447 matches
-
să se inspire și scriitorii din Republica noastră. În general, literatura noastră fantastică a fost, În trecut, foarte anemică, ba chiar inexistentă. Lipsită de nivel științific, fără orizont, pătrunsă de obscurantism, literatura noastră fantastică nu putea crește tocmai fiindcă era văduvită de elementele ce-i sunt esențiale. În momentul de față s-a creat, În sfârșit, baza dezvoltării unei literaturi fantastice adevărate, s-au creat premizele acestui gen atât de util tineretului, atât de cerut de el. (Ă). Unul din cele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sunt Ion Tudor și Gheorghe nebunul, primul fiind, de altfel, introdus și în următorul roman al lui A., Convoiul flămânzilor (1935). Apărut în același an cu romanul Huliganii de Mircea Eliade, Convoiul flămânzilor încearcă abordarea aceleiași teme - destinul tinerei intelectualități văduvite de șansa împlinirii, însă nu reușește să atingă profunzimea dezbaterilor filosofice și să deschidă unghiurile multiple din care este privită condiția tânărului intelectual în Huliganii. Schimbările de situație, rapide, neașteptate, mai puțin plauzibile, servind tezei potrivit căreia binele învinge întotdeauna
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
pentru subjugarea întregii populații, ambele urmărind să provoace mutații psihologice profunde. Teroarea exercitată la Pitești a modificat în mod funciar sistemul de valori și motivații: „Sub teroare sunt anulate toate beneficiile obținute de om prin instrucție și educație și, astfel, văduvit de zestrea sa culturală, el revine la stadiile elementare de evoluție și dezvoltare a structurii psihologice, la stadiul senzorialului și percepțiilor”. Primordiale au devenit trebuințele biologice, vitale, iar fluctuațiile comportamentale și labilitatea psihică erau date de absența mecanismului de reglare
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
îndreaptă civilizația mecanizată modernă (Semne, Veac). Sensibilitatea metafizică a autorului proiectează acest dezastru universal pe plan cosmic, noul diluviu nu mai contenește, semne amenințătoare umplu zările, paradisul însuși intră în destrămare. B. excelează în a evoca o lume scăzută, stinsă, văduvită de sensurile vieții autentice. Oriunde întorci privirea nu întâlnești decât resturi calcinate, ca după un incendiu mistuitor. Tudor Vianu a atras atenția asupra recurenței cuvântului „cenușă” în visările poetului, atinse de „tristețea metafizică”. „Dezmărginirea” din Poemele luminii și Pașii profetului
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
liberalismul ce se manifestă în relațiile cu colaboratorii, muncind stăruitor cu aceștia pentru a realiza astfel de lucrări care să fie arme ascuțite în lupta poporului nostru muncitor”57. Încheiem aici incursiunea orientativă asupra genului dramatic. Și pentru a nu văduvi imaginea acesteia prin lipsa informațiilor sau dezbaterilor din 1952, enumerăm mai jos aparițiile editoriale din acest an, întregind astfel peisajul dramaturgiei realist-socialiste: Cântecul libertății și Teatru de Aurel Baranga, Martin Rogers descoperă America de C. Constantin și A. Rogoz, Capul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care sunt mai predispuși să se îndrăgostească sau să formeze relații apropiate. Pare că există avantaje biologice directe provenite din relațiile apropiate (Argyle, 1992). Tabelul 2. Statusul marital și mortalitatea în rândul bărbaților Cauza de deces RATA MORTALITĂȚII Căsătoriți Singuri Văduvi Divorțați 1. Boli cardiace 142 231 328 298 2. Accidente rutiere 43 62 103 81 3. Cancer respirator 29 44 56 75 4. Cancer digestiv 42 62 90 88 5. Sinucidere 10 16 41 21 6. Ciroză 12 40 39
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în comunitate; nu au aplicat Deprivare materială D. Din sistemul familiei și comunității Nu au suport din partea unui partener: nu sunt căsătoriți (nici măcar fără acte), sunt divorțați, văduvi sau abandonați Pentru cei necăsătoriți și divorțați, este o opțiune individuală, cei văduvi sau abandonați însă nu sunt suficient ajutați de sistem Deficit de integrare interpersonală; deprivare materială Nu primesc suport/ajutor de la vecini, rude, prieteni când au nevoie Este o consecință a relațiilor stabilite de individ (ține și de o anumită reciprocitate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
Polonia. Lucrul nu a fost tocmai greu de înfăptuit. Tânăra țărancă nu era alta decât contesa Maria Walewska, soția contelui Athanase Colonna Walewski, șeful unei familii foarte puternice, ajuns acum la șaptezeci de ani, după ce fusese nevoit să suporte două văduvii. Nu a fost prea ușor ca impulsivul Napoleon să se despartă de Josefina. Nici fostei împărătese nu i-a fost la îndemână despărțirea, mai ales că anii se adăugaseră și începuseră să se vadă. Către sfârșitul anului 1809, Bonaparte s-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
apucă ploaia! — Dar cerul e senin! Fulgere pe cer senin! se înfioară oarba. Nu sunt de bun augur. Își impune să rămână calmă. Mergem mai întâi să-ți arătăm unde sunt depuse sulițele lui Marte, grăiește către copilă. Mângâie căpșorul văduvit pe păr: — Apoi ne luăm liber toată ziua ca să te sărbătorim. Fetița tropăie fericită lângă ea. După câțiva pași întreabă: — Da’ de ce avem și sulițe? — Fiind locul unde se adună colegiile preoțești, trebuie să existe și un sanctuar al zeului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este istovit, Dar creierul mai poate Chiar de-i egoism strivit De cei ce dau din coate. Tot ce-a dat, mai poate da - Cuvinte fără noimă, Triste crezuri în sadea, În simplă uniformă. Sărman gând rămas în joc E văduvit de rosturi, Căci i-am dat doar dor de foc Cu șapteștrei de costuri. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Prin vers tot mai gârbovit Nimicuri a străbate. 11 ianuarie 2004 REFLECȚII (CIXL) Nu vreau să am atât cât
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de mâncare al lui Danny: shish kebab. Știa însă că fiul ei intrase în greva foamei. De la miezul nopții, în ziua precedentă, Danny începuse să refuze orice fel de mâncare. Cu toate astea, Jina sesizase că rezerva de sucuri fusese văduvită, iar în gunoi găsise mai multe cutii turtite de Pepsi. De ce nu ? a întrebat Danny, care stătea sprijinit cu coatele pe masă. Vocea i se modulase - deliberat, Jina era sigură - revenind la acel alto de copilaș, căreia mama rareori putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nevoiți să cedeze în favoarea dictatului de stat. Dar asta nu e regula. Și ce-ar fi, sau ce-ar fi fost, dacă n-am fi existat, căci cred că fără noi care suntem ultima supapă sperată, oamenii ar fi fost văduviți și de urma de oxigen social de care au nevoie. Gândiți-vă... - Da... După o pauză care așeză tăcere grea între noi, continuă: îmi pare bine, nici nu știți cât de bine îmi pare, că v-am întâlnit. Simt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lăsând în grija lor să-și cumpere singuri de mâncare spre a o da la gătit la bucătărie. Mulți se mulțumesc cu acest aranjament, căci hanurile nu sunt doar locuri de petrecut nopțile pentru călători, ci și locuințe pentru unii văduvi din Fès, care n-au familie și nici bani ca să-și plătească o casă și slugi, persoane care se chivernisesc uneori câte două într-o cameră spre a împărți chiria și treburile zilnice, și spre a-și ține de urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chenarul discret al încadrării, și, de parcă aș fi fost surprins, să-l citesc, să descopăr că nu s-au strecurat decât două-trei greșeli de literă, alteori că au fost amestecate câteva rânduri sau, câteodată, că dispăreau calupuri întregi din final, văduvindu-mi cititorii tocmai de poanta cu care îmi încheiam subtilele giumbușlucuri. Mă mâhneau astfel de mizerii. Nu mă supăram însă. Știam că astea sunt inerente gazetăriei. Nu pătimise și Arghezi la vremea sa de neatențiile corectorilor, paginatorilor sau ale secretarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o minimă conduită morală“. Lăsând la o parte orice convenție naratologică, mă întreb câți dintre scriitorii contemporani își mai pun, intim, această problemă „depășită“... Romanul lui Ioan Lăcustă lasă un gust amar: asiști la derularea unui Text real, care te văduvește de iluzii. Extrem de bine scris, susținîndu-și „tezele“ prin anecdotic percutant, sfîșietor și nu rareori ironic, uman până-n măduva oaselor, pare, în peisajul actual, o vioară într-un cor de schelălăieli.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La Pitești ura cu nebunia s-au îmbrățișat dănțuind pe cadavre. Îmi pun o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
spus până acuma nimic pentru că sunteți amândoi gură-spartă și În câteva ore ar fi colcăit pădurea de săpători”. Apoi le povestise, În scârțâitul pedalelor și al lanțurilor, cum Tușa, care În vremuri mai vechi se avea bine cu Colonelul, fiind văduvi amândoi („Adică se zbenguiau și ei Împreună”, ținuse Baronu să deslușească lucrurile), cu vorbe mai mult ocolitoare, Îl făcuse să Înțeleagă ce și cum. Treaz, Colonelul nu-i vorbise Tușii aproape deloc despre război. Erau vremuri tulburi și era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
giroscop poate să se învârtă - ba chiar trebuie să o facă -, dar când face așa ceva ajunge la o stabilitate care este, practic, de neegalat. Așadar, dacă înțelegeți principiul giroscopului, ați putea începe să înțelegeți și de ce căsătoria noastră nu era văduvită de stabilitate. Poate că e al naibii de inconfortabil să vii acasă la o forță centrifugă, dar să mă ia dracu’ dacă are ceva instabil. Dar abia ce mi-ați spus că doamna Wilt nu-și asuma un rol dominant. Acum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
prin toate cotloanele sufletului, amăgitoare minute, căci ciorile cerului îți înnegresc orizontul. Și știu! Și știi și tu! Simt că și-n sufletul tău, acum, cocorii s-au grăbit spre alte lumi și au lăsat răni deschise pe ogoare, pământul văduvit de roade, obrazul brazdei crăpat de durerea lamei sapei. Acum, când vânturile dezvăluie fața zbârcită a câmpului, retina mea visează pasul solemn al berzei așteptând la margine de orizont întoarcerea lor. Abia acum, când ciocanele toamnei bat arama subțire a
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
o sută de metri, de ieșirea către structura podului dezafectat, parțial prăbușit și închis sine die circulației mașinilor, pod traversat de străvechiul Drum al Oilor, în amonte, pe deasupra undelor murdare ale Dâmbului, curgând dinspre Obor. Locul în sine, pârjolit și văduvit de orice fir de vegetație se numea, cu deplină îndreptățire, " Pute Rău ". Duhoarea pestilențială, respingătoare și maladivă ce se degaja permanent din apele reziduale neepurate (scurse prin rețeaua de canalizare, de la fostele Uzine "1 Mai", de la Tăbăcărie, de la Societatea Chimică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mă rog... și pasărea nu poate fi subiectul, pentru că atunci longe n-ar mai avea sens... cred... bănuiesc că regard, privirea, e subiectul... dar atunci... — O, subiectul n-are importanță. — Ba pentru mine are. Solitudinea, desueta solitudine își oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că asfințiturile sunt vulgare - atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
extrem de slab, dar pe acesta, din fericire, John Robert nu-l citise.) Familia McCaffrey era mereu pe tapet, și nu numai pentru locuitorii obișnuiți din Ennistone, ci și pentru John Robert, în exilul său. Într-un fel ciudat, John Robert, văduvit în străinătate de cămin, legături și prieteni, se simțea apropiat de cei din familiile McCaffrey și Stillowen, vechii locatari din Victoria Park, de parcă ei ar fi fost familia lui. Legătura nu implica neapărat prietenie, și trecea, desigur, prin filiera Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
minut înainte cățelul înota pe lângă el, și acum pierise ca înghițit. Valurile se bombau și se ridicau înalte cât niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Generale, camerele de locuit prin care se uita acum nu-i inspirau dragoste la prima vedere. Apartamentul în care intrară era destul de mare pentru nevoile lor imediate; dar, în mod evident, nu fusese bine întreținut. Și era vizibil că fusese văduvit de o parte din mobilă. În salon era un singur loc unde se putea sta jos: o canapea. Nu se vedeau nici un fel de scaune și nu exista decât o masă mică și un telefon de cabinet. În bucătărie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
este caracterizată de un soi de naivitate proastă, inși trași pe sfoară cu nerușinare de partide, folosiți ca agenți electorali. După ultimele alegeri declinul s-a accentuat, nici o idee constructivă nu mai apare din aceste medii iar spațiul public este văduvit de orice construcție politică alternativă. În acest moment istoric se impune întrebarea celebră a celebrului revoluționar rus: ce-i de făcut? Păi eu zic că tocmai ce facem noi aici e un drum al unei construcții politice alternative, printre altele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]