3,885 matches
-
care nu lipsise de la nicio reprezentație. În cinstea păpușarului, a maestrului, avu loc și o recepție. Răspunzând la câteva Întrebări despre munca sa, cei prezenți remarcară modestia și simplitatea artistului, vocea caldă și ochii săi inteligenți. Doamnele Îl priveau cu vădită simpatie, iar domnii se simțeau extrem de onorați de prezența acestuia printre ei. Spectacolul din seara aceea umpluse până la refuz sala. În primul rând de scaune, alături de alți câțiva oficiali din oraș, veniți Împreună cu familiile, se afla Însuși domnul primar (proaspăt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu se mai desluși niciun zgomot... M-am apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât. Inima Îmi bătea ca un clopot. O lumină limpede, clară, curgea acum prin sticla ușii. Am apăsat clanța și am intrat cu vădită nesiguranță. Totul era imaculat, de un alb ireal, Într-o perfectă ordine și curățenie. Un zgomot discret Îmi Întinse privirea spre geam. Spre geamul dincolo de care am văzut două siluete albe, prelungi, ținându-se de mână și ridicându-se, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
memoriei sale, dar, cu toate eforturile mentale depuse, nu reuși să creioneze portretul nici unui pretendent la mâna Inei. Ea nu era o fată care să colinde străzile, să populeze petrecerile. Cine o fi? Cine o fi? frământă ea întrebarea, cu vădită nerăbdare ... Tocmai când Ina se pregătea să-i destăinuie numele mirelui, ușa se deschise brusc și doctorul Pencu, furios ca un taur care intră în arenă glăsui fără menajamente: - Fetele mele stau la taclale și o femeie de la salonul nouă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Iluminismului. Dar eu Înțeleg prin folosirea publică a rațiunii, pe aceea pe care cineva, ca savant, și-o exercită În fața Întregului public cititor”. Kant face această importantă distincție Între folosirea publică a rațiunii și folosirea privată a rațiunii, cu intenția vădită de a preciza Înțelesul „ieșirii omului din starea de minorat” și totodată răspândirea printre oameni a spiritului libertății. Această distincție, care avea să fie capitală Încă din anii pregătitori ai Revoluției Franceze de la 1789, se adună În următoarele notații: „Folosirea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
își produc efectul cu întârziere, fiind prea îndepărtate, nu se mai poate întreprinde nici un fel de măsură de apărare și reparare a situației. Noiembrie începuse a umbla de câteva zile pe străzile orașului ca un om al locurilor, cu intenția vădită de a veni în sprijinul edililor, cernând din sita înalturilor un strat subțire de zăpadă pentru a acoperi rănile pământului ars în cuptorul verii și răvășit de intemperiile toamnei. Și, ca un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să-l afișeze. Ochii ei, cândva căprui, vii și neastâmpărați, deveniseră inexpresivi, de un galben pal, ca frunzele unei toamne târzii călcate îndelung de pașii nepăsători ai trecătorilor. Văzând-o pe Ina, Olga întinse o mână spre aceasta, cu un vădit efort, însoțindu-și gestul de un geamăt. Nu reuși să articuleze nici un cuvânt. Durară câteva clipe de muțenie, până când Ina reuși să spargă tăcerea devenită grea, de nesuportat: - Ce-i cu tine, Olga, ce s-a întâmplat? - Ce să fie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îl aducea acasă. Tropa-tropa, tropa-tropa, și ne trezeam cu el direct în fața casii. Aaa! Ce cal era ăla!" " Lasă, fă, calu' lu' tac-tu! Treaba e se fasem noi acuma?", zice cu un zâmbet insinuant bărbatul, plesnind-o ușor, cu vădită plăcere, peste fundul lat. "Bă, Vijulie, da' să dea dreacu' dă nu-ți șade mintea numa' la prostii, chiar și când e situații de-ăștia mai speciale." "Că sie nu si-o sta!", o ironizează băiatu'. "Mai e și alte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Domnișoara Ștefania!", strigă ORL-istul. Dintr-o cameră alăturată apăru o duduie într-un hălățel scurtuț, suficient de puțin opac pentru a se întrezări prin el lenjeria de o nuanță delicată, bătând ușor spre lila. Tânăra mesteca în grabă, cu vădită poftă, ceva: "M-ați chemat, dom' doctor?", se interesă ea cu gura încă plină. "Nu. M-am prefăcut doar ca să-ți cronometrez timpul de reacție. Îți dau o veste agasantă, dragă. Avem un pacient. Instrumentarul e pregătit?" "La zece îl
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îl bagă pă Vadim la înaintare", făcu blând colegul. Am dat-o pă politică! Nu, tată, da' așa suntem noi proști!" "Corect!", aprobă candid Anton. Tot agitându-se, nea Vasile ajunse pe lângă tomberoanele de gunoi. Cu toate că era transportat de un vădit avânt patriotic, zări cele două sticle dosite de Petrică. Se opri din nobilul puseu oratoric cu ochii holbați la ele. Icni uluit ca de o mare minune: Ia uite, ia!". "Ce-i, bre?", se interesă colegul. "Uite, dom'ne, uite
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
răspunsul... Ajungând aici, Hliboceanu s-a oprit. Cam cu gesturile lui Pâcu, și-a dres mustața cu dosul palmei, apoi a pus mâna pe ulcica cu vin și, cu mare încetineală, a dus-o la gură, sorbind din ea cu vădită lene... Și ce răspuns a dat țiganul când s-a întors de afară? - a întrebat Mitruță. Stai să vezi. Intră țiganul în casă, după ce a zăbovit o bună bucată de vreme afară și, cu o mutră plouată, dând din cap
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
taică tu de țineai loc de gospodar? - a întrebat moș Dumitru. Apoi să nu fie nimeni acolo unde era el... Undeee? - au răsunat ca un ecou glasurile mirate ale cărăușilor. Era în răzbel!... Cărăușii și moș Dumitru au tăcut cu vădită părere de rău că au răscolit sufletul lui Pâcu...Acesta însă, pentru a masca durerea pricinuită de întebare, s-a apucat să meremetisească luleaua. După ce a făcut-o să fumege, a gustat din ulcica cu vin și a continuat povestea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
unei Însemnate părți a poporului ucrainean. Era În mod clar o revoluție: În timpane se bătea gongul, degetele se strângeau convulsiv, alcătuind falange macedonene, genunchii se agitau ca niște berbeci, și Încă nici n-am enumerat toate mișcările trupești cu vădite intenții invazive care se Înregistrau, când un panou transparent mi-a coborât În fața ochilor: Credit card limit reached. Insert a new one? Yes/No. Am Înlăturat cu un gest supărătorul mesaj, În timp ce, scăldat În lacrimi de emoție artistică, mă apropiam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a avut la un moment dat ambiția infantilă să lase să se creadă, în mod public, că Hitler îi dăruise personal un Mercedes, pe care, de fapt, Nae îl plătea pe ascuns, în rate, neștiut de nimeni. Este aici o vădită disproporție între pretenție și aparență; ca să vorbim popular, Nae nu vroia decât să "se dea mare". Ei și, ce e rău în asta? Răul nu e mare, faptul e inofensiv; dar el poate deveni "ofensiv: când îți instalezi cu asemenea
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
-l afle, deoarece Între timp acesta plecase. Cu atît mai bine. Thomas Îi invită pe noii prieteni la masa lui și-i Întrebă ce-ar dori să bea. Noi nu bem decît sucuri de fructe! anunță Feder pe un ton vădit superior. — Nici măcar o bere? Plătesc eu! se oferi doctorul. — Nu despre bani e vorba, ci despre anumite principii, Îl lămuri Nut. Dacă privim mai bine În jur, vedem că toată lumea bea bere. Or, noi tocmai de aceea nu bem bere
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
intime sînt voci care confirmă că ești un tip fricos. Dar nu pe asta mă bazez cînd mă gîndesc la fobiile pe care eu singur ți le-am trecut în revistă de-a lungul timpului. Mă interesează doar reacțiile tale vădite care ți-au trădat această slăbiciune și mărturiile martorilor oculari, care te-au spionat în asemenea momente de pierdere a controlului. Știu că porecla de Copoiul nu-ți spune nimic. Păcat, ar fi trebuit s-o visezi noaptea. Mortăciune, Potaie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bine zis un hohot de râs uriaș, apocaliptic, de care cimitirul răsună, ca ca de un strigăt izbăvitor, de eliberare a durerii. Douăzeci și cinci Vânzătoarea de ziare a scos capul pe micul hublou al chioșcului și Îl cercetează pe Antoniu, cu vădită curiozitate. ,,Ce ți s-a Întâmplat? Nu te-am prea văzut În ultimul timp. Ai renunțat și la ziare.. Nu te mai interesează cancan-urile politice, ai lăsat baltă Uniunea Europeană?. Nu cumva ești Îndrăgostit?,, Femeia râde, . trăgându-și capul Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am înfipt mâinile în încrustațiile ușii pentru ca durerea să mă ajute să-mi revin. Ea mă privea cu același zâmbet abia schițat de statuie antică, și i-am simțit din plin puterea. Am reușit să-mi controlez respirația. Cu o vădită și nemiloasă atenție Honor aștepta să încep să vorbesc. În cele din urmă am spus: — Cred că-ți dai seama că sunt îndrăgostit de tine. Cântări cuvintele mele, ținându-și capul puțin plecat într-o parte, de parcă asculta, și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
albaștri ai lui Mihai, pe care îi simte cum se umplu de plăcere... Ajută-mă... șoptește Maria cu sentimentul disperării întipărit adînc în ochi. E dreptul tău să iei cît îți trebuie îi șoptește Mihai, șoptindu-și cuvintele cu un vădit cinism, simțind atingerea fierbinte a trupului Mariei. Să te ia Dracul de măgar ce ești! îi strigă femeia printre dinți cu o ciudă izvorîtă din tandrețe, în timp ce, cu un efort disperat, își aruncă mijlocul în sus, atît cît să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Amândouă stăteau și se uitau la Wiggins; acesta se chinuia să se ridice în genunchi, scuturând din cap ca un câine ciobănesc. Privirile celor două Carol se încrucișară deasupra spinării lui încovoiate, iar în ochii lor se citea o complicitate vădită - ceea ce însemna că versiunea lui Carol fusese acceptată și nici una dintre părți nu avea să o pună la îndoială. Cel puțin, nu în momentul acela. — Aaau, băga-mi-aș, spuse Wiggins - era clar că nu pățise nimic. În timpul celui de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de soție, cel puțin nu în ceea ce privește curățenia și gătitul. Aceste deprinderi îi fuseseră prea adânc inoculate ca să-i treacă măcar prin cap să nu-i pregătească lui Dan cina, indiferent cât de mult îl disprețuia. Dar accesoriile sexy și afecțiunea vădită - acestea chiar erau o surpriză. — Ce te-a apucat? întrebă Dan, așezându-se la masă să citească rubrica de mondenități din Standard, cu o cutie de Cola luată din frigider. — E a treia aniversare a noastră, prostuțule, îi răspunse Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
greață. Nu altfel stau lucrurile cu legea declarării averilor. Ca și în cazul cu Securitatea, demnitarul face o declarație pe proprie răspundere. Ea urmează a fi comparată cu încă o declarație, făcută la sfârșit de mandat. Dacă se constată diferențe vădite (?!Ă și există dovezi certe (?!Ă că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite pe căi licite, averea respectivului este supusă controlului. De asemenea, orice cetățean poate să facă o sesizare în legătură cu un demnitar și că a fost turnător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
atunci se impune cu necesitate atenției tuturor educația socială, reformă morală paralelă și pe același plan cu cea economică. În lumina celor afirmate mai sus, se impune condamnarea machiavelismului din politică, acesta promovând efectiv egocentrismul unor indivizi și interesele lor vădit materiale: MACHIAVELLI formulează precis și clar ideea că politica poate întrebuința pentru realizarea scopurilor sale și mijloace nemorale. Omul mare, conducătorul de stat, trebuie să unească deci forța cu lipsa de scrupule, să știe a fi rău la nevoie și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
japonez. Un japonez minunat, un japonez perfect din toate punctele de vedere: un metru șaptezeci și patru înălțime, păr negru, ochi negri, trăsături fine, buze subțiri, mintea ascuțită. Și foarte rapid. Se apropia cu o viteză colosală și o intenție vădită: să salveze copilul. Lumea, percepând planul japonezului, începu să-l încurajeze: Hai, bagă, mai repede, mai repede, fugi moșule, fugi etc. Vatmanul, dându-și și el seama ce se întâmpla, acceleră, claxonând în același timp. Scoase capul pe geam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o mare greșeală dacă te duelezi cu Alex. - Hm? Da? Ei și? Hai, ne duelăm: pe locuri, fiți gata... Eram pregătit să-l înfrunt, dar Alin nu se dădu bătut. - Stai, stai, ascultă-mă: gândești greșit! Absolut! - De ce? întrebă ursul vădit enervat. - Pune-ți următoarea întrebare: cu ce te alegi dacă-l omori pe Alex? - Cum cu ce? Îl pedepsesc pentru că s-a pișat pe pomul meu! - Da, asta înțeleg, dar cu ce te alegi? - Cu răzbunarea! - Gândești unidimensional, ursule. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu o voce melancolică. - Și dumneavoastră? - Eh, nu... Am jucat în două filmulețe, în figurație... - Aha. - Da... Șoferul tăcu și se concentră întrucâtva la trafic. Intraserăm în oraș, sau așa mi se părea, deși mergeam în continuare cu o viteză vădit neregulamentară. Tăceam și eu și mă uitam pe geam. - Vă deranjează dacă pun muzică? a întrebat. - Nu, deloc. Pescui din torpedou o casetă și o înfipse în casetofon. Billy Idol, un Best Of. - Billy Idol, am zis. - Îl știți? - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]