294 matches
-
unde și tu ai crescut, în trei camere la bloc, Mirelo, tu n-ai venit de la coada vacii, ca altele care tocmai ele te mănâncă de fund că, ce să mă fac, țăranca aia de Mirela cu neamu’ ei de văcari și dogari, adică, vezi Doamne, Dogaru de la doagă, dacă taică-său cioplea doage de butoaie și putini, ca să vezi de unde a plecat ca să se-ajungă și ce s-ar fi făcut ea dacă n-ar fi dat peste fraierul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu dojană prefăcută. De când se știa, moș Ilie lucrase pe domeniul familiei Dracea, la fel ca străbunii lui care urmaseră credincioși de-a lungul timpului destinul capricios al celor cărora le încredințaseră devotamentul lor. Copil fiind, pornise ca ajutor de văcar, ajungând, în fine, datorită priceperii și înțelepciunii sale logofăt peste întreaga moșie. Cunoscuse deja două generații de stăpâni. Acum, anii înaintați, îi îngăduiau să o vadă și pe a treia. Chiar dacă vederea mai slăbise un pic iar junghiurile dimineții stăruiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spre sticla cu vin. Felul în care s-a uitat Violeta la el l-a înspăimîntat. A avut impresia că-i din nou copil, în ziua cînd s-a pomenit față-n față cu un șarpe. "Ferește!" i-a strigat văcarul satului și a lovit lighioana cu ghioaga, rupînd-o în două. Nu vreau să mă duc, Mihai! pare că se roagă vocea Violetei. Am nevoie de-o zi ca asta, înțelegi? Dacă eu am însemnat ceva pentru tine, ajută-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
termina lucrările de construcție la noul colegiu, profitînd apoi de aplauzele călduroase pentru a-i tapa pe toți de ceva bani. Acum era rîndul părintelui Brown să vorbească. Susan fu gata să leșine cînd auzi accentul Îngrozitor al părintelui, „un văcar cu sutană“, comentă În sinea ei. Fără să-și poată da seama de ce, Julius Îi găsise Întotdeauna defecte părintelui Brown, rîdea prea mult, tocmai se uita la el cu luare-aminte cînd auzi limpede glasul maică-sii, Întoarse capul, glasul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
drumul străbătut până acasă spre a se putea spăla odată ca lumea, în timp ce acolo baia a fost transformată într-un teatru de cameră (I, p. 358). Copiii regelui își fac apariția episodică : Oreste caută să-și procure niște pantaloni de văcar absolut autentici, Electra revine de la întâlnirea cu grădinarul încredințat ei de Clitemnestra, replică a agricultorului din tragedia lui Euripide (I, p. 360). Cei doi știu că tatăl lor a asistat la începutul spectacolului și se interesează de reacția lui inevitabil
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de obște și primea un semn distinct de la cel mai bătrân dintre răzeși, un băț de cireș care ținea loc de chitanțier. Cel care plătea impozitul primea o așchie din respectivul băț în loc de chitanță. Existau și funcționarii cu roluri economice: văcarul, ciobanul, pădurarul, paznicii de câmp sau meseriașii angajați de sat - fierari, potcovari, olari, tâmplari sau dulgheri. La 1776, prin Codicele lui Grigore Alexandru Ghica, sătenii erau obligați să aibă astfel de funcționari, munca lor fiind răsplătită, de regulă, în produse
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
furat... Cam de-aici a izbucnit cearta: Gheorghe, fratele mamei a dat cu harapnicul peste gard, de-a călare, a prins-o de picioare, a Început s-o tragă... - Cu ce? Harapnicul e bici, nu lasso. - Și una și alta. Văcarii călări, haidăii, dau În așa fel, Încât șfichiul să se Învălătucească, să se Înnoade În jurul picioarelor -și trag... - A vrut s-o tragă pe bunica peste gard? - Numai s-o doboare. Dar nu i-a mers, mama cunoștea harapnicul - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să dea, or să vadă ei. Fusese cât pe-aci să fie bătut. Chiar și tat-său îl înjura, încolo se schimbau mereu președinții, în acest sens exista într-adevăr o frământare în sat, erau numiți tot felul de foști văcari, prăpădiți scoși din umilința lor de odinioară, care își pierduseră loturile din puturoșenie și care numiți președinți își dădeau în petic, se legau nu de cei bogați, ci tot de cei de treabă, cu care aveau ei vechi răfuieli. Erau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la limba română ca să fiu, cum se zice, primar în sat. În primul rând că nu sunt, nici pomeneală să fiu. Nu figurez pe „lista lui Manolescu”, alături de marele romancier Dumitru Popescu-Dumnezeu. Apoi, nici la oraș nu sunt un simplu văcar. Cu toate că n-am scris decât trei cărți direct în franceză, celelalte au fost traduceri, am reușit să fiu cât de cât băgat în seamă, aici, în orașul-lumină, în țara literaturii. S-a scris despre mine și despre cărțile mele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
manolesciene de „întâmpinare”, dar și în publicații universitare, inclusiv teze de doctorat. Nu sunt în canonul literaturii române, dar sunt în dicționarul scriitorilor francofoni. Recunosc, eu aș fi vrut să fie invers... Nu mă întrebați de ce! Poate că ești un văcar patriot, îmi susură cineva la ureche. Cotidianul, 2-3 martie 2002 America e cu ochii pe noi — Pe tine nu te-a enervat articolul lui Tony Judt? mă întreabă Pastenague în stilul său abrupt, americănesc... De ce să mă enerveze? fac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
o noapte întreagă, umăr la umăr, cu gâturile întinse și în ritmul aceluiași pas. Galbena felie a lunii ne întâmpină, pe platoul pe care pasc trifoi, cel puțin două mii de vaci. E încă întuneric când trecem pe aici, printre zbieretele văcarilor și dangătele sutelor de clopote sonore și sparte. În jurul platoului, doar uriașele ziduri negre închipuite din munții împăduriți, ca să ne închidă cu desăvârșire într-o arenă neagră, acoperită ce cerul ferecat cu milioane de stele. Atunci mi-am dorit iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Oghinciuc, Ion Condruc, Fieraru, muncitor adus special, Vasile Musteață, Mihai Romaniuc și ații. Mihai Ratuș este recrutat în rândul securității, iar Dumitru Hrapciuc este coptat pe linie judiciară. Comandantul Centrului Militar raional Trușești este adus din comuna Răuseni, unde era văcar, și i se dă gradul de căpitan. În Sfatul popular schema posturilor a fost mărită cu un îngrijitor, un cantonier, un agent veterinar și în special s-a mărit rolul vicepreședintelui, care răspundea în egală măsură cu președintele. Aici, în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Oghinciuc, Ion Condruc, Fieraru, muncitor adus special, Vasile Musteață, Mihai Romaniuc și ații. Mihai Ratuș este recrutat în rândul securității, iar Dumitru Hrapciuc este coptat pe linie judiciară. Comandantul Centrului Militar raional Trușești este adus din comuna Răuseni, unde era văcar, și i se dă gradul de căpitan. În Sfatul popular schema posturilor a fost mărită cu un îngrijitor, un cantonier, un agent veterinar și în special s-a mărit rolul vicepreședintelui, care răspundea în egală măsură cu președintele. Aici, în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
directorului teatrului. Actorii sânt îmbrăcați ca acasă, în moda timpului nostru, chiar daca e vorba de împărați sau mișei (mișeii apar desculți, ca să li se vadă mișelia din cap 122 până în picioare), iar un tânăr nobil e îmbrăcat în pantalon de văcar american cu o cămașă neagră străvezie, care să sugereze toată ticăloșia neagră a personajului. Va să zică nu renunțăm nici la decor, nici la costumație, ci le dăm alt înțeles. Care? Nu se înțelege bine. Răspunsul ar fi, jucăm totul în stilul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Întrebări acelui gaucho. Nici unul nu vorbea ebraică. Nici limba lui Iisus. Domnul Sammler trecuse la italiană, pe care crescătorul de nutrii cu posomorâre argentiniană o pricepea, cu fața grea, arătoasă, observând fiarele lacome de pe lângă cizme. Era basarabeano-siriano-sud american - un ditai văcarul israelian din pampas, vorbitor de spaniolă. Măcelărea el singur micile animale? dorise să știe Sammler. Italiana lui nu fusese niciodată bună. „Uccidere?“ „Ammazzare?“ Gaucho Înțelesese. Când venea vremea, le ucidea chiar el. Le lovea În cap cu un băț. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a câmpului. Așa că Năstăsiei îi rămânea doar să aibă grijă de păsări, ce-i drept destul de multe și de diferite, de doi-trei godaci, de doi copilași bălai, și în rest, mai nimic pentru că cele două vaci și tăurașul plecau cu văcarul de dimineață și se întorceau pe vremea mulsului către seară. Dar asta nu înseamnă că Năstăsia putea lenevi prin gospodărie: grădina de legume, straturile cu flori, curățenia, dereticatul prin casă, prepararea mâncării, toate rămâneau în seama ei și trebuiau rânduite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la brâu, le supraveghea de sub un copac. Vitele nu erau marcate cu fierul roșu, dar toată lumea știa care a cui este și de unde se trag. Acestea erau semne de bunăstare, materializarea muncii cuiva în minele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
În Infern, l-a Întîlnit pe Ahile bîntuit de păreri de rău. Avusese alegerea Între o viață scurtă și răsunătoare și o viață lungă și obscură, o preferase pe prima, iar acum regreta de a nu fi fost un simplu văcar. Dar e ciudat să acuzi setea de glorie Într-o natură lipsită și ea acum de modestie; e un incendiu amar și secret În aer, arzînd În el, treptat, ezitările de a participa la această victorie grăbită a primăverii. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Asculta cum pocnește înăbușit. - Am avut și eu un băiat, zâmbi vinovat bătrânul. Nu al meu. Îl înfiasem de la niște neamuri mai de departe, din Șoptireanca. De la unul de-al lui Tomnea. Necăjit, vai de capul lui. Tac-su era văcarul satului, cu cireada. Așa era indicația pe-atunci, ca ăștia ca alde noi, care n-avem copii și lucram unde lucram, să înfiem câte un copil, să-l lăsăm acasă, când eram noi la post. Locuiam în București p-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ăștia ca alde noi, care n-avem copii și lucram unde lucram, să înfiem câte un copil, să-l lăsăm acasă, când eram noi la post. Locuiam în București p-atunci. Cizmarul deveni dintr-o dată atent. Îl știa pe Tomnea văcarul. Murise demult, pe câmp. Îl trăznise când se întorcea cu cireada. - N-a vrut băiatul să stea prea mult la mine, continuă bătrânul. Nu i-a plăcut că-l țineam mai mult la cămin. A fugit și mai că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu mama. Stăteam și mă jucam chiar acolo, lângă salcâmii ăia, de i-a tăiat astă vară dom’ Soporan. Eram cu dom profesor... Ăla de-a fugit chiar în anul ăla sau al doilea. Săpa pe deal la cetățuie. Băiatul văcarului, de-l luase de mic un domn de la București și p-ormă l-a lăsat să facă Facultatea. Popa o privi lung, ca și cum abia atunci o vedea prima oară. Îmbujorată, fătuca îl privea și ea ciudat, descoperindu-l parcă abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plan cadastral. Părintele Băncilă studie și el afișul cu Tomnea. Din fotografie îl privea un ins necunoscut, îmbătrânit, cu față prelungă, ochi borcănați. Parcă era flămând și-i venea să plângă de foame. Nu semăna câtuși de puțin cu băiatul văcarului, tinerelul din urmă cu ani, care venise și săpase pe dealul de la Cetatea Nouă. Poate nici nu era el. Doar simplă potrivire de nume. Auzise la radio că se întorsese de câtva timp în România. Făcuse avere pe acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe la prefectură să întrebe unde a tras Tomnea, poate îl și întâlnește. Să-i spună că părinții i-au murit demult și-l iertaseră, la spovedania de pe urmă, că nu mai știuse de ei. Poate, dacă-i chiar el, băiatul văcarului, să-i ceară și ceva bani pentru niște odăjdii noi. Sau pentru vitraliile altarului. Sau pentru gardul cimitirului, ca o donație pentru locul unde sunt astrucați părinții lui. Să-i dea și lui niște dolari, dacă tot dădea în stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dar ștampilate ferm în fund „Made in USA” iar în frunte cu ștampila ovală „APROVED” adică, aprobat. Au pus ei de-o ciorbă din asta numită revoluție în Tunisia care se pare că le-a reușit sută la sută, apoi văcarii unchiului Sam au simțit ei că și pe undeva prin Egipt cam miroase a praf de pușcă și chiar dacă nu mirosea, imediat și-au băgat coada lor păroasă. Și au pus ei aici de-o revoluție televizată, așa cum mai făcuseră
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în această ramură sunt foarte consistente, dar așa cum am spus, nu sunt luate în seamă pentru impozitare. Dar să mă explic, de unde mi-a venit mie această neîncredere, ca să nu mă suspectați gratuit, că mă supăr și eu precum văcarul pe sat, pe onorabilii „boci” guvernamentali. Citesc eu la gazetă că o tânără din Pitești, (cu numai 23 de primăveri la activ), prestatoare a meseriei despre care vreau să vă vorbesc, care de fapt cică ar fi cea mai veche
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]