveștilor populare tipul 300 - „Lupta cu dra- gonul” (79) și în Indexul de motive din literatura populară moti- vele G 551.1 - „Salvarea surorii de către un frate de la un monstru (vârcolac, căpcăun)”, R 111.1.3 - „Salvarea unei prințese (fecioare) de la un balaur”, R 111.1.4 - „Salvarea unei prințese (fecioare) de la un uriaș (monstru)”, toate cu o impresionantă bibliografie, chiar dacă neexhaustivă (78). 4. Eroina dispare complet din economia mitului. Valențele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
soarelui), datorată norilor. Receptarea întunecării ca fiind un fenomen cosmic nefast este simptomatică și definitorie pentru mentalitatea unor populații care divinizau Soarele și Cerul (senin). Cauzele care produceau aceste întunecări ale „chipului” zeului uranian - indiferent dacă era vorba de eclipsă (vârcolaci), noapte (demonul Apophis) sau furtună (balaurul norilor) - au avut parte de un tratament analog : valorizare negativă, demono-morfism, acțiuni concertate și soli- dare ale zeului și oamenilor pentru răpunerea (alungarea) lor și restabilirea ordinii cosmice. Iată ce scria în secolul al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
loc într-o perioadă în care simbioza slavo-romanică nu era pe deplin încheiată. Astfel, vocabularul credințelor și superstițiilor ancestrale la români, inclusiv cel al creștinismului popular, conține, deloc întâmplător, alături de termeni de origine tracică sau latină, și nenumărate slavonisme: duh, vârcolac, moroi, zmeu, vrajă, iad, rai, praznic, potop etc.19. La scurt timp după apariția pe harta politică a Europei, Țara Românească și Moldova vor ocupa locuri bine definite în civilizația bizantino-slavă. Chiar dacă din arsenalul politic al celor dintâi domni munteni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
raze; Zvon aprig, necurmat, în tâmple, / dăruitor de vechi extaze, / aduce lunecarea frântă”. Asemenea lui Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, autorul Poemelor depărtării (1977) valorifică, mai ales în ciclul Jienești, elemente de folclor ezoteric, compune descântece, evocă vârcolaci și pe „muma ploii”, dă „în bobi”. Contraponderea o susțin orațiile cu tentă expresionistă, unele cu ecouri din Ilarie Voronca: „Vai ție, naivă și mult prea-ncrezătoare / planetă, atât de îndrăgită de / cei mai pesimiști poeți! / Curând va începe un
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
Poezia noastră în straie nemțești, ST, 1998, 9; Datcu, Dicț. etnolog., II, 245-247; Nicolae Constantinescu, Un alt „Meșterul Manole”, ALA, 1999, 458; Ion Șeuleanu, „Meșterul Manole”, ST, 2000, 1; Iordan Datcu, Istoria unui lexicon, RL, 2002, 6; Viorica Nișcov, Când vârcolacii mâncau luna, iar Apa Sâmbetei fierbea neostoit, LAI, 2002, 15; Dicț. scriit. rom., IV, 500-501; Manolescu, Enciclopedia, 655-656. I. Ș.
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
Hristos. În fine, noua cultură de masă se adresează nu numai așa-numitului middle man, ci și persoanelor care consumă, cu nesaț, bogata literatură legată de spiritism, parapsihologie, chiromanție, numerologie, astrologie etc. și „remetabolizează” avalanșa de filme cu demoni, stafii, vârcolaci, mutanți și vampiri. Noua cultură de masă este ea însăși un excelent ingredient pentru discursurile politice populiste, având un enorm potențial de manipulare. Nu vom insista asupra acestei chestiuni, dar trebuie să menționăm că denunțarea insistentă a „complotului mondialist” - care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de gângănii” (Murnu, XVII, 400). Păsările au adormit de mult printre ramurile acaților. Doar bufnița Atenei se trezește acum, spre a păzi, cu ochi nocturni, Înțelepciunea de coșmarurile întunecatei Nix. Peste munții din Itaca plutește luna, mușcată pe jumătate de vârcolac. Se ivesc, pe rând, Cancerul, Pleiadele, Hiadele, Orion... Furtuna toamnei egeice se aude dincolo de munții Olimp, se văd fulgerele și se aud tunetele lui Zeus, care s-a mâniat, cine știe din ce pricină, pe tesalienii cei mândri și pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de luna în descreștere pentru a recolta. Se pare chiar că recoltarea în această perioadă vă permite să conservați mai bine și pe timp mai îndelungat produsele cultivate! Luna plină și plantele Perioada de lună plină nu este propice doar vârcolacilor și îndrăgostiților. Este benefică și pentru plante, care absorb mai bine apa, ceea ce le sporește puterea de germinație și de creștere. Dacă vreți să respectați calendarul biodinamic, vă recomand să semănați cu două zile înainte de luna plină. Cum știți dacă
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
în basme, lupul îl confruntă pe subiect cu forța interioară, cu puterea voinței și cu stăpânirea instinctelor. Simbolizează și un mediu amenințător, competiția sălbatică și nemiloasă în care intră o persoană pentru a obține sau a-și menține puterea. Legenda vârcolacului face parte din același simbolism: transformarea omului în lup ilustrează involuția psihică. Există totuși și excepții în această interpretare negativă: lupoaica ce-i alăptează ca o mamă pe Remus și Romulus sau lupii protectori și binevoitori ce îl primesc la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fel ca oglinda, o reprezentare a spiritului ce percepe realitatea, dar care nu este realitate. Ea îl trimite pe cel ce visează la propria subiectivitate. Conform credințelor populare, lunii pline îi sunt atribuite nenumărate puteri, mai ales cea de transformare (vârcolacul), dar și de creștere, de fertilitate și de intensificare a angoaselor. Soare Soarele este simbolul universal al vieții, fericirii și puterii. Cei mai importanți zei ai diverselor panteoane sunt, din acest motiv, reprezentări ale soarelui. Dat fiind că își revarsă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Dar ar mai repeta experiența? Nu e o idee așa de bună. El ar putea crede că e ceva mai mult decât sex. În plus, avea așa de mult păr pe spate că aveai senzația că faci sex cu un vârcolac. Cel care a Însoțit-o Însă În călătoria În Birmania nu a fost Phil, ci iubitul ei de-o lună, Wyatt Fletcher. Unicul copil adorat al lui Dot Fletcher și al soțului ei decedat, Billy, regele orzului din Mayville, Dakota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mă vei căuta m-am ascuns în mesajele-ți scrijelite pe trunchiul rămas fără seva iubirii Lacrimi fierbinți sătui cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața pârjolită ulcioarele neîncepute își cască gurile prin care își plâng secunda rădăcinile însetate pe obrajii dogoriți de muncă lacrimi fierbinți lunecă în țărâna care sfârâie de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
țintuiți locului, ne privim, ne scrutăm ca și cum ne-am saluta, facem aproape simultan aceleași gesturi: privitul ceasurilor, de exemplu, sau răsucitul de pe un picior pe celălalt, sau ridicatul gulerelor (toamna poartă un fulgarin de culoarea vișiniu--sângerie a lunii mâncate de vârcolaci). Adeseori chiar zâmbim, surprinzându-ne făcând aceleași gesturi. De parcă am fi imaginea celuilalt în oglindă. Eu, neglijent îmbrăcat, somnoros, burtos, ciufulit. Ea, zveltă, cu un breton ciufulit și el, cu privirea mereu pornită parcă spre a râde, puțin mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi și strigoi, pricolici, vârcolaci, năluci, arătări, un zgripțor de sânge-nsetat; negre stoluri de-naripate reptile și rău, printre ele, un Încruntat vasilisc ce năzuia ca ucigașa-i privire s-o-nfigă În a mea căutătură. Dar tot de pân-aci nimica fuse: răul abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de preot la sfarsitul slujbei de curåțire a sufletelor Când secetă se înståpânea arzåtoare înfrigurând gândurile lipsite de pâinea speranțelor de-a avea dupå ce så bem apå care apå clipocea în orizont despletitå față morgana cu ciulini zvârcolind pulberea vârcolaci cålårind mareele de foc înspre miazånoapte Când credințele se rezemau doar în sårbåtori și pomeni și rugåciunile se råcoreau în prealabil cu înjuråturi adresate facturilor mamei și tatålui lor de taxe și prețurilor pe sută de grame de gaturi aripi
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]
-
continua să descarce glasul aromat al blajinei doamne Venera. Rămăsese în prag, profesorul. Detectivul Vancea ținea mâna pe cureaua genții de plastic, nu avea curaj să violeze sanctuarul. — Intră, intră, domnule Vancea. Merită să pierzi câteva ore cu opera necunoscutului. Vârcolacul... un suflet, profesore, ai să te convingi. Vei vedea ce înseamnă precizia și surprizele adevărului. Adâncul adânc al zădărniciei, asta ai să vezi... și asta fără cuvinte. O epopee, domnule Vancea! Homer!... ai să vezi. Homer fără cuvinte, fără ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și simplu. Detectivul avansase, prudent, prin vestibul, până în fund. Tereza deschise ușa din dreapta. — Acesta e biroul lui Tavi. Rafturile până la tavan, pline cu mape groase, de toate culorile. — Intră, intră, domnule Vancea. Să pierzi câteva ore cu amprentele acestui înlocuitor. Vârcolacul! Vei vedea memoria și surprizele adevărului. Adâncul adânc, asta ai să vezi! Homer, fără cuvinte. Intră, intră, merită, crede-mă! Rămăsese singur cu comoara câteva ore. Pe la 5, gazda îi aduse un ceai și câteva felii de pâine unse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
audă, va ceda, va da totul afară. Va renunța la tăcere și la disertații savante și la colecția de fotografii. Va pune degetul pe rană, coana Tereza, în sfârșit! Va trăda, da, da, nu-și va mai stăpâni furia contra vârcolacului care a fugit cu handicapata în legendă, în basm, îi va da pe față toate tertipurile, toate, toate. Luptase destul Anatol Dominic Vancea Voinov să nu o ia la fugă, duminica, spre locuința fantomei Tavi, să nu telefoneze nici luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]