482 matches
-
foc sau să fie arși și cenușa să li arunce în patru vânturi sau pe apă. Legenda spune că norii sunt purtați ca oile la păscut de duhurile ploilor, niște uriași leneși care dorm zi și noapte prin peșteri și văgăuni și constituie un fel de comunități de puturoși. Când se trezesc, cască, se întind și întreabă plictisiți: Mă..., pe unde mai purtăm astăzi norii, ca să plouă? Păi..., pe unde am fost și ieri, răspunde un alt duh trândav, ca că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
codru martor, am prins un cerb, avea piciorul rupt, se uita și l-au împușcat, se uita așa! pojghița de gheață pe care calcă porumbel, îți lași în loc o pană, locurile răsucite rău la lume, stau în răul lor de văgăuni de munte, brazda plugului feroviar, brazda circulației rutiere le-a sucit, halta Tarcău grupul de tineri, biserica pe versant, cimitir în spate, soarele km 121+100 fețe de afară lipite de cele interioare, leagăn montan în cugete, asta da structurare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cerdac, una singură cu lespezi drepte deasupra, Mirnenco Nistrul dungat strat granitic, Nistrul șoseluit de lățime, femeia sapa de pe umăr pînă-n casele de peste apă, rîndurile în vale, "Prăvălie", "Zona economică liberă Otaci Business", Vălcineț ieșire, troiță, "Petrom", cantonul cușcă cu văgăună de demisol și de acolo iese fetița, Strada Ștefan cel Mare 138, Movilăul de dincolo mal rîpos, zimți de brazi, podul feroviar, mersul lui Hristos în bronzul idolului Lenin, "Dicmen. Jucării, cosmetice, Kodak", vama în gura podului auto. Ora 14
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
flori atât de mici, încât abia de le poți distinge cu ochiul liber. Va trebui să-mi caut lupa, ca să le cercetez în voie. O caracteristică a falezei constă în faptul că, din loc în loc, apa a scobit în stâncă văgăuni, cărora nu le-aș face onoarea de a le numi grote, dar care, văzute cu ochiul înotătorului, oferă o priveliște uimitoare și vag sinistră. Într-un anumit punct, lângă casa mea, marea a construit chiar un pod de stâncă, arcuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alta, cu noi potențialități. Terra nu e o sferă netedă, și nici - cu ghilimelele de rigoare - colorată la fel. Ea este un mozaic de condiții de o diversitate prodigioasă: apă și uscat, stâncă și nisip, pământ și sloi de gheață, văgăună și pisc, căldură și frig, umezeală și uscăciune, lumină și Întuneric. La care a răspuns - ca o condiție esențială - și rezultanta evoluției cosmice, născută din neviu, viața biologică; care-și mărește diversitatea, menită a valorifica orice particularitate a neviului. Neviu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cred c’o știi pe de rost. Sau nu Înțelegi fila asta: „Lacul codrilor albastru/Nuferi gelbeni Îl Încarcă“... Te lămuresc eu. Miau! E vorba de un lac care, la Începuturile lui, când apa abia a apucat să umple o văgăună apărută Între stânci e, Într’adevăr, albastru și oligotrof. Lipsit de nutrienți, Moti. Miau Adică de acord și mulțam de precizare. Dar apa erodează și dizolvă din jur și cară În lac, Îmbogățindu-l În nutrienți; pentru autotrofe. Care’s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din marginea Botoșanilor, cunoștință apropiată a boiernașului, să mai facă câte o slujbă, ultima dată venind În aprilie, de Învierea a doua. Ieșim sfioși, târându-ne tăcuți pașii prin iarba proaspătă și moale spre casa cu pridvor din vale. Pe văgăuna Închisă din față sunt risipite vreo cincisprezece case, formând un cătun destul de sărăcăcios, dacă e să judecăm lucrurile după ceea ce vedem. Urmăriți de doi salcâmi tineri, aproape Înfloriți, urcăm cele patru trepte de lemn spre foișorul ce face trecerea spre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și comerțul; România pitorească; costumul național românesc, sărbătorile, bâlciurile și târgul moșilor; poezia populară, doinele...” „Țăranul român este artist din instinct”, concluziona autorul și perora în continuare: „Trebuie să vezi pe țăran acasă la el, în fundul satelor depărtate, ascunse în văgăunile întunecate ale munților Carpați, unde legendele vechi mai plutesc încă în întunecimile tăcute ale pădurilor...” Iată și cum scrie D. Frunză la 7 august 1921 în Dreptatea, despre tineri care căutau fericirea în alte țări ale lumii: „Foaie verde de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
naționalism. Dacă Primul Război Mondial a fost unul al națiunilor, cel de-al Doilea a fost și unul filozofic, spune Boia, pentru că punea problema diferitelor forme de viitor, însă după căderea blocului comunist spațiile respective au eșuat din nou în văgăuna naționalistă. În Occident, însă, care împărtășește valori comune, cel puțin la un grad minim necesar coeziunii, națiunea se confruntă probabil cu cea mai mare provocare, cea a imperativelor individuale, ori a comunităților, regiunilor, minorităților, cu problema suplimentară a imigranților, denumite
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
superior tuturora, trăiește viață lungă" (C. FORMICHI, Gl'Indiani, ed. cit., p. 120). Întocmai ca și omul rău, neînțeleptul constituie o primejdie pentru salvarea omului bun; de aceea, și de societatea acestuia trebuie să fugă: Să rătăcești, alături de jivine, Prin văgăuni de munți e mult mai bine -, Decît cu ne-nțelepții să trăiești (Pe veșnicie-avîndu-i lîngă tine) În splendide palate-mpărătești. [21] Pentru neînțelepți este zadarnică orice învățătură, căci "învățătura servește la întărîtarea (mînierea) celor fără de minte, nu la liniștea lor" (328
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ordinul destinului împărtășit. Spațiu al corpului pe care îl mutilăm, pe care îl tatuăm sau îl străpungem. Spațiu semantic sau, reluând o expresie a lui L. Binswanger, un "spațiu al patosului"33. Acela al unui pathos împărtășit. După modelul acestor "văgăuni ale vrăjitoarelor" pe care le regăsim în numeroase sate, exemplele pe care le-am dat sunt, într-un fel, "văgăunile vrăjitoarelor" din orașele postmoderne. Trebuie să recunoaștem că, dincolo de orice apreciere morală, aceste fenomene au o funcție agre-gativă. Acest spațiu
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
reluând o expresie a lui L. Binswanger, un "spațiu al patosului"33. Acela al unui pathos împărtășit. După modelul acestor "văgăuni ale vrăjitoarelor" pe care le regăsim în numeroase sate, exemplele pe care le-am dat sunt, într-un fel, "văgăunile vrăjitoarelor" din orașele postmoderne. Trebuie să recunoaștem că, dincolo de orice apreciere morală, aceste fenomene au o funcție agre-gativă. Acest spațiu al patosului poate fi considerat un loc matricial. Matrice neliniștitoare, dar și "performativă". Matrice a tragicului colectiv. Despre care este
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
68. 9 M-apropii de sfârșit, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 85. 10 Vol. Urcuș, în op. cit., pp. 44-45. 11 "Sunt ca un munte/ Muntele cel de sus,/ Am văi adânci, piscuri în cer,/ Flori și pășuni,/ Peșteri negre cu văgăuni./ Prăpăstii cu moarte,/ Izvoare cu viață" (vol. Clepsidra, în op. cit., p. 246). 12 Sau, în cel mai bun caz, - mărturisește poetul referindu-se la versurile sale de inspirație religioasă - sunt semne nesemnificative, aluzive și incomplete, ce trimit "la aceste realități
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ar afla ascunse multe bogății. De-a lungul vremii, mulți și-au dorit comoara, dar nimeni n-a gasit-o, că era strașnic de bine ascunsă. Unde o fi fost, numai bunul Dumnezeu știe! Dar oamenii i-au zis acelei văgăuni din stâncă Muntele Bogatului și așa a rămas în veci”. 16. Despre locul “Părăul Mâții” “Ani de-a rândul, oamenii din zonă urmau drumul spre pădure, ca să aducă lemne de încălzit, că atunci erau ierni foarte grele, geroase, nu ca
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
din Europa Răsăriteană, singurul care s-a grăbit să înlocuiască un cult al personalității cu altul, fără să-i pese de suferințele poporului pe care pretinde a-l reprezenta, popor lăsat la bunul-plac al unor personaje de abia ieșite din văgăunile preistoriei. Gheorghiu-Dej a dărâmat bisericile din spatele Palatului Regal? Ei bine, Ceaușescu nu s-a lăsat mai prejos și a dărâmat biserica Enei. A mutilat Dej centrul Iașilor? Cum să rămână Ceaușescu în urmă? Iată că buldozerele au ras acum de pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai prost ca alți copii. Dar în sufletul meu de copil mi-am zis că învățătorul ori este un prost, ori se preface că-i prost. Cum să fie pămîntul rotund cînd noi, cei din satul Ghireni, eram într-o văgăună cu dealuri din toate părțile?! Are ordin de la Partid să spună așa, m-a lămurit un țăran, as în ale politicii. Ei, dacă este ordin de la Partid atunci cred că Pămîntul este rotund. Pentru că noi, prostimea, aveam o frică enormă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ales un soi de rachiu de o scîrboșenie rară, făcut din sfeclă de zahăr. Musolin însă n-avea pretenții și turna în el orice și, mai ales, oricît. Evident că apoi se urca la volan și se răsturna prin vreo văgăună. Veneau însă tractoarele și îndreptau copăcel cioarsa lui de camion și apoi bîr, bîr, pornea mai departe. Dacă a pățit ceva vreodată? Nu, Musolin nu avea nici o zgîrietură și nici camionul lui nu mai avea părți neîndoite ca să se cunoască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că ploaia se oprise. Brusc, așa cum și pornise. Norul ăla negru l-a luat Dracu să-l care aiurea, ca să-i sperie și pe alții. Pe unde o luăm, Guță? Eu știu? Pe acolo, pe cărăruia aia. Dar cum trecem văgăuna? Guță se uită și abia acum vede șanțul săpat în munte. Stau nehotărîți și temători. De pe o potecă apare un tînăr. Este uscat ca nisipul din clepsidră și avea pasul foarte vioi. Domnule, salvarea noastră, aveam să murim, ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
le vede pantofii lățiți ca niște bărci. I se face milă. Păi nu v-ați rătăcit. Uitați-vă la semnul ăsta, un cerc albastru. Mergeți pe el și în jumătate de oră ajungeți la Cabana Cerbului. Dar nu putem trece văgăuna... Mergeți la deal, pînă la Strunga Dracului, acolo este un podeț. Aveți grijă să nu lunecați. Apoi vă întoarceți. Țineți mereu cercul albastru. Numai că trebuie să vă grăbiți... Nu, mergem cu dumneavoastră, ne este frică. Tînărul se uită la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
magnificul scriu un tratat despre știința morții și a reînvierii / îl scriu pe coapsele donei juana cu degetele transformate în peniță de iridium / dona juana plânge de durere ca un animal înjunghiat / frazele se aștern după fraze / memoria plină de văgăuni vomită pământul putrezit...” (amănunte din viața de zi și din vis a magnificului nicolae, V). Majoritatea textelor proiectează relația dintre nicolae magnificul și dona juana într-un univers erotizat, carnavalesc, orgiastic, cu toată fervoarea și bizareria oniricului. Introducerea tanaticului marchează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
și personaje fabuloase. Dar geniul grec a revalorizat în chip strălucit această temă arhaică, după cum a transfigurat tehnicile și simbolica șamanică. Grație lui Apollon, simbolismul arcului și al tragerii cu arcul revelă alte situații spirituale: stăpânirea 19 Primele mărturii privind văgăuna datează din secolul I î. Hr. 20 Vezi referințele în cartea noastră De Zalmoxis ă Gengis-Khan, p. 44, n. 42-43 [trad. Românească, p. 51 - nota trad.]. 21 W. Otto, The Homeric Gods, p. 72 la distanță și deci detașarea de "imediat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de-aia nici nu prea vorbeam. Pentru că, dacă am fi comunicat ceva mai intens, am fi ajuns la tot felul de controverse penibile, ne-am fi certat urât și, în cele din urmă, ar fi trebuit să-mi caut altă văgăună pentru înnoptat și scris, o altă capsulă cosmică, vorba cuiva. Iar lucrul acesta nu prea-mi surâdea, mai ales în situația în care eram io. Mai ales că ei, cum deschideam o discuție politică, așa debutează orice conversație între oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
carte pentru o singură ființă. O carte spusă. Uneori chiar nu știu dacă io contrafac sau chiar așa a fost cu adevărat. Îmi vin mai multe în minte acum. Se amestecă. Despre Țeavă, cu care mergeam în pădure într-o văgăună săpată în lut. Ne făceam căsuțe. El își construia întotdeauna WC și sobă. N-avea acasă căcăstoare și nici gaze și poate de-aia, măcar aici... Cândva acolo a fost un fund de mare. În lut erau scoici. Și, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
săpată în lut. Ne făceam căsuțe. El își construia întotdeauna WC și sobă. N-avea acasă căcăstoare și nici gaze și poate de-aia, măcar aici... Cândva acolo a fost un fund de mare. În lut erau scoici. Și, în văgăuna aia, mergeau toți golanii din sat cu câte o fufă să i-o pună bucolic în mijlocul naturii. Era o văgăună cam de doi metri pe un metru, cât o cabină de camion. Probabil acolo nu erau alde Rodica și nea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și poate de-aia, măcar aici... Cândva acolo a fost un fund de mare. În lut erau scoici. Și, în văgăuna aia, mergeau toți golanii din sat cu câte o fufă să i-o pună bucolic în mijlocul naturii. Era o văgăună cam de doi metri pe un metru, cât o cabină de camion. Probabil acolo nu erau alde Rodica și nea Titi să-i bată la cap și să se inhibe brusc. Altă inspirație aveau. Tot din perioada aia datează cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]